1,610 matches
-
unui abur scos de o locomotivă prin toate ungherele casei. Se răzbuna atunci și praful de pe covor, și praful Îmbibat În fotolii, și cel pitit ca un motan sub canapea, și praful de pe geam, și cel din spatele ușii, și cel Îmbibat de zeci de ani de zile În mobilier. Acest lucru se Întâmpla Însă destul de rar, iar Mașa era atât de obișnuită cu el, Încât umbla În vârful picioarelor, cu pași ușori, ca de balerină, luând bibelourile de la locul lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era conservată cu rămășițe de mâncare de la dejunul precedent, Îngâlbenită de fumatul excesiv. În ce privește Îmbrăcămintea? Arăta jalnic...! Haina mototolită, atârna În dezordine pe umerii lui fiind pătată cu unsoare de la bucatele care i se prelingea din gură, În timp ce cravată era Îmbibată cu toate categoriile de grăsimi plus vinul negru care atunci când se Îmbăta individul nu mai nimerea gura...! În timp ce vocabularul...? Se exprima haotic, iar greșelile de formare a propozițiilor erau de-a dreptul jenante. Acest clown nu era altul decât Lct
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ușoară de indulgență în voce. A zâmbit spre mine și a dat din cap: — Fiica mea e o alcoolică. — Polly, am zis eu, în timp ce îmi îngrijeam glezna. Trebuie să fii în clasa a XI-a acum. Cum merg orele? Sângele îmbibase deja tamponul de hârtie igienică și nu dădea semne că s-ar opri. — Bine, a zis Polly cu o voce plictisită, smulgându-și un fir de păr de pe braț. — Polly! a zis Sheba. — Da? a zis Polly. Ce trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
uitat la Danny și a surâs. Ba presupun că vorbesc serios. Mike a clătinat din cap. Termină cu prostiile ! Acolo nu-i nimic de văzut decât un râu și o sută de alte bărci. Acolo nu-i vreun loc sălbatic, îmbibat în misticism, e un Disneyland. Și, în plus, eu nu pot să-mi iau liber de la serviciu. Mike i-a aruncat o privire lui Irene, care-și strecura broșura lui Danny în geantă. Atunci înseamnă că n-o să poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în urechi chiar și atunci când nimeni nu cânta. Oamenii îl priveau ca și cum n-ar fi fost în toate mințile. Când s-a înzdrăvenit destul ca să iasă din camera lui, Ahmad a dat foc unui morman de cearceafuri pe care le îmbibase în kerosen și le așezase sub patul părinților. Imediat a început să strige după Naji, iar pe maică-sa a scos-o înainte ca flăcările să pună stăpânire pe încăpere. Tatăl lui a scăpat cu arsuri de gradul trei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Se referea și la relația lor, la Zach, la siguranța familiei lor, la Naji care avea să-și recapete libertatea, la Mary și Drew care aveau să-și construiască o viață împreună pe râu, la Danny care avea să se îmbibe de forța a doi tați, la Alice care avea să-l transforme pe John în următorul ei erou de roman și la incendiile care aveau să se stingă. Mike era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste. Normal, i-a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să o infirm. Fusesem acolo și avusesem parte de primul preludiu din viață. Ce-ai căutat în patul ei? mă întreba Creața printre sughițuri de plâns. Stăteam cu ochii coborâți în pământ simțind prostia cum mă apasă ca o haină îmbibată de ploi. Cui îi păsa că n-am vrut să rămân singur în cameră și cine să mă creadă că n-am ajuns prea departe cu Erjika-n pat? Nu înțelegeam de ce minte? Avea un corp la care mulți dintre băieții
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe, probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, cu talpă din cauciuc. Probabil Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să o suprapun peste impresiile pe care le-am cules, Încetul cu Încetul, din fotografiile În a căror studiere atentă mi-am pierdut două seri consecutive. — Camelia... cafeneaua ? Mi-am scos pardisiul și haina; mînecile și gulerul cămășii Îmi erau Îmbibate de sînge. În timp ce Încercam să scot petele cu o cîrpă din bumbac pe care mi-a adus-o ea și pe care am Înmuiat-o Într-un vas cu apă, i-am explicat pe scurt ce s-a Întîmplat. Prefăcîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe,. probabil pentru a Împiedica patinarea. Pietonilor Însă nu părea să le fie de mare folos, deoarece, deși zgrunțuroasă, suprafața de beton se Îmbibase cu particule de cauciuc de la anvelope și cu alte mizerii, astfel Încît În zilele ploioase devenea greu accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, eu talpă din cauciuc. Probabil, Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
