9,813 matches
-
stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit prudentă, imaginarul trece la cota
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Guvernului Ungureanu, scrie Mediafax. "M-am împăcat cu Traian Băsescu. Ne-am întâlnit pe un coridor. Traian Băsescu traversa coridorul, eu ieșeam cu colegii. S-a întors spre mine președintele, m-am uitat la el, mi-a zâmbit, ne-am îmbrățișat. A fost așa un sentiment... Pentru el a fost un sentiment că m-am întors de undeva de unde plecasem. Pentru mine a fost așa un sentiment că m-am revăzut cu un om, la care, credeți-mă, am ținut enorm
Lavinia Şandru: M-am împăcat cu Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44760_a_46085]
-
început de mileniu trei pentru a continua cu o analiză a publicului destinatar, a seducțiilor exercitate de către carteaobiect, a relației tot mai complexe între cuvânt și imagine, a insinuării corpului fantasmat în teatrul și romanul pentru cititorii tineri. Concluzia cărții îmbrățișează ideea „eternei reîntoarceri” cu referire expresă la Harry Potter, la „leul” copilăriei și la... Friedrich Nietzsche. Sub invocația lui Roland Barthes, criticul cărții pentru copii este privit de Jean Perrot ca un „ludist”, ființă care recurge la joc ca la
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe Petrache din vară, când i-a adus un porc, să-l crească pentru sărbători. Pe fiul mai mare îl îmbrățișă de parcă i-ar fi fost frică să nu o respingă. Ce era ea? O simplă țărancă, urâțită de ani și de nevoi, iar el, om mare cu mașină la scară, la Timișoara, cunoscut și stimat de toată lumea... -Gata cu plânsu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să facă? Decât că-s sănătoase, au tot ce le trebuie și... te rog, ține minte, acum pe noră-ta o cheamă Ilona. Pe Elena s-o uiți, nu mai există pentru familia noastră. Pe băiatul mai mic, Petrache, îl îmbrățișă fără nici o reținere, tot plângând. Spre nedumerirea lui Gheorghe, și frate-său începu să se smiorcăie. Spune-mi, Petrică... așa îi spunea bătrâna fiului mai mic, cum știa că fusese alintat și tatăl ei, pe care nu-l văzuse niciodată
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în comună își făcea apariția și un bărbat mic și uscățiv, despre care se vorbea că era de la Securitate și că prelua personal ancheta... Să ne trăiască tovarășul prim și la mai mare! tună primarul din ușă. După care îl îmbrățișă și îl sărută pe Gheorghe. Lui Petrache îi întinse doar mâna, fără să se uite spre el. Pocnea de sănătate primarul! Nu gras, dar voinic, mai înalt decât timișoreanul. Mulțumesc, Ioane! Mă bucur c-ai venit, începusem să mă plictisesc
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i părul lung și blond. Dă-mi pace să dorm, Geo... sunt frântă... Gheorghe se opri pentru câteva clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Brusc, se așternu tăcerea, pentru ca, imediat, clădirea județenei de partid să se cutremure de urale și de țipete isterice. L-au prins pe Ceaușescu! Au prins tiranul!! Am scăpat!! Revoluția a învins!! În sala mică de festivități toată lumea aclama, se îmbrățișa, iar câteva femei tinere țipau parcă cel mai puternic... Petrache Tălparu nu știa, nici măcar nu bănuia că acest eveniment - despre care discutaseră de nenumărate ori, fiecare cu mai multe sau mai puține speranțe, entuziasm, temeri sau rezerve - avea să se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și am plecat acasă. Tudor mi-a deschis imediat, m-a luat în brațe și m-a sărutat. Era îngrijorat, întârziasem. I-am spus că venisem până la Brașov cu un șofer amabil, dar că mașina avusese o pană. M-a îmbrățișat și m-a ținut strâns câteva secunde. Își băgase nasul în ceafa mea, respira acolo. — Bine că ești bine. Brusc, s-a desprins de mine, m-a luat de mână și m-a tras ușor spre sufragerie. — Vreau să-l
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
intimidați de ei înșiși și de stânjeneala lor, și-n stradă ezitară încotro s-o apuce: spre casa ei sau a lui, bucuroși să-și întâlnească privirile într-un consult reciproc, plin de nerăbdare și de dorința de-a se îmbrățișa. Miluță! Ne vede lumea! Și ce dacă! bravă el plin de ifose. Domnule, îl preveni ea, fii atent că nu te pot ține și-ți pierzi echilibrul. Mi-am pierdut eu capul, ce mai contează? Bine-mi pare! Bine-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Aruncă o privire buimăcită spre piață, izbită de răceala nopții. Nu putu înțelege nimic. Umbre multe de oameni alergând în toate direcțiile. Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la geamuri se aprindeau lumini. În toată piața, de undeva dintr-o clădire făcând să zbârnâie geamurile, se auzi vocea solemnă, patetică și vibrantă a crainicului: Români! S-a-ncheiat armistițiu! strigau oamenii. Regele l-a arestat pe Antonescu! Trăiască! Ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mulțime, rătăcită ca într-o pădure. -Doamne, numai să nu i se fi întmplat ceva", se rugă în gând. Oamenii umblau cu torțe-n mâini, ca la Înviere. Să li se vadă fețele, să se salute cu bucurie, să se îmbrățișeze, sau poate să vadă chiar noaptea aceea din care veneau, de care se despărțeau, războiul, mizeria, foametea, morții, tot, tot, tot ce ținea de amintirea zilelor și nopților prin care trecuseră. Lumina din case, lumânările și felinarele, camuflajele rupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ademenea și-o împingea înainte. Neliniștită, nervoasă,cu mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strângere de inimă. Deși acolo, suferindă, e tot frumoasă. Mi-e milă s-o trezesc. O privesc și atât. Închid ochii și-mi repet, în gând: „Sper să fie, sper să fie bine, sper...”. - Ana, tu aici? - Maria! Mă aplec, îmbrățișând-o strâns. - De unde ai știut? Mi-ai adus și flori, nu trebuia să te deranjezi. - Nu e nici un deranj. Sincer, nu știam ce pot să-ți aduc. Când mi-a spus Eva că ești aici, m-am pierdut, pur și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
așa cum suntem. Dacă există un ideal de atins, cum să te simți în largul tău cu tine însuți, așa cum ești, de fapt? Nimeni și nimic nu este perfect în lumea asta. Deși, evident, toți aleargă fără oprire, încercând să-și îmbrățișeze idealul. Cu ce ne alegem, în fond? Cu ceva timp risipit, pierzând, deseori, lucruri cu adevărat importante. Îmi amintesc... odată, într-o discuție, un prieten m-a apostrofat, în glumă: „Așa ești tu, neclară!” Oare avea dreptate? Nu știu. Continui
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din jur. O întâmplare deosebită pe care mi-o amintesc, când am primit comandă unui portret de bărbat după decesul acestuia. Soția a venit să-l ia din atelier și a fost atât de impresionată de asemănare, încât l-a îmbrățișat și a început să plângă. Mi-a plăcut să lucrez compoziții ample, în special basoreliefuri cu multe personaje, proiecte de monumente istorice, dar și portrete, în diferite materiale gips, marmură, bronz, teracota. Lucrările erau de mari dimensiuni, lungimea lor depășind
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
dansa pe pământ ca ielele. Rămân zidiți anii în amintiri cât vor sta în loc, în brâul ce se scurge cu izvorul la mijloc. * * * Singurătatea este grea ca și pământul, care peste noapte mă acoperea. Câte speranțe veneau spre mine, mă îmbrățișau ca în zilele de sărbători. Le purtam la mâini, la glezne în jurul frunții, acoperită cu flori. Cine știe? poate ne însingurăm chemând păcate de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu le mai simt ocrotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din jur. O întâmplare deosebită pe care mi-o amintesc, când am primit comandă unui portret de bărbat după decesul acestuia. Soția a venit să-l ia din atelier și a fost atât de impresionată de asemănare, încât l-a îmbrățișat și a început să plângă. Mi-a plăcut să lucrez compoziții ample, în special basoreliefuri cu multe personaje, proiecte de monumente istorice, dar și portrete, în diferite materiale gips, marmură, bronz, teracota. Lucrările erau de mari dimensiuni, lungimea lor depășind
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
asta purta un costumaș vernil de jerse, dar jacheta avea o cută pe spate, nu era întinsă bine. S-a uitat la mine lung și se vedea că suferă. I-am spus: - Scumpa mea, fac orice pentru tine! și am îmbrățișat-o. În acel moment și-a lăsat capul pe umărul meu și am simțit cât e de slăbită. Cu o mână o țineam strâns, cu cealaltă i-am îndreptat cuta de pe spate. Am stat așa până cineva de la masă a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de un romantism siropos. De fapt prin Manuela, autoarea își exprimă viziunea despre cuplu, despre rolul fiecărui membru. Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar bărbatul mai înalt ca ea, o cuprindea, o îmbrățișa, o chema la el. El rămâne în ipostaza de culegator al ei. Ea se retrăgea, iar el înainta într-o armonie inversă, de împreunare. Se observă că ideea de cuplu intră într-o similitudine cu cea de căutare, este un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decât par să știe personajele, portretele acestora sunt doar conturate subiectivizat în lumini și umbre schematizate. GEMENII Femeia în baie, ce subiect ? s-ar putea zice, dar femeia se eliberează de sine și apa intră într-o complicitate cu ea, îmbrățișându-i trupul. Și baia are loc în fața oglinzii. Aceeași stare de beție a gândurilor dau năvală și nu se poate observa reflectată în oglindă. Imaginea celor doi trandafiri o impresionează prin asemănare, dar și prin mica deosebire a miezului lor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
s-a părut lui), îi răspunde în șoaptă: „E ca și cum i-aș săruta pe micuții cărora le-ai dat din carnea și din sângele tău...” Ea ține ochii închiși, parcă nici nu l-a auzit, doar geme ușor când o îmbrățișează mai curând blând decât agresiv, controlându-i cu răbdare răspunsul, până când ea atinge „momentul de sus” al acelei beții cu secunde de pierdere, de disoluție în corpul masiv și viguros al bărbatului care o penetrează ritmic, explorându-i zonele cele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]