741 matches
-
iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș îmbrînci ușor Să dai, țațo, pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș îmbrînci ușor Să dai, țațo, pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în pârâul călâi din căușul rețelelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt și mare: Că-n iloți se va preface gintea de-nțelepți și crai Când barbarii vor aduce delta sântelor lor vise, Îmbrâncind în întunerec toate cele de voi zise. Vai vouă Romani puternici, vai vouă, de trei ori vai! ". Astfel zise. În blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe fereastă și coroana-ntunecată De pe frunte o aruncă în abisul văi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care achitaseră nota pentru conferințe, pentru afișe și chiar pentru ramele ochelarilor noi, cu care voise să se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea proba de gheyrat, fiindcă Ahmadin îi jignise nevasta, pe când favoritul ieșit „din popor“ se simțea protejat de imamul ascuns: „În 2005, la consiliul din New York, m-a înconjurat o aură
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în felul ăsta. Sunt singurul care încă se mai bucură de oarecare favoare în ochii florentinilor. Dacă, de pildă, vărului meu Giulio, vreau să zic papei Clement, i-ar da prin minte să vină astăzi aici, ar fi huiduit și îmbrâncit. De altfel, o știe foarte bine. Dar nu e asta patria voastră? — Ah! prietene, Florența e o iubită ciudată pentru Medici! Când suntem departe, ne cheamă înapoi zgomotos; când îi venim alături, ne blestemă. — Astăzi, ce dorește oare? Păru îngrijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și unelte care supraviețuiseră de la începuturile civilizației. Salam auzi voci furioase: doi șefi de bandă se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură și fugi. Se năpusti în jos pe scări, auzind strigăte noi pe fiecare palier. Toate cele optsprezece galerii ale muzeului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împingând-o afară. De data asta nu mai opuse nici un fel de rezistență: voia să iasă din spațiul acela sufocant, strâmt. Dacă fusese un garaj, nu stătuseră mult în el. Mașina părea să fi parcat chiar în fața unei uși. Fu îmbrâncită înăuntru, apoi pe niște scări, ghidată de bărbatul care stătuse mereu în dreapta ei. Apoi, după încă vreo câțiva pași, auzi o ușă închizându-se în spatele ei. —OK. Fu atât de uluită să audă un cuvânt rostit, încât nici nu acordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ce țigară! (O primește, ia foc, trage puternic.) Ce țigară... (Repede.) Ce știi dumneata despre oraș, ce știi dumneata despre mine, ce știi dumneata despre execuțiile de altă dată? ARTUR: Nimic. GARDIANUL (Blând.): Vedeți? Și vă dați la noi... Ne îmbrânciți, ne umpleți de noroi... (Trage fumul puternic; pentru sine.) Și poate nici n-ar fi așa rău... ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vă dați la noi... Ne îmbrânciți, ne umpleți de noroi... (Trage fumul puternic; pentru sine.) Și poate nici n-ar fi așa rău... ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să activeze cu mai multă dibăcie. Aceasta ar fi însemnat sfârșitul republicanismului, al masoneriei și al carierei politice a lui Costa. De aceea noul Președinte de guvern încearcă să-și consolideze definitiv poziția în străinătate. Nu o putea face decât îmbrîncind Portugalia în război alături de Franța și Anglia. O bună parte din opinia publică era împotriva războiului. Anglia, cu care Portugalia avea o străveche alianța defensivă, nu-i cerea decât să păstreze neutralitatea; nu câștiga nimic dacă Portugalia ar fi intrat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului. Haide! Îi porunci el, ajutîndu-l să se ridice. Vreau să privești de pe mal cum ți se scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puterile și cunoștința din pricina fumului care pătrundea prin toate crăpăturile punții. Cei patruzeci de bărbați muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în loc să o scuip; sau, și mai improbabil, momentul în care mă pregăteam să urc în avion pentru o călătorie de afaceri, cu numai șapte ani în urmă, cu tichetul de îmbarcare ținut lejer între degetul mare și mijlociu, și când, îmbrâncit de la spate, am scăpat tichetul și l-am văzut plutind spre crăpătura dintre rampă și pragul avionului - cea mai îngustă dintre toate deschizăturile posibile, de un milimetru sau doi cel mult - și apoi, spre uluirea mea, l-am urmărit strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Noica în 1943 - : că am fost și sîntem, prin ce avem mai bun în noi, săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei !”, exclamă, profetic, Noica și continuă : „De mai bine de 100 de ani România e îmbrîncită spre istorie, sau alteori se îndreaptă singură spre ea. (...) Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai puteam rămîne așa pe plan de cultură ? Mai puteam îndrăgi numai ceea ce sîntem de totdeauna ?”. Uneori, această figură mitică a Țăranului a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Contradicțiile ne-au dilatat orizontul. Nu știu nimic despre mine. Față de ce știu alții. Încă de la primele mângâieri, știința i-a arătat omului colții. După terminarea studiilor superioare, a devenit, ca orice intelectual care se repetă, autodidact. Dialogul ne-a îmbrâncit spre culmi. Dumnezeu a vrut să facă totuși din om o capodoperă. Și totuși, în firava minte omenească a încolțit infinitul. Cu filosofia pe care o știu, unii filosofi ar putea ajunge chiar gropari. Să fii nefericit și să nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că omul se trage din maimuță. De ce să dăm vina pe biata cățărătoare! Am devenit bipezi ca să putem scruta cerul. Schimbarea climei a ucis dinozaurii, nu și anafura asta de om. Ajunși pe podiumul evoluției, oamenii au început să se îmbrâncească unii pe alții. Am devenit bipezi. Dar multe tabieturi ne-au rămas neschimbate. Maimuța ne-a făcut oameni. Iar noi i-am oferit o cușcă la circ. Ne țin treji câteva instincte. Instinctele sunt asemenea tigrilor care mușcă gratiile cuștilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
are nevoie de complicitatea libertății. Învinge-l ca să-i transferi calitățile tale, nu să-i perfecționezi defectele. Este imposibil ca din investițiile generozității să nu răsară nimic. Speranțele încolțesc uneori din stări mizere. Precum ciupercile din bălegar. Oamenii mari își îmbrâncesc epoca din tandrețe. De mii de ani, oamenii se preocupă îndeosebi de silueta cuvântului imposibil. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Chiar și cel care a însăilat o singură stofă vrea să schimbe ceva în lume. Sublimul nu poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ritmic fum prin toate orificiile nazale și bucale, se afla într-o asemenea stare că, dacă l-ar fi călcat cineva pe picior, dacă din neatenție ar fi turnat pe el apă fierbinte sau rece de la gheață, l-ar fi îmbrâncit sau chiar ar fi dat cu pumnul în el, nici nu ar fi băgat de seamă, nu ar fi reacționat și nu s-ar fi supărat. Un sentiment contradictoriu, de regret și neputință, chircit undeva în dreptul inimii, a cărei origine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului și a bălții de sânge pline de muște, se așeză pe un taburet și-și blestemă soarta. Ticălosul care făcuse asta putea să mai fi așteptat patru zile. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și de ce nu văd cei ce-L cunosc, zilele Lui de pedeapsă? 2. Sunt unii care mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorocitii din țară să se ascundă. 5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie ies dimineața la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să caute pîinea pentru copiii lor. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și se depărtară cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să se liniștească, se așezară roată, privindu-se fericiți, dar nevenindu-le încă să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pas cu pas spre reduta Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care bîntuia călare pe fantezie. Asta nu cade la meșteșug fără documentul de acces, i-a spus tatăl băiatului, mare crai de curte veche. Dar tată... Nu mai lungi burlăcia. O vrei sau nu o vrei? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răului nepedepsit. Cândva, Mick Jagger a avut o problemă de putere, de autoritate În sânul grupului, anume cu Brian Jones; dar totul se rezolvase, urmase povestea cu piscina. Nu era versiunea oficială, desigur, dar David știa că Mick Jagger Îl Îmbrâncise pe Brian Jones În piscină; și-l putea imagina făcând-o; astfel, prin această crimă inițială, devenise liderul celei mai mari formații rock din lume. Toate lucrurile mari care se făptuiesc În lume au la bază o crimă, David era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]