69,339 matches
-
va pierde soțul, Sofia Kolceak (Anna Kovalciuk) se oferă să plece la Petrograd și-și lasă soțul să rămână cu Anna dacă el dorește acest lucru. Amiralul, cu toate acestea, îi spune ferm: "Tu ești soția mea și eu sunt soțul tău. Așa va fi întotdeauna." Sentimentele lui pentru Anna continuă totuși să crească în intensitate. Atunci când ea se apropie de el pentru a-i da o scrisoare de dragoste, Kolceak o informează că ei nu mai pot să se mai
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
dobândirii unui statut asemănător cu statutul femeilor din țările dezvoltate occidentale și în scopul combaterii tendințelor de revizuire a granițelor statelor succesorale. Maria Rosetti (1819 - 1893) Maria Rosetti, născută la Guernesey (Anglia); Identificându-se cu interesele națiunii române, participă alături de soțul ei, C. A. Rosetti, la întrunirile secrete, pregătitoare ale revoluției muntene și la evenimentele din vara și toamna anului 1848. În urma înăbușirii mișcării de la București de către trupele otomane, ea vine în ajutorul fruntașilor revoluției (N. Bălcescu, C. Bolliac, I. Brătianu
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
Jules Michelet, într-o emoționantă evocare-portret. (Les Principautés danubiennes. Madame Rosetti, 1848) Iar pictorul C. D. Rosenthal a ales-o drept model pentru celebrele sale tablouri: România revoluționară și România descătușânu-și lanțurile pe Câmpia Libertății. Maria Rosetti va fi alături de soțul ei în anii grei ai exilului, apoi, după revenirea în țară, va susține mișcarea pentru unirea Principatelor Române. În timpul războiului de independență (1877 - 1878), ea se va afla în fruntea Comitetului de femei din București care aduna ajutoare pentru front
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
în care a ajuns feminismul românesc în cel de al optulea deceniu al secolului XX. Sofia Nădejde (1856 - 1946) Sofia Nădejde, scriitoare, publicistă, un model de femeie-cetățeană, care a luptat timp de aproape 50 de ani pentru drepturile femeii, alături de soțul ei, Ion Nădejde, intră de foarte tânără în mișcarea social-democrată și participă la elaborarea primelor programe ale mișcării, în care unul dintre obiective era “dobândirea absolutei egalități în drepturi a femeii cu bărbatul” ; colaborează la revistele socialiste: Munca, Basarabia, Drepturile
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
with a Horn" și "The Beaking Point" (ambele din 1950). Deși Curtiz a reușit să părăsească Europa înaintea instaurării nazismului, alți membri ai familiei sale nu au fost atât de norocoși. Familia surorii sale a fost trimisă la Auschwitz, unde soțul acesteia a murit. Curtiz a donat o parte din propriul salariu Fundației Europene de Film, a asociație benevolă care ajută refugiații europeni din industria filmului să se descurce în SUA. La sfârșitul anilor 1940 a făcut o nouă înțelegere cu
Michael Curtiz () [Corola-website/Science/324524_a_325853]
-
era la curent cu faptul că Sarah se mutase de la Croydon. Detectiv ul constată că urechea feminină din pachet seamănă mult cu cea a lui Susan Cushing. Holmes află de la Susan că sora sa, Sarah, era certată cu Jim Browner, soțul lui Mary, care se apucase de băut. Analiza pachetului (nodul mărinăresc, scrisul neglijent ș.a.) îl determină pe Holmes să creadă că acesta fusese expediat de un marinar. Detectivul trimite o telegramă la Liverpool, unde locuia familia Browner, și află că
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
până când Sarah a intrat în casa lor cu gândul de a le strica mariajul. Ea a început să-i facă avansuri lui Browner, dar acesta a refuzat. Jignită de acest refuz, Sarah a început să o convingă pe Mary că soțul său nu era demn de încrederea sa. Treptat, atitudinea lui Mary față de Jim începe să se schimbe, el devenindu-i indiferent. Neglijat, soțul începe să bea și să se poarte violent, ceea ce duce la înrăutățirea relației sale cu Mary. Sarah
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
dar acesta a refuzat. Jignită de acest refuz, Sarah a început să o convingă pe Mary că soțul său nu era demn de încrederea sa. Treptat, atitudinea lui Mary față de Jim începe să se schimbe, el devenindu-i indiferent. Neglijat, soțul începe să bea și să se poarte violent, ceea ce duce la înrăutățirea relației sale cu Mary. Sarah a adus un casa familiei Browner pe un anume Alec Fairbairn, un om plăcut care a început să-i viziteze destul de des și
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
cu Mary. Browner i-a spus lui Sarah că nu vrea ca Fairbairn să-i mai calce niciodată pragul, amenințând-o în caz contrar că-i va trimite o ureche de-a lui ca amintire. Sarah a părăsit atunci casa soților Browner și s-a întors la Londra. După scurtă vreme, Jim Browner a plecat cu vaporul în cursă, dar acesta s-a întors în port pentru repararea unor defecțiuni la încărcătură. Pe drumul spre casă, pe lângă Browner a trecut o
