68,361 matches
-
de linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată să participe la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea să rezerve cale ferată dintre Timișoara - Satu-Mare- Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei. Linia de demarcație până la care ar fi urmat să înainteze românii ar fi trebuit
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
să fie acela de a furniza informații privind dispozitivul trupelor române, astfel încât Franchet d'Esperey să poată planifica retragerea celor maghiare și să informeze Parisul despre etapele de execuție ale planului, de ale cărui detalii finale urma să răspundă comandantul armatei franceze din Ungaria - generalul de Lobit, aflat la Belgrad. Berthelot urma deasemenea să se asigure că că românii nu-și retrag trupe din Basarabia și Dobrogea, făcând astfel aceste regiuni vulnerabile la un eventual atac, într-un moment în care
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
franceze din Ungaria - generalul de Lobit, aflat la Belgrad. Berthelot urma deasemenea să se asigure că că românii nu-și retrag trupe din Basarabia și Dobrogea, făcând astfel aceste regiuni vulnerabile la un eventual atac, într-un moment în care Armata Roșie avansa spre Basarabia. Retragerea trupelor ungare la vest de limita zonei neutre ar fi trebuit sa debuteze pe 23 martie și să fie finalizată în 10 zile. Supravegherea retragerii acestora, precum și conducerea operațiunii de ocupare a zonei neutre de către
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
fi trebuit sa debuteze pe 23 martie și să fie finalizată în 10 zile. Supravegherea retragerii acestora, precum și conducerea operațiunii de ocupare a zonei neutre de către unități ale trupelor aliate, ar fi urmat să fie conduse de către generalul de Gondrecourt. Armata Română ar fi urmat să ocupe noile poziții numai după retragerea soldaților maghiari, decizia Conferinței de Pace părând să legitimizeze ocupația militară română a Transilvaniei. Hotărârea Conferinței de pace a fost semnată de comandantul suprem al Armatei din Ungaria, generalul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
generalul de Gondrecourt. Armata Română ar fi urmat să ocupe noile poziții numai după retragerea soldaților maghiari, decizia Conferinței de Pace părând să legitimizeze ocupația militară română a Transilvaniei. Hotărârea Conferinței de pace a fost semnată de comandantul suprem al Armatei din Ungaria, generalul de Lobit, și a fost înmânată oficialităților ungare la Budapesta pe data de 20 martie 1919 de către locotenent-colonelul francez Vix — motiv pentru care a și fost cunoscută ca "„Memorandumul Vix”" — însoțit de câte un reprezentant american, englez
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
chestiunile economice. Guvernul ungar, încurajat de o atitudine pe care o considera de fapt o slăbiciune, a respins noile propuneri și a formulat o contrapropunere ce a avut la bază termenii aceluiași Armistițiu de la Belgrad, ceea ce ar fi impus ca armatele române să se retragă pe linia de demarcație fixată la 13 noiembrie 1918. Suplimentar, trupelor franceze li s-a cerut să evacueze Aradul și Seghedinul. În aceste condiții generalul Smuts a încetat convorbirile și a părăsit Budapesta. În cadrul politic și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de armament, comandanții germani au reușit să asigure pe Linia Siegfried o defensivă cu o adâncime de aproximativ 4,8 km. SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
8 km. SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
manevrabilitaea blindatelor pentru sprijinirea acțiunilor infanteriei. Ambele divizii americane au fost citate pe ordin de zi pentru luptele de la Aachen. În ciuda victoriei obținute de americani, rezistența germanilor de la Aachen a împiedicat continuarea înaintării aliaților spre răsărit. După cucerirea orașului Aachen, Armata I aliată a primit sarcina cuceririi și păstrării în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
renovare în secolul al XVII-lea, atunci când Monarhia Habsburgică a preluat controlul asupra ținuturilor cehe după Războiul de Treizeci de Ani și l-a refăcut în 1654 ca fortăreață în stil baroc, transformându-l într-un centru de instruire pentru Armata Austriacă și încorporându-l mai târziu în zidurile de apărare din jurul orașului Praga. Forma actuală a Vyšehrad-ului ca reședință fortificată, cu ziduri puternice din cărămidă, cu bastioane și cu porțile Tábor și Leopold, este rezultatul refacerii în stil baroc. Cihelná
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
reale", un articol de revistă scris de către fostul pușcaș marin maiorul Donald E. Keyhoe. Cu toate că era deja interesat de rapoartele OZN devenite foarte cunoscute începând cu 1947, Edwards a fost captivat de afirmațiile lui Keyhoe conform căruia ofițeri superiori ai armatei americane ar ști că farfuriile zburătoare sunt de fapt nave spațiale extraterestre. Edwards a început să vorbească despre OZN-uri în emisiunea sa de la radio și a scris mai multe cărți despre acest subiect. A fost demis de către Mutual Broadcasting
Frank Allyn Edwards () [Corola-website/Science/336391_a_337720]
-
Nun a chemat la negocieri și întelegere între curentele politice din Israel, pentru a împiedica noi pierderi teritoriale. Ben Nun a condamnat deconectarea Israelului de Fâșia Gaza și abandonarea așezărilor create de israelieni în acea zonă. În cazul distrugerii de către armata israeliană a clădirilor din așezarea eveiască evacuată Amona din zona Samaria, Ben Nun a criticat rezistența violentă a coloniștilor și a susținut că,chiar dacă democrația permite nesupunerea civilă fata de autoritățile statului, tocmai Tora interzice aceasta credincioșilor. În alegerile pentru
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
