939 matches
-
târziu din plin, influențându-mi, în plus, și evoluția ulterioară. De vreme ce, privind în urmă, mă văd totuși pe de o parte ca pe un băiat timid, mângâindu-și stăruitor poftele difuze și pe de altă parte ca pe un cinic îmbătrânit timpuriu, care văzuse morți sfârtecați și infanteriști spânzurați legănându-se în copaci. Ca un copil marcat ce eram, căruia orice fel de credință, indiferent în ce - Dumnezeu sau Führer - fusese adusă la cota zero, pentru mine nu exista, abstracție făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Văzu lumini În hublourile habitatului DH-7, situat la câteva zeci de metri mai Încolo. „Probabil că scafandrii se pregătesc pentru revenirea la suprafață. Sau poate că deja au plecat“. Își văzu fața reflectată În hublou. Chipul Îi arăta obosit și Îmbătrânit. „Ăsta nu e un loc pentru un om de cincizeci și trei de ani“, Își spuse el. Privind În depărtare, observă câteva lumini În mișcare, apoi un fulger galben. De sub unul dintre cilindrii lui DH-7 apăru un minisubmarin. Ceva mai târziu, sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
teroarea demonică a orgiei, zeul ce-ntr-adevăr ridică fața e tot al nostru: un chip obosit, mahmur de propria noastră beție. Între sex și înger au trecut milenii. Și vîrstnicii privesc cu suspiciune reîntîlnirea cu prietenii copilăriei. Se tem de amintirea îmbătrînită. Spațiul devine licoros, prelungit. În cameră, prin zgomotul monitoarelor și răpăitul ploii care îneacă vocile, Don Juan îl simte pe bolnavul V. și nu-i convine acest viitor. Cum nici un viitor proiectat nu lar satisface. Un rest de luciditate din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trecătorilor acea putere a îngerilor, ce nu m-a părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi săruta în trecere liniștile imprevizibile ale înaltului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se mai gândește la mine și câtă răbdare în alegerea cântărilor de timp când gândul meu refuză fantasmele îmbătrânite. Poate cineva a încercat să-mi pipăie corola trupului în care secundele s-au oprit din mers și au început să se tăvălească prin mireasma zorilor, acolo unde sufletul meu rămâne stăpân. Prietenii mei m-au uitat într-o viață
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toate speranțele mele astfel încât până târziu O groază în noapte se lasă; Cuvintele tale îmi arseră sufletul, mângâierile tale mi se păreau ploi de toamnă în care spaima mi s-a părut mult prea tristă... Acum pot înțelege de ce cuvintele îmbătrânite ale Bibliei îmi adunaseră sufletul mort pentru a vedea mai departe dispariția acelei dragoste scoasă din legea oamenilor care îmi surâd. Dar un adevăr cine poate să-l asculte, Nu se compară cu altul... El privește cu ochii lui mândri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zic. Mi se pare că sună puțin cam prea funcțional. Deși, pe de altă parte, de ce nu ar suna așa? Baros? Nu, nu-mi place nici termenul ăsta. Nu știu de ce, dar mi se pare că sună a vedete rock îmbătrânite, care vorbesc cu accent londonez, poartă blugi prespălați oribili și păr lung încărunțit. Și mai rău e atunci când bărbatul și-a botezat organul cu un anumit nume. Vă vine să credeți așa ceva?! Tipul îți aruncă un rânjet lateral, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie recunoscut pentru Întîia oară drept un creator de capodopere. După Pauline Kael, nici o actriță, de la Lilian Gish pînă-n momentul despre care vorbim fără rost, nu mai reușise să redea Într-o manieră atît de devastatoare fragilitatea și ridicolul femeii Îmbătrînite și alcoolice sub lună, mai precis ridicolul și stupiditatea poetică etern feminină. Femeia din pricina căreia ne Îndrăgostim și ne sinucidem Într-un fel sau altul la facultate sau la pensie, momente cînd ne simțim mai nesupravegheați Deocamdată ne aflăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai multe funcționare recent coafate. După ce atacatorii au plecat la treburile lor, tinerii