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
Adela cea Sfântă sau ca Adela de Messines (n. 1009 - d. 8 ianuarie 1079, Messines) , a fost cea de a doua fiică a regelui Robert al II-lea al Franței ("Piosul") cu Constanța de Arles. Ca dotă pentru viitorul ei soț, Adela a primit din partea tatălui său titlul de contesă de Corbie. Membră a familiei Capet, dinastia domnitoare a Franței, Adela s-a căsătorit prima dată în 1027 cu ducele Richard al III-lea al Normandiei, cu care nu a avut
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
contesă de Flandra între 1036 și 1067, cu care a avut următorii urmași: La moartea fratelui ei, Henric I al Franței, protejarea fiului acestuia de 7 ani, regele Filip I, a revenit în comun mamei sale, Anna de Kiev și soțului Adelei, care astfel a devenit regent al Franței între 1060 și 1067. Atunci când al treilea fiu al Adelei, Robert "Frizonul", a început să pretindă domnia asupra Flandrei în 1071 în defavoarea contelui legitim, Arnulf al III-lea (fiul celuilalt fiu al
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
a lui Robert "Frizonul", Bertha de Olanda, iar în 1074, Filip a restituit senioria de Corbie către coroană. Adela a manifestat un interes aparte pentru politica de reformare ecleziastică a lui Baldwin al V-lea și s-a aflat în spatele soțului ei atunci când acesta a întemeiat unele biserici. Direct sau indirect, Adelei i se datorează întemeierea colegiilor de la Aire (1049), Lille (1050) și Harelbeke (1064), ca și a abațiilor de la Messines (1057) și Ename (1063). După moartea lui Balduin, Adela a
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
mare al lui Balduin al V-lea de Flandra. Din acest moment, a început pregătirea unirii comitatelor de Hainaut și de Flanders sub domnia copiilor din a doua sa căsătorie, în vreme ce urmașii din primul mariaj au fost trimiși la mănăstire. Soțul ei, Balduin a devenit conte de Flandra (ca Balduin al VI-lea) în anul 1067 și ei au domnit în Flanders și Hainaut până la moartea lui din 1070. Fiul lor, Arnulf al III-lea a devenit conte de Flandra, însă
Richilde de Hainaut () [Corola-website/Science/324535_a_325864]
-
contelui Robert al II-lea de Flandra cu Clementia de Burgundia care a supraviețuit până la vârsta majoratului. Doi dintre unchii săi pe linie maternă au fost viitorul papă Calixt al II-lea și Raymond de Burgundia, conte de Coimbra și soț al viitoarei regine Urraca de Castilia. Astfel, Balduin al VII-lea a fost văr primar cu regele Alfonso al VII-lea al Castiliei. Balduin a succedat tatălui său când acesta a murit, la 5 octombrie 1111. În vârstă de numai
Balduin al VII-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324547_a_325876]
-
al VII-lea al Franței. Între timp, frații săi Matei și Petru au murit de asemenea fără a avea urmași, drept pentru care în 1177, înainte de a pleca în cruciadă, Filip a desemnat-o pe sora sa Margareta și pe soțul acesteia Balduin ca moștenitori. În Țara Sfântă, Filip nutrea speranța de a participa la plănuita invadare a Egiptului, pentru care scop cruciații s-au aliat cu împăratul bizantin Manuel I Comnen. O flotă bizantină de 150 de galere se afla
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
și-a dezvăluit gândul său secret și nu a mai căutat să ascundă scopul tuturor planurilor sale". El a făcut ca proprii săi vasali să fie căsătoriți cu verișoarele sale, sora lui Balduin prințesa Sibylla și sora vitregă prințesa Isabella. Soțul Sibyllei, Guglielmo de Montferrat tocmai murise, pe când ea era însărcinată cu viitorul Balduin al V-lea al Ierusalimului. Potrivit cronicii lui Ernoul, Filip a fost de asemenea respins categoric de către contele Raymond al III-lea de Tripoli, care de asemenea
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
lui Ernoul, Filip a fost de asemenea respins categoric de către contele Raymond al III-lea de Tripoli, care de asemenea revendica regența, ca și de susșinătorii lui Raymond din familia Ibelin, care sperau ca cele două prințese să își găsească soți din rândurile lor. De altfel, Balduin d'Ibelin, senior de Ramla, l-a insultat pe conte în public. Filip a părăsit Ierusalimul în octombrie pentru a merge în nord, în Principatul de Antiohia, și a participa la asediul (eșuat) asupra
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
regentă. Filip de Alsacia a fost înmorântat în abația Clairvaux. Dat fiind că nu a reușit să obțină un moștenitor cu contesa Matilda, el a fost urmat la conducerea comitatului de Flandra de către sora sa, Margareta I de Flandra, și soțul acesteia, contele Balduin al V-lea de Hainaut, care va dobândi astfel și numele de Balduin al VII-lea de Flandra.