show must go on, cum zicea cel mai drag mie dintre gay-ii contemporani, Freddy. Mircea, poate o dată facem un Ajun împreună, în Transilvania, în unul din satele noastre. O să îngădui să căsăpești un porc. O să bem adălmașul împreună. O să mă îmbib de mirosul de șorici. N-am să-ți trântesc panseuri ecologiste, nici nu o să-ți atrag feminist atenția că, în textele tale, femeile, cu mici excepții, apar după un prototip: sunt tinere, cu un sex-appeal manifest sau ușor de intuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dracului!”), cu câte două rucsace fiecare, să cumpărăm conserve de la magazinul mixt din comună. Poate că cel mai ciudat spectacol al devenirii noastre întru media ca substitut de viață a fost chiar Andrei. Pe atunci avea ll ani și era îmbibat cu filme tip Războiul stelelor, Vulcanul și cele din seria Sergiu Nicolaescu. Stătea în fața televizorului, privea imagini din București cu trupe la pândă, tancuri și rafale, cu discursuri tragicomice și își freca mâinile exact ca la scenele tari din ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eu în delegație chipurile a fost întărită delegația (altfel, nici vorbă, pentru că mergeau la sesiune doar cei școliți în U.R.S.S.); se întrevedea o discuție tensionată, chiar aprigă, deoarece sârbii depășiseră orice măsură și creaseră nemulțumiri, iar atmosfera era deja îmbibată de animozitățile de ordin ideologic; poziția pe care urma să o aibă delegația noastră (condusă de ambasadorul de la Budapesta) era cât se poate de neconciliantă, chiar ofensivă, noi nefiind de acord cu majorarea acestor taxe; mandatul aprobat de șeful guvernului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de nuc, cu ochii încercuiți cu kohol, cu unghiile vopsite cu hena, împopoțonată din cap până la vârful condurilor cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie sau de nufăr, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Trebuie să mergi s-o vezi, să-i spui să nu se amestece cu ceilalți, să-i duci de mâncare carne de broască țestoasă, care ajută la combaterea bolii. Și mai cu seamă, să țină mereu pe față un văl îmbibat în oțet. I-am transmis toate astea Wardei. Ea și-a procurat produsele indicate, iar când tata s-a întors în oraș, câteva zile mai târziu, s-a dus împreună cu el la marginea „cartierului“. Un paznic a chemat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ani de dragoste. Așa că, după tradiție, a trebuit să-mi așez în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut. Puteam să mă rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge și să uit de noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge și să uit de noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu satul, prefăcea în cenușă o mulțime de victime lipsite de apărare. Alunecând pe sângele ce îmbiba pământul, se strecurară printre leșurile contorsionate, trecură pe lângă trupurile femeilor siluite lângă gardul de lemn. Își recunoscură mama și bunica, dezbrăcate, pline de sânge, cu gura larg deschisă într-un ultim strigăt de durere. Continuară să alerge spre tatăl lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
daga la timp pentru a evita o lovitură de trident; apoi, aplecându-se, o îndreptă repede spre genunchiul adversarului, înfipse lama în carne, apoi o împinse hotărât până la os. Scoase rapid arma. Impasibil, își privi adversarul prăbușindu-se în nisipul îmbibat de sânge. Impasibil, îi ascultă strigătele de durere. Ridică din nou daga spre cer și, încet, o coborî spre omul întins la picioarele sale — Nu-l omorî, îi ceru un glas abia șoptit. Nu-l ucide. Valerius se trezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima linie și barbari deveni crâncenă. În curând, sângele îmbiba pământul. Strigătele războinice ale barbarilor... Urletele sfâșietoare ale răniților, țipetele muribunzilor, strigătele celor ce reușeau să ucidă și să se salveze... Linia, linia! exclamă centurionul aflat lângă cele trei rânduri paralele ale frontului; se adresa soldaților din a doua linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împiedicându-l pe Skorpius să taie beregata adversarului. Un medic și două ajutoare veniră și-l obligară pe Skorpius să se ridice, apoi se ocupară de Salix. Îi scoaseră coiful. Valerius contemplă înspăimântat chipul palid al prietenului său și nisipul îmbibat de sânge. Îl văzu pe Salix deschizând ochii. Amfiteatrul se cufundase într-o liniște ireală. Flautele și orga tăcuseră. Mulțimea îi privea pe cei doi gladiatori: Salix întins pe pământ, Skorpius lângă el, cu pumnalul în mâna dreaptă. Salix se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu un pumnal. Așadar împăratul nostru a ales o moarte curajoasă. Tocmai el, care era atât de efeminat, și purta perucă pentru a-și ascunde chelia, și în fiecare dimineață își punea pe față o mască din miez de pâine îmbibat în oțet, ca să nu-i crească barba. Îi plăcea să aibă fața netedă, ca o fată. Eu știu, pentru că l-am cunoscut bine. Și totuși, a avut curajul să se sinucidă ca un erou din vechime. Antonius și Titus tăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus îi duse un cal lui Antonius și vru să-l ajute să urce în șa; se dădu un pas în lături când acesta îl refuză. Am căzut în capcană ca niște idioți, spuse Antonius apucând frâul. Veșmintele îi erau îmbibate de sânge. Se uită la Errius. — Acum înțeleg de ce calul tău era atât de neliniștit. El a simțit prezența dușmanilor, dar noi nu. Începură să coboare dealul. Errius ducea de frâu calul pe care era așezat prizonierul. — Vom trimite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o lovitură abilă în șoldul unui vitellian, îi salvă viața tracului și fu salvat, la rândul lui, de sabia lui Marcus, care lupta cu cruzime și ucidea fără ezitare. Mulțimea era în delir. Strigătele ei îi amețeau pe luptători. Sângele îmbiba pământul. Valerius se trezi față în față cu Flamma. — Ticălosule! — Pui de cățea! Te omor pe loc! Flamma se năpusti în față, dar nu întâlni trupul adversarului și căzu. Valerius, care îi evitase lovitura, ajunse în spatele lui și îi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]