Îmbătrîniți s-au Îndreptat năuci și plini de sînge spre sediul miliției, situat la cîțiva pași de locul bătăliei. La miliție au fost plimbați cu viteză din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cincisprezece centimetri, și un manechin femeie, acoperit cu o prelată - rigips, buze de cauciuc, păr pubian lipit și un vagin confecționat dintr-un furtun de grădină. Jack găsi baia și făcu pipi. O oglindă Îi aruncă Înapoi mutra proprie, Îmbătrînită și stranie. Se puse pe treabă: atașă dispozitivul de ascultare al telefonului și Începu să răsfoiască revistele pornografice mai vechi. Marfă ieftină, probabil produsă În Mexic: coafuri hispanice pe niște drogate slăbănoage. Brusc Îl cuprinse o amețeală și simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elenă Marin Alexe Clipe grăbite trec prin mine adăpându-se în nesecate fântâni de dor de prin marginea gândului. Orele mute, bat la porți invocând amintiri scurse-n clepsidre ce ard prezentul. Ani îmbătrâniți în vălmășagul din suflet cad pradă regretelor tardive, purtând lacrimi pe ochii ploilor de toamnă. Biet om, trecător prin timp trădat de propriul orgoliu, neatins cu Iubire, risipind comori, efemer în eternitate. De-aș putea, aș fereca ușa trecutului, si
Omul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83308_a_84633]
-
și ei copii și atunci abia, în acel foarte târziu al vieții lor, s-a întors, din direcția în care galopase nechezând focosul armăsar pe care nimeni nu și-l mai amintea, un om nici tânăr, nici bătrân, mai degrabă îmbătrânit, ușor adus de spate, cu ochii tulburi, lipsit de zâmbet, s-a oprit în fața ruinelor potcovăriei doar o clipire, continuându-și drumul până la cârciuma din apropiere, unde a aruncat un pumn de bani de aur pe tejghea, cerând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și linii pe pledul ce-i acoperea genunchii, privea undeva, drept înainte, printre frunzele prăfuite ale gutuilor, de un verde sur, galben, portocaliu, purpuriu, un amestec strălucitor de culori calde și aprinse, forme evanescente, curbe, frunze spiralate și arbori torsionați, îmbătrâniți nu atât de neîngrijire, cât de roaderea vremii, le vezi? - șoptea dintr-odată cu ochii umezi. Andrei Vlădescu aștepta la picioarele ei să continue, bătrâna doamnă Marga Pop privea printre frunzele din fața ei, el a întins atunci palma desfăcută și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Liniște, am spus. Dacă veți continua În acest fel, doamnă Shattock, vă voi trimite În celulă. Sună minunat, așa aș putea dormi și eu. Judecătorul izbește cu ciocanul În masă. Devine din ce În ce mai mare, sângele Îi invadează cu purpuriu fața albă, Îmbătrânită, ca o seringă care trage sânge. Acuzata, În același timp, se face din ce În ce mai mică. Nu mai mare decât o păpușă Barbie, se cațără până pe marginea boxei, unde se clatină Îngrijorător pe tocurile Înalte. Când Începe să strige la judecător, glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și prin acestea se răspîndi asemenea unui balsam peste plăgile infectate; ea a insuflat un nou curaj, o nouă viață neamului omenesc dezorientat, împovărat, obidit de veacuri de nenorociri; ea a adăpostit omul sub aripile sale materne, iar acesta, deja îmbătrînit, s-a reîntors, după un miraculos șir de lungi și crude încercări, la vîrsta primei copilării; ea și-a educat acest copil al său, născut din divina sa iubire; și atunci o nouă sămînță a fost aruncată deasupra Pămîntului, cea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
legii 1/2000. De asemenea, după aplicarea legii fondului funciar proprietatea cooperatistă asupra terenurilor a dispărut în totalitate. O altă concluzie pe care o putem desprinde din datele tabelului, este scăderea suprafețelor ocupate cu livezi și vii, datorată defrișării plantațiilor îmbătrânite și neînființării altora noi, cunoscut fiind faptul că înființarea unui hectar de plantație tânără necesită un efort investițional ridicat. Suprafețele deținute de terenurile arabile și de pășuni și fânețe au cunoscut o creștere ușoară. Reforma agrară, așa cum a fost ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
