3,501 matches
-
lacrima din roua cristalină În care se reflectă lumi de vis. E-aroma ce se simte-n adiere Când vântul se alintă printre flori În serile în care-i o plăcere Tăcerea-n triluri de privighetori. Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare, E cântec, e-ncântare, e fior, E visul dintr-un vis, e renunțare La tot ce, dintr-odat’, e-amăgitor. Te înfășor în brațe și, ușor, Mă pierd în ape limpezi, de izvor. Referință Bibliografică: Ape limpezi / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe
APE LIMPEZI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382828_a_384157]
-
și-n dreptul inimii, flori de trandafir, un singur gând ajunge de-obiciei, s-ascund-o taină în fiecare fir. În firul alb trăiește Lumina, cel roșu este dragostea curată, ți le dăruiesc să-ți steargă vina, să-ți fie viața primăvară toată. Îmbrățișări calde ne desfată, mătasea albă ce sclipește-n stele, primăvara-i dragoste curată și noi pierduți de-atâtea ori prin ele. În suflet am păstrat un mărtișor, ca-n cerul îmbătat de vise multe, să iau cu mine-o clipă
LA PIEPT UN MĂRȚIȘOR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382850_a_384179]
-
a fost, răspunsul nu l-a așteptat, În ochi nu m-a privit, ca adevărul să-l dezlege. Iar pragul dintre ani eu singur-am pășit, Prin locuri îndepărtate și străine , Din anii tinereții și primăveri am irosit, Departe de îmbrățișarea ta, de-acasă și de tine. Și m-am întors când era prea târziu, Cu buzele arzând ultimul sărut mi-ai dat, O ultimă îmbrățișare lăsându-mi sufletul pustiu, Apoi, cu ochi-n lacrimi încet tu ai plecat. Referință Bibliografică
A MEA MENIRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382894_a_384223]
-
pășit, Prin locuri îndepărtate și străine , Din anii tinereții și primăveri am irosit, Departe de îmbrățișarea ta, de-acasă și de tine. Și m-am întors când era prea târziu, Cu buzele arzând ultimul sărut mi-ai dat, O ultimă îmbrățișare lăsându-mi sufletul pustiu, Apoi, cu ochi-n lacrimi încet tu ai plecat. Referință Bibliografică: A mea menire / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă : Toate
A MEA MENIRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382894_a_384223]
-
autogara din oraș. Orice dojană primită de la tatăl ei, era primită cu recunoaștere și pedeapsa o înțelegea și o aproba. Prima iubirea. Tot viitorul pe care și-l imagina atunci era legat de iubire și de o relație tumultoasă, de îmbrățișări și râsete, de noțiunea „împreună”. Nu se mai concentra la învățat. Nu o mai interesa facultatea. Oricum visele ei erau altele, și zburaseră odată cu realitatea explicată cu lux de amănunte de către familia sa. A fi medic necesita ani buni de
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
toiag de măr și plec la slujbă. Dar tot copil voi fi și mângâi iar... toiagul... Când nu mă vede nimeni și nimeni nu-i pe drum, Sub pasul meu cresc merii din pulbere de fum Și-mi dau o-mbrățișare în ani umplând șiragul. Rând pe rând S-a mai desprins o frunză din pomul vieții azi și uite cum se duce spre zări necunoscute împins de-un vânt năprasnic printre poteci de brazi, se-aude-n depărtare o doină: - Du-te
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
trecuți lăstarul ce-a crescut va înfrunzi din nou iar tu zâmbește c-ai lăsat în urma ta splendoarea înfrunzită a unei vieți ce poate deveni-va lemn de foc iar tu vei aduna cenușa ce-a rămas ca pe-o îmbrățișare a pruncului născut la fel de nud la fel de desfrunzit ducând spre cer iubirea a ta, a lui, a tot ce-a înflorit. Cântul apusului Ți-ai zărit chipul în oglinda sufletului, Te certai cu timpul cu tandrețe-n glas, Te rugai la
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite,să scriem o poezie împreună, Eu cu cuvântul tu cu gândul, În inima și mintea mea răsună Dorința ce mă răvășește precum vântul! Spre tine vin cu-a mea îmbrățișare Și-n schimb aș vrea o caldă sărutare De-amor,prietenie,platonică sau iertătoare, Căci știu că pui iubire-n fiecare. Un drum de stele îmi așezi-n cale Pătrunse de lumini nepieritoare, Fericită,vreau să-ti dau a mea
HIMERA-I VIE PRIN POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382952_a_384281]
-