a cărții: diferențe ortografice, nume diferite (prințul Korșaghin va deveni ulterior Vorșaghin), fraze formulate diferit, unele pasaje nesemnificative eliminate ulterior etc. Unul dintre pasajele modificate și reduse semnificativ se referă la discuția lui Radu Comșa cu un soldat moldovean din Armata Rusă. Chestionat de Comșa, soldatul susține că "„moldovienii”" nu sunt români și că, deși "„muscalu-i mult șî tari, (...) cî nu ni slăbești cum țîni lupu oaia...”", nu-și dorește ca teritoriul lor să se unească cu România pentru că "„Rosia i
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
tergiversată o perioadă din cauza obiecțiilor formulate de responsabilii cu cenzura politică. Mihai Dulea, vicepreședintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, i-a reproșat regizorului că filmul este prea „întunecat” și nu are nici o rază de speranță, că nu se vede eroismul armatei într-un război benefic pentru România și că nu este reflectat rolul pozitiv al mișcării socialiste. Într-o însemnare de jurnal din 28 decembrie 1985 Alexandru Tatos își exprima deznădejdea în fața luptei surde cu un sistem opac, calificând obiecțiile la adresa
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
lucrat independent sau în compunerea sistemelor automatizate de conducere din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Radarul a fost realizat în trei variante, începând cu anul 1959. În aceste variante a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. A fost scos din fabricație în anul 2003. În prezent nu se exploatează. Proiectarea radarului de avertizare timpurie P-14 a început în anul 1955 prin decret al Comitetului Central al PCUS, fiind primul radar de mare putere în
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
după absolvirea liceului, tânărul Gillet s-a înrolat drept cadet la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Acolo s-a făcut remarcat ca naturalist înflăcărat și desenator foarte priceput. În anul 1830 a luat parte ca medic veterinar în armata franceză la cucerirea orașului Alger, rămânând apoi până în 1834 în Africa Nordică. În acest timp a petrecut o mare parte din timpul său liber explorând flora și fauna acestei regiuni mediterane. Reîntors în Franța, fiind staționat la Lyon, a studiat
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător de facto al Banatului este ales în Marele Sfat Național Român. La 17 noiembrie 1918 armata sârbă a ocupat Timișoara — revendicând întreg Banatul — și desființând organizațiile românești. Deși ocupanții au încercat să împiedice delegații din Banat să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a dus
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
încercat să împiedice delegații din Banat să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a dus și a cerut unirea Banatului cu România. La 27 iulie 1919 ultimele unități ale armatei sârbe s-au retras, iar comandantul trupelor franceze care preluaseră Banatul, generalul Charles de Tournadre l-a numit prefect pe Aurel Cosma. Deși guvernul Averescu după venirea la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
revenit statului român, generalul francez De Tournadre l-a instalat ca prefect al județului nou constituit, unde a organizat administrația românească. Bustul său a fost realizat de Rudolf Kocsis (n. 1963) și dezvelit la 3 august 2009. A fost conducătorul armatei habsburgice care la 18 octombrie 1716 a eliberat Timișoara de sub turci. În urma eliberării începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Prin colonizarea Banatului, Timișoara cunoaște o evoluție rapidă și o dezvoltare modernă, de factură europeană. Bustul său a
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Invazia Transcarpatiei a fost o operațiune militară a Armatei Regale Maghiare, care a avut loc între 15-18 martie 1939. În urma aceste operațiuni militare Carpato-Ucraina a fost încorporată în Regatul Maghiar până în toamna anului 1944, când a fost ocupată de către Armata Sovietică (în cadrul celui de Al II-lea Război Mondial
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
Invazia Transcarpatiei a fost o operațiune militară a Armatei Regale Maghiare, care a avut loc între 15-18 martie 1939. În urma aceste operațiuni militare Carpato-Ucraina a fost încorporată în Regatul Maghiar până în toamna anului 1944, când a fost ocupată de către Armata Sovietică (în cadrul celui de Al II-lea Război Mondial). Regiunea Transcarpatia era anexat de Cehoslovacia în urma Tratatului de la Trianon în anul 1920. Cauzele conflictului din viitor poate să fie explicate din două motive: în primul rând componența etnică era o
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
Avgustin Voloșin, sub conducerea lui a început organizarea treptată a unei Transcarpatie independentă. La Hust era organizat miliția cu numele Gărziile Sich, alcătuit din voluntari ruteni, sub conducerea politicianului social-democrat Dmitro Ivanovich Klimpus. După un scurt timp, miliția a devenit armata de facto oficială a regiunii autonome. La 6 ianuarie 1939 o unitate militară cehoslovacă sub conducerea generalului Lev Prchala a pornit un atac împotriva orașului Munkács. Asediul era respins de către garnizoana militară orășenească și voluntari maghiari localnici (dintre apărători șapte
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva pentru cucerirea Transcarpatiei. La data de 14 martie 1939 o grupare politică s slovacilor, în fruntele cu Jozef Tiso a proclamat independența Slovaciei. Ca un răspuns, guvernul lui Voloșin tot a proclamat independența Transcarpatiei, declarând pe orașul
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
retrage din oraș. Ca un rezultat al incidentului, mai mulți militanți au fost uciși, iar ostașii cehoslovaci au asigurat - temporar - pozițiile lor în Hust. La 15 martie dimineață a început ofensiva maghiară împotriva Transcarpatiei. Conform planului operațional, trei grupuri de armate au fost înființate, cu sediile la Munkács, Ungvár și Beregszász, iar cu supravegherea ofensivei a fost însărcinat generalul-maior Ferenc Szombathelyi (el mai târziu, între 1941-1944 a devenit șef de stat major). Obiectivul grupului din Munkács a fost ocuparea orașului Svaleava
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]