cu ziduri albe Îmi aminteau de vizita la Arcosanti, avanpostul futurist din deșertul Arizona. Apartamentele cubiste și șirurile de case identice cu pereți comuni erau asemănătoare celor din Arcosanti, cu arhitectura lor dedicată anulării timpului, așa cum i se potrivea populației Îmbătrînite din paradisul recluziunii și unei lumi Întregi care aștepta să Îmbătrînească. În căutarea ieșirii către Estrella de Mar, am părăsit autostrada spre Malaga și m-am trezit Într-un labirint de rampe care deserveau pueblele. Încercînd să mă orientez, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în oglindă și încercând să reducă într-un fel chipul de femeie adultă la niște trăsături imobile de fetiță și apoi de adolescentă, ca într-un joc pe computer în care de obicei vrei să vezi invers, cum vei arăta îmbătrânit, pe lângă această ima gine care era a ei și numai a ei, ca o zgârietură pe oglindă, mai exista și imaginea difuză a unui copil bolnăvicios, o fetiță și apoi o adolescentă cu nenumărate complexe personale și cu ne nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceasul scufundării În Întuneric. CÎmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi În puterea vîrstei, la rîndul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de milioane de oameni. Mă gîndesc... În momentul acesta domnul Pavel se Întoarce din piață, poarta scîrțîie ușor, și stăpînul casei - Îl văd ca prin somn - umple golul porții, Rex trezit din somnolență Îi sare la picioare, se joacă, stăpînul, Îmbătrînit, dar nu prea mult cum mi se pare uneori, se oprește la fereastra deschisă la care mă aflu. - Bună dimineața, domnule judecător! SÎnteți prima bucurie pe ziua de azi; În piață n-am prea găsit mare lucru. Am luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, În București, pentru că În municipiul-capitală a județului, unde mă aflam, nu exista un asemenea liceu. Era În ultima clasă. El albise, deși fața Îi era Încă tînără, soția, deși vizibil Îmbătrînită - dusese tot greul gospodăriei - era Încă la fel de vioaie ca În urmă cu aproape douăzeci de ani. Fiica cea mică era plecată de mult, locuia, acum la București, terminase Politehnica, se măritase, soțul era inginer ca și ea, părinții nu luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prînzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse În comună și mă lăsă În fața casei Învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum Îl numisem cîndva și În canatul ușii deschise de la antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din Întîmplare, totdeauna În sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se Întoarcă seara, tîrziu, Înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea În cerdac. Nu părea prea Îmbătrînită, avea În schimb părul, Într-adevăr, alb. „Sărut mîinile!”, vorbii pentru amîndouă. Intrarăm În casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după puțin timp, țuică fiartă. - Mă bucur, nici nu știți cît mă bucur, de cîte ori veniți la noi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrînită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească. Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea un[ui] neam asemenea mongolic, a turcilor. În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întrucît o nouă gnoză ar putea deveni religie? Orice religie, le-am răspuns, își propune o mântuire a omului. O nouă gnoză, pornind de la descoperirile științifice, ar elibera omul de teama, de neliniștea cosmică, într-o lume în care Dumnezeul îmbătrînit nu-i mai poate alunga singurătatea sa înspăimîntătoare în fața unui univers de catran, care pare absurd, înțelegînd că universul sîntem noi înșine, putem, prin inteligență, înțelege că nu murim niciodată. Gândind cosmic, ne salvam chiar prin el, prin univers, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]