de cuvinte, Să cânte-n suflet primăvara iar... Mă-ncumet să rostesc iar pentru tine Poeme ce-s uitate de un an. Mă las condusă de venirea vieții, La mine-n prag cu genele-i de vis. Mă desprind de-mbrățișarea gheții... Și inima-mi spre soare mi-am deschis. În mine-n muguresc din nou salcâmii, Câmpiile se oglindesc în ochii mei... Iubite, crede-mă, nu am vedenii! Acestea toate eu le văd prin ochii tăi. Și dacă iar în
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
până l-a tras de pe picior. Cu pasiune a pupat fiecare deget, apoi gleznele, mângâind cu palmele și sărutând cu pasiune a urcat pe pulpele rotunde cu pielea albă și mătăsoasă. Extazul femeii și al bărbatului atinseseră paroxismul. Într-o îmbrățișare supremă, ca un singur trup, seduși de propriul joc erotic, s-au lăsat în voia plăcerii și a dorințelor neîncercate până atunci... Târziu în seară când a sunat telefonul au realizat că le este foame. La aparat era Marian Pleșoianu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CÎRJĂ DE LUMINĂ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte, Noi, două simple stele de noroc. Sîntem eroi într-o minune pură, De care-am fost făcuți răspunzători, Și-nțelegînd de noi cine se-ndură Printre săruturi
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
o șicana, o jignea, parcă ar fi fost ea vinovată că Dan insista cu dorințele lui...Doar o lună...în perioada examenelor... Atunci a fost fericită, când Dan i-a declarat că o iubește. Plimbări prin parc cu el...sărutări...îmbrățișări...Atunci a gustat din mierea Fericirii...Doamne, cât de tandru era, ce cuvinte alese îi spunea. Iar iubirea ei, ca floarea de trandafir cu boabe de rouă, alintată de un răsărit magic de soare. Și-a desfăcut toate petalele să
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
al căutărilor („tu”) și-al regăsirii („eu”). Versul-refren invocă cele trei trepte ale existențialului nostru: tinerețea feciorelnică și cea a rodniciei („o fragedă nalbă”, „o salcie albă”), urmată de statornicia și fidelitatea față de magma străbună („tăcerea, pământul”). Și-ntr-această îmbrățișare, cuvântul se dorește - lumină. Da, Cuvântul Poetului Dominic Stanca degajă Lumină întru duioasă Amintire. Livia Ciupercă, UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
tradiții, identitate culturală, specific național, demnitate națională, patriotism și naționalism luminat. Se cuvine să-i aducem omagiul reînviind cuvintele-cheie, cuvintele-emblemă pe care regretatul Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, le dăruia celor cu adevărat merituoși: Prețuire și respect, binecuvântare și caldă îmbrățișare pentru Om, Profesionist și Patriot ! Rostind cu toții, acum, în aceste clipe cernite de durere, Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească ! -, vă îndemn, dragi prieteni, să vă amintiți mereu privirea caldă, chipul zâmbitor, enorma dragoste de oameni, lumina pe
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
există oceane despărțitoare, oceanul devenind o metaforă menită să înfrumusețeze sau să-ncunune povestea celor plecați, dar niciodată rupți de rădăcina si de sufletului neamului românesc. Am întâlnit, la Reșița, oameni frumoși la chip și la inimă, care știu ce este îmbrățișarea frățească, conștienți de valoarea lor și de valorile spirituale, oricând gata să le împărtășească, ale locurilor lor de baștină, dragi, Banatul de Munte. Am găsit insă și un oraș surpriză, Reșița, frumos, curat, ca o stațiune montană ce-ți oferă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92467_a_93759]
-
Mihai Eminescu”. Și după o jumătate de secol rămas-a uriașa clădire, destinată inițial pentru școală militară, în împietrire, umanizată de multă verdeață și de ordinea interioarelor. Emoția reîntâlnirii absolvenților de acum jumătate de veac a fost piatra de încercare. Îmbrățișări, frânturi de amintiri, rumoare admirativă, nostalgii. Oamenii în toată firea, sobri, maturizați de toate încercările vieții. Și pentru această minunată șansă, mulțumim, respectuos, colegilor noștri: Mircea Dumbravă, Gheorghe Axinte, Tiberiu Macovei, Ioniță Chirilă, cei care au consumat multă energie, străbătând
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
