716 matches
-
a pleca cât de repede în Moldova. Agentul care veni să mă ia - căci refuzasem de a merge după el pe jos la poliție - era un monstru ca mai toată colecția lor de impiegați secreți; a in trat în casă îmbrâncind servitoarea și manifestându-și tare mi rarea că nu ne luaseră lămpile din fiecare birou și suspensiunea de la scară. După mai multe răspunsuri scurte și categorice care-l potoliră puțin, plecarăm. Ajungând la Pasărea, mă urcai repede la Lia și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chiar incinta facultății noastre, unde, împins de nevoie, venise cu o traistă de cărți vechi pentru a le vinde cui s-ar fi arătat interesat de ele. Unul dintre res ponsabilii U.T.M., vigilent, îl scosese cu brutalitate în stradă, îmbrâncindu-l, pe motiv că practica în facultate un comerț ilicit cu tipărituri dubioase. Urâtul incident exprima vremurile, urâtele vremuri în toate chipurile și în esență. Și totuși, datorită tinereții, noi nu le vedeam astfel în orice moment. Viața ne apărea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Schiller: "Stricător e dintele tigrului, periculos e tigrul trezit din somn, dar mai grozav decât toate grozăviile e omul în furia lui". Nu voi uita niciodată priveliștea ce aveam dinaintea ochilor. Peste patru mii de oameni ieșiți din minte se îmbrânceau, vociferau, înjurau, învârtind o pădure de ciomege deasupra capetelor lor. Ce vroiau ei? Să meargă la Palat, să puie mâna pe membrii Locotenenței Domnești și apoi ce-o fi să fie! Prima linie de sergenți ce li s-a opus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
anumite piese. Am stat ceva timp pe băncuța din fața porții, după care m-am ridicat s-adun pietricele aduse de șuvoaiele de apă ce umpluseră șanțurile. Gigi a venit discret pe la spatele meu și în nota ei obișnuită m-a îmbrâncit în șanț. Doar atât am auzit: „Urâto, ți-ai luat rochiță nouă?”. Am ieșit din șanț ajutată tot de ea pentru că ne-am speriat amândouă și instinctiv mi-a întins mâna să-mi ofere sprijin. Mama s-a speriat atunci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
scurt timp a apărut tanti Adriana însoțită de Gigi: Odesa, ce-a mai făcut împielițata de fiică-mea? Nici n-a apucat mama să deschidă gura, căci eu doar atât am așteptat: Tanti Adriana, Gigi m-a „înecat”, m-a îmbrâncit în șanț și mi-a stricat rochița. Gigi, cum ai putut face așa ceva ? Mariana este totuși prietena ta cea mai bună. Ce ne facem acum ? Și atunci intervenea Gigi în stilul ei personal: Mamă, m-a scos din sărite cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
frică, uita să mai respire. Prin cap i se derulau tot fel de variante negre cu ce va urma: se va năpusti miliția peste ei acasă, în miez de noapte, va sparge ușa, o să-l scoale din pat, o să-l îmbrâncească și o să-l lovească, apoi o să-l ridice și o să-l azvârle prin cine știe ce ocnă, o să mănânce bătăi și o să fie schingiuit, o să-i putrezească oscioarele pe acolo, vai de mama lui... Toată noaptea s-a lăsat cutreierat de asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui pe această lume era alta, una înaltă, bine stabilită, definitiv stabilită. Oamenii în negru nu țineau seama de simțămintele sale. Nu țineau seama nici de plânsetele disperate ale mamei. L-au lovit în continuare pe Vlad și l-au îmbrâncit în mașină. *** Fratele meu a petrecut trei zile și trei nopți în beciul Securității din Serenite, beci neluminat, igrasios și plin de șobolani. Trei zile și trei nopți, în regimul de detenție normal: anchete, înfometare, extenuare fizică (douăzeci și patru de ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Piatra Neamț, cu ajutorul căruia a reușit să obțină aprobarea pentru construcția unor biserici noi de pe valea Siretului. Într-una din zile, Pr. Rotaru, mergând la Piatra pentru a pune la punct unele treburi împreună cu Ciubotaru, un ștab de la birou l-a îmbrâncit și l-a lovit cu brutalitate pe Pr. Mihai strigând la el: „Afară! Ce vă tot interesați atât de Ciubotaru?” Sunt sigură că dl. Ciubotaru v-ar putea spune foarte multe lucruri despre Pr. Rotaru. La fel și Pr. Albert