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Guy de Dampierre. Această întreagă situație a cauzat mari scandaluri, dat fiind că Margareta putea fi acuzată de poligamie și totodată se putea considera că erau violate principiile consanguinității. Disputele referitoare la validitatea și legitimitatea copiilor ei cu fiecare dintre soți au continuat vreme de decenii, ele fiind amplificate de pretențiile Imperiului romano-german. La moartea Ioanei (fără urmași direcți), Margareta i-a succedat în poziția de contesă de Flandra și de Hainaut. În 1246, regele Ludovic al IX-lea al Franței
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
fugă, a fost capturat de către Ludovic, trimis la curtea Ioanei și executat în 1226. În 1226, Ioana a semnat un tratat la Melun cu Ludovic al VIII-lea, în virtutea căruia ea urma să plătească 50.000 de livre pentru eliberarea soțului ei. Ferdinand a fost în final eliberat la începutul anului următor de către Blanche of Castilia, al cărei fiu, Ludovic al IX-lea tocmai urcase pe tron. În 1212, Ioana s-a căsătorit cu infantele Ferdinand, iar apoi, în 1237 cu
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
Castilia, al cărei fiu, Ludovic al IX-lea tocmai urcase pe tron. În 1212, Ioana s-a căsătorit cu infantele Ferdinand, iar apoi, în 1237 cu Toma al II-lea de Savoia, însă nu a avut copii de pe urma niciunuia dintre soți. Contesa Ioana a promovat și a instaurat mai multe mănăstiri, abații în regiunea Flandrei. De asemenea, ea a sprijinit spitalele și coloniile de leproși.
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
recăsătorit în 22 aprilie 1213 la Soissons, cu ducele Henric I de Brabant, care rămăsese văduv cu trei ani mai înainte. Cuplul a avut două fete: Maria a murit la 15 august 1238 și este înmormântată la abația din Affligem. Soțul, Henric I, i-a supraviețuit 11 ani și a fost succedat de fiul său din prima căsătorie, Henric al II-lea de Brabant.
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
pe Rilke în societatea artistică a vremii, rămânând sfătuitoarea, confidenta și muza poetului de-a lungul întregii sale vieți. Corespondența lor stă mărturie a acestei legături strânse. În 1935, la 74 de ani, Lou Andreas-Salomé își încetează munca de psihanalist. Soțul ei, Friedrich Carl Andreas murise de cancer în 1930. Lou Andreas-Salomé face și ea o dificilă operație pe cord în 1935. La 5 februarie 1937, moare în somn de uremie (insuficiență renală), la Göttingen. Urna cenușii sale este pusă în
Lou Andreas-Salomé () [Corola-website/Science/324574_a_325903]
-
Friedrich Carl Andreas murise de cancer în 1930. Lou Andreas-Salomé face și ea o dificilă operație pe cord în 1935. La 5 februarie 1937, moare în somn de uremie (insuficiență renală), la Göttingen. Urna cenușii sale este pusă în mormântul soțului ei, din Friedhof an der Groner Landstraße (Cimitirul de pe Groner Landstrasse) în Göttingen. O placă comemorativă pe nou renovata clădire unde a locuit, o stradă în numele ei, "Lou-Andreas-Salomé-Weg" (Strada Lou-Andreas-Salomé) și numele unui Institut de psihanaliză și psihoterapie, "Lou-Andreas-Salomé Institut
Lou Andreas-Salomé () [Corola-website/Science/324574_a_325903]
-
care le avea în ceea ce privește consumul de alcool. Instabil emoțional, Franciszek Wyspiański cade pradă băuturii totul agravându-se în momentul pierderii fiului mai mic Tadeusz și mai apoi a soției. Stanisław a fost adoptat de către mătușa lui Joanna Stankiewiczowa și Kazimierz soțul ei. Familia Stankiewicz aparținea clasei de intelectuali burghezi. În casa lor, Wyspiański a făcut cunoștință cu pictorul Jan Matejko, care a fost un vizitator frecvent. Matejko și-a dat seama rapid că băiatul are talent, și i-a dat prima
Stanisław Wyspiański () [Corola-website/Science/324582_a_325911]