de mai strălucea și în sufletele lor. Exuberanța, curiozitatea și emoțiile au înflorit pe fețele unor oameni trecuți de șapte decenii, iar bucuria recunoașterii cât și uimirea ori deziluzia trasformărilor fizice ale timpului au fost afișate fără disimulare. Exclamații, saluturi, îmbrățișări, strângeri de mâini, înfiorări, întrebări și răspunsuri tremurate și câte o lacrimă imperceptibilă în colțul ochilor exprimau bucuria revederii și nostalgia anilor de liceu cu tot ceea ce avut-au ei mai frumos și înălțător. Programul a fost unul dens și
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
credință! În cămașa albă a îmbrăcat câmpia, Doar în amintire-i cântă ciocârlia Peste munții cărunți a trecut în grabă Brazii s-au pornit cu toți să o vadă. Livada albită de lungi așteptări I-a dat la-ntâlnire reci îmbrățișări, Vântul supărat s-a pornit să bată Creaga la pământ stă ușor plecată. Stelele de gheață au picatat pe geam, Un copil în suflet simt că îl mai am În povestea iernii el apride focul, Bucurie multă îi aduce jocul
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
Lia-Maria Andreiță „Omagiu lui Titulescu” (tapiserie), Olga Popescu „Căsuța mea” și „Mama”, Horea Cucerzan „Bord de mere a Collioure”, Irina Sava „Mere dulci”, Medi Welchsler Dinu „Mahoane la Balcic” și „Peisaj de primăvară”, Mihai Bandac „Anotimpuri”, Eduard Stoenică „Peisaj” și „Îmbrățișarea Singurătății”, Adrian Tarța „Pădure în Vâlcea”, Irina Sava „Doar Lalele”, Nicolae Sava „Tăcerea umbrelor”. Istorie, natură, monumente de arhitectură și de cultură, repere industriale și turistice sunt evocate în pagini de suflet, scrise cu trăire patriotică autentică, cu dragoste de
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
sîngerat, ca-ntr-o copilărie,Cu picături de viață pe asfalt.N-am înțeles niciunul, niciodată... XXVII. CÎRJĂ DE LUMINĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte, Noi, două simple stele de noroc. Sîntem eroi într-o minune pură, De care-am fost făcuți răspunzători, Și-nțelegînd de noi cine se-ndură Printre săruturi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Citește mai mult Cînd ne iubim parcă fugim departe,Spre ceru-mbrățișării ca de foc,Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte,Noi, două simple stele de noroc.Sîntem eroi într-o minune pură,De care-am fost făcuți răspunzători,Și-nțelegînd de noi cine se-ndurăPrintre săruturi plîngem
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM FOST MENIȚI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea ta e ca o-mbrățișare, și glasul tău un nesfârșit sărut în care când am murit și când m-am renăscut. De câte ori m-am răzvrătit în tine parcă în trupu-mi obosit simțeam ruine și-același iar deodată deveneam. Am fost meniți aceleiași ursite și în
AM FOST MENIŢI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383295_a_384624]
-
până în scaunul de consilier social - un fotoliu diametral opus față de acela al Magistratului, la masa în jurul căreia cei în drept se adună pentru a pune ordine în treburile Stațiunii. Cei doi se vor privi în ochi, vor rememora, cu ură, îmbrățișările de odinioară; în minte, vor trăi - la fiecare întrunire - clipa ultimei răzbunări. Vor plăti amândoi! Mereu ai ceva împotriva onorabilității funcțiilor. Numai fripturiști, le stă bine cu o fostă cocotă alături. O vei ajuta ca să-ți atingi scopul: denigrarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase. Cavaleri și târfe, nobili și borfași, Încâlciți Într-o Îmbrățișare hidoasă, pe străzile orașului cândva devotat sfântului Ioan. Simțea cum o mânie surdă Îi clocotea În piept, dinaintea acelui spectacol degradant. — Încercați să rămâneți pe lângă mine! le strigă el polițailor care Îl urmau. Dar, În ciuda urletelor și a lăncilor amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspunse Dante Înclinându-se. — Maestrul științei cerurilor, adăugă Cecco pe un ton respectuos, Îndreptându-și În sus degetul arătător. — Și al riturilor magiei, răspunse poetul, arătând În jos. — Dacă dorești. Dante mai așteptă o clipă Înainte să se desprindă din Îmbrățișare, iar apoi se așeză pe singurul scaun liber, cu siguranță pregătit pentru el, lăsându-se pe spătar. Grupul acela de oameni ar fi trebuit să dea viață universității din Florența, se gândi el, și nici unul dintre ei nu era florentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]