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost pentru ei un joc distractiv - amenințări condimentate cu înjurături, tot felul de aluzii vulgare, mojicii aruncate cu îngâmfare. Dar iată că mă vedeau acum pe peron. Pregătiseră însă o variantă și pentru această eventualitate: m-au luat între ei, îmbrâncindu-mă și lovindu-mă cu schimbul, cu coateleși picioarele. Mă-mpleticeam între ei încoace și-ncolo; nu spuneau nimic, iar eu mi-am mușcat buzele și am tăcut, pentru a nu le da ocazia să se lege de un cuvânt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
celor vânduți regimului comunist, lingușitorilor și perverșilor. Oprește! Ce-ai acolo? Ce-ai furat? Ia te uită, hoața! Poftim! Mâncare și pâine. Ai furat, nenorocita dracului! Ai furat de la cantină, hoață ticăloasă ce ești! Hai la tovarășul director! Și o îmbrâncea și o împingea cu brutalitate ținând-o strâns de reverul paltonului. Pe fondul acestor sonorități stridente și primitive, domnul director Gomoiu a ieșit din biroul său, asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și umerii, și picioarele; era foarte puternic și - autosugestie sau nu - abia atunci am simțit o emanație de coniac din cămașa sa, din bărbia întru totul beethoveniană despre care citisem într-o descriere a moscoviților când e ger; l-am îmbrâncit - nu cu curaj, desigur, ci din spaimă - și el căzu grămadă, moale, fără vreun icnet pe patul său, lăsându-mă astfel să deschid ușa și să mă duc la compartimentul lui Enescu; am bătut febril, el îmi deschise rămânând în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci, lătrat de câini. Vânătoarea a fost scurtă. Prada: doi bărbați tineri, cu mâinile legate, strașnic păziți, îmbrânciți brutal și demonstrativ cu patul puștii. Încercaseră probabil să treacă ilegal frontiera ascunzându-se într-unul dintre vagoanele trenului în care aveam să urcăm „legal“ peste vreo oră. Plecarea era definitivă. Înapoi nu mai existau decât părinții mei, sora și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a luat-o de-o aripă pe sărmana fată s-o scoată pe ușă afară. A fost momen tul în care am intervenit eu, ca un erou salvator. Eram bărbat și trebuia s-o dovedesc, doar ! Taică-meu m-a îmbrîncit și pe mine, și atunci mi s-a întunecat la rîndul meu mintea și am sărit la bătaie. A urmat ceva extrem de penibil și deloc bărbătesc. Cu încleș tări fără ieșire, cu zgîrieturi, cu scene de mahala petrecute în fața ușii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
partea stîngă, avea un șnur galben. Multe pauze de-atunci încolo Dănuț avea să admire jocul razelor în părul ei, mai ales că o găsea mereu în același loc : stătea rezemată de zidul școlii. În jur era agitație, lumea se îmbrîncea, urla, se bătea ; ea rămî nea acolo, nemișcată, scăldată aproape mereu în soare. Parcă era pictată pe zidul alb al clădirii și Dănuț își adu cea aminte de Panoul de Onoare. Uneori venea la ea cîte o prietenă și începea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca să poată urca și el într-un troleibuz cu care să meargă până în Tg. Cucu de unde urmează să ia alt troleu care să-l ducă la destinație. După două, trei încercări ratate din cauza bulucelii de la ușile de urcare, el fiind îmbrâncit și dat la o parte, a reușit în cele din urmă să se urce într-un troleibuz. Soarele se apropia de crucea zilei când a ajuns în nodul de circulație din Tg. Cucu. A așteptat mai întâi acolo sosirea troleibuzului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sînt fiul soartei mele” ar fi putut spune „eu sînt fiul adevărului meu”... (...Cei mai mulți sînt porniți să mă insulte. Ei zic: Cu ce-i ajută Tiresias pe cei cărora le dezvăluie o taină teribilă ? Îi face mai devreme victime. Îi Îmbrîncește pe drumul nefericirii lor. Cum a făcut cu Oedip. Nici o speranță nu mai Înflorește acolo unde vorbește Tiresias. Numai că la rîndul meu aș putea să Întreb: Vina nu l-a făcut pe Oedip mai Înțelept? Lumea uitase răspunsul dat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
întoarcere.” Personajul pare a duce foarte departe experiență ontologica, până la programarea propriei extincții.Thanatofil , comunica ușor cu morții. Dualitatea să este fundamentală : mort și viu în același timp:,,Antipa s-ar putea arăta oricând în spatele meu și m-ar putea îmbrânci fără veste în adâncurile unde aud un vuiet nedeslușit. El ar putea spune că a făcut-o din nebăgare de seamă. Atunci când m-am hotărât, cănd sămânță încolțea în capul meu, Antipa a aparut lângă mine, era mai viu că
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ținut Martin Scorsese pe durata a două filme întregi : Aviatorul și recentul Cîrtița) atunci cînd se tîrguiește îndîrjit cu un pescar (Djimon Hounsou) care-l poate conduce la un diamant de dimensiuni neobișnuite sau cînd aleargă pe străzile din Freetown îmbrîncind pe oricine îi stă în cale, cu gloanțele rebelilor din Frontul Revoluționar Unit, dar și ale forțelor guvernamentale șuierîndu-i la urechi. Dar nici atunci nu crezi cu adevărat că e de-acolo, că și-a petrecut toată viața pe străzi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
altă calitate. Deși nu am avut nicidecum intenția de a comunica mesaje politice, două scene din Trilogie au avut la București ecouri neașteptate În realitatea imediată a vieții. Martori la brutalitatea cu care era umilită Elena, spectatorii erau asaltați și Îmbrânciți de soldații greci În Întunericul fără contur al spațiului teatral. Afară, În Piața Universității, dezlănțuirea violentă a minerilor lăsase amintiri Încă vii. Piesa antică devenea oglinda vie a ce se Întâmplase În stradă. Cu deosebirea că aparenta atmosferă de insurecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
năpustit cele vlăstare arse de patima puterii și s-au bulucit care mai de care să se cocoațe pe "Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru un singur șezut, au prins fârtații a se îmbrânci, a se doborî unul pre altul...parcă eu n-am făcut la fel? ...și s-a iscat o vrajbă c-au prins frate cu frate a se surpa, a se sugușa, a se ucide cu pumnalul, cu otrava, cu juvățul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că se poate ocârmui fără gâde, dar văd că nu este cu putință... I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o ceată agitată de copii face o roată mișcătoare în jurul celor doi protagoniști, care se deplasează și ei: un „tare” și un „slab”. Primul, mereu în ofensivă, îl provoacă pe al doilea la bătaie, îi spune, probabil, cuvinte jignitoare, îl îmbrâncește, îi pune o mână pe față din ce în ce mai dezinvolt, mai sigur pe sine și mai stăpân pe situație. Căci cel „slab” nu îndrăznește să riposteze, se retrage pas cu pas, neîncetat, rabdă să fie umilit nu numai de adversarul lui, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când mă culc, mai întotdeauna ultimul, simt o vinovată strângere de inimă, ca și cum aș comite un gest urât față de Luminița, moartă din 1981, una din miile de jertfe cu care femeile au plătit timpuriul ordin ceaușist de chinezo-înmulțire. Parcă aș îmbrânci-o din nou în întuneric, parcă aș băga-o iarăși în pivnița în care e pedepsită să stea și de unde mai iese uneori, ca să petreacă un timp cu noi. E ca și cum aș confirma de fiecare dată, apăsând pe acel comutator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îl trântesc, Mâinile Le-ncătușează Și îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa. Cu palmele îl lovesc Dar vină nu ii găsesc. Îl duc la Pilat din Pont Și de acolo la Irod, Și-L hulesc, și-L îmbrâncesc, Dara vină nu-I găsesc, Si strigă, jurând de rău: „Piară Omu-acesta rău! Că Se face Dumnezeu, Și-ntr-a noastră Lege mare Vrea să facă strâmtorare.” Servitori fără de minte îl dezbrăca de vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mare romancier. Hai, nu mai face pe prostul, că înțelegi tu ce vreau să spun! Nu mai suport să mă bată la cap și să mă împiedice să-mi scriu articolul. Mă ridic din fața computerului și, nici una nici două, îl îmbrâncesc în sala de baie și-l încui acolo. Fă un duș, să te mai răcorești! îi strig eu cu năduf. Cotidianul, 1 septembrie 2001 Maramureș Pentru mine era clar: trilogia românească începută cu Hotel Europa și continuată cu Pont des
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]