752 matches
-
statutului său istoric. Imaginii simbol, fațadă cu colonade și fronton a Institutului de Anatomie, preluată pe aversul medaliei din 1999 (adoptată acum că emblemă a instituției), i s-a contrapus, în anul 2004, o altă imagine simbol, edificiul Vechii Academii îmbrățișat de clădirea sub forma literei U a Universității respective și portalul. Preluarea tuturor imaginilor simbol pe placheta din 2009, reprodusa în figură 52b unifață , pare a fi, în acest caz, un final al căutărilor Cum în 2013, anul Bicentenarului Universității
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
numai dacă îi cunoaște numele. Imediat rostește numele auzit în pădurice ("Ținghi-Linghi/Tanga-Langa,/Tere-Pere,/Tespereghere!"), omulețul se transformă într-o pară verde care zboară peste pădure, "la colți de piatră". Intrând împăratul în cameră, își vede soția și copilul strâns îmbrățișați. Narațiunea se-ncheie când împăratul îi interzice nevestei sale să mai pună mâna pe fus vreodată. Sfârșitul basmului aruncă un val de tristețe: " Și-apoi, ce să vă, mai spun? Și apele seacă și zilele se sfârșesc și norocul nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ating cote incredibile") etc., și mai presus de toate, modul în care este prezentat Mihai Eminescu ("curios că "demitizarea" canonicității eminesciene se face fără argumentele estetice ale canonului, împotmolindu-se într-o penibilă sofistică, fals aureolată cu o "mândrie" critică îmbrățișată, în ultimii ani de tot mai mulți resentimentari"). Exegeza lui Theodor Codreanu trebuie înțeleasă ca un act de conștiință națională lezată, ce se pronunță fără menajamente și mai ales fără complexe, în legătură cu o carte nu atât canonică cât mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
32 de ani?!” Cartea cu corespondența este o mărturie că Bârladul a crescut valori umane și ele interesate să crească altele, oameni care, indiferent unde au lucrat, au făcut cinste școlii pe care au promovat-o, familiei de unde proveneau, profesiei îmbrățișate. Se desprinde dragostea față de țară, orașul și școala unde au învățat, ale celor care rostesc cuvinte de recunoștință pentru profesorii în care continuă să vadă personalitățile mari ale patriei, pentru care unii dintre ei și-au dat viața apărând integritatea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate morții, care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este slăvită și îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși de frenezia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interioare a Luceafărului; de aici vine și forța năvalnică a zborului-combustie. Starea de vis a copilului care se imagina zburând se regăsește transpusă mai târziu în Sărmanul Dionis: Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, [...] îi încunjură talia [...], iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună.286 Imaginea inițială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Am bătut În ochiul de fereastră cu drugi de fier din fundul curții, iar fereastra era crăpată. Când am Împins-o la perete și am tras perdeaua, o duhoare dulceagă tulbură pentru o secundă răcoarea Înserării și mă Învălui. Dormeau Îmbrățișați strâns În Întuneric Într-unul din cele două paturi, Îmbrăcați așa cum Îi văzusem pe plajă. A trebuit să strig ca să-i trezuesc, Întâi pe Neli, care strigă la rându-i la văr-miu și-l izbi În șale ca să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
general de brigadă, iar în 1848 devenea feldmareșal. În A.F. Frangulis (coordonator), Dictionnaire Diplomatique, ed. cit., pp. 874-875. 3 Ducele de Wellington. Arthur Wellesley, întâiul duce de Wellington (1769-1852). Militar, diplomat, om politic și de stat britanic. Prima carieră îmbrățișată a fost cea militară. Locotenent-colonel al Regimentului 33 Highlanders (1793), a devenit aghiotant al Lordului Locotenent al Irlandei, participând în această calitate la campania din Olanda (1794-1795). A luptat apoi, vreme de un deceniu, în India (1795-1805). În 1805, a
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
În căruța aceea. Asta Îmi amintesc. În rest, se mergea toată ziua. Seara se făcea popas În grajduri, În staule... Îmi amintesc... poate că Înaintea noastră au mai trecut și alții, și am văzut doi copii, probabil frate și soră, Îmbrățișați, dar erau morți, din păcate. Pe drum? Pe drum, Înspre Transnistria. Pe jos, Într-un grajd din ăla, că astea erau hotelurile noastre, grajdurile. Vă amintiți momentul când a trebuit să plecați? Nu, Îmi amintesc Însă drumul. Îmi amintesc, Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
răutățile și meschinăriile, doar privindu-i ochii de lumină și mânuțele dulci și parfumate de crini în soare. Ah, strângi la piept taina vieții, purificându-te în sărutul ei sfânt. Zâmbește, apoi râde în cascade de lumină... Dumnezeu se lasă îmbrățișat și te privește cu dragoste prin luceferii scânteietori care ard în tine necurățiile cu care te-ai întinat. O clipă te-ai împărtășit cu sfințenia, cu Adevărul. Dar, ah, în mintea ta se prelinge un fum vânăt, înecăcios. Într-ânsul apare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în fiecare zi. Veneam acasă la fiecare sfârșit de săptămână, și Hartley părea neschimbată. Și apoi, într-o bună zi, mi-a spus... Plecasem cu bicicletele de-a lungul canalului, un drum pe care-l făceam adeseori. Bicicletele noastre zăceau îmbrățișate, ca de obicei, în iarba înaltă de pe marginea cărării. Noi doi ne plimbam, cuprinzând din ochi priveliștea familiară, priveliștea dragă care devenise a noastră. Era toamnă. Puzderie de fluturi. Până și azi fluturii îmi amintesc de acele clipe înfiorătoare. Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
imagine a unchiului Abel dansând cu mătușa Estelle. Am scos-o. Erau amândoi în costume de seară, și se țineau oarecum la depărtare unul de celălalt, distanță, evident, întâmplătoare. Simțeai că în următorul moment aveau să fie din nou strâns îmbrățișați. Tango? Vals? Foxtrot lent? Era în atitudinea lor ceva ce vorbea nu numai despre fericire ci și de o dependență reciprocă, de legătura care-i satisfăcea deplin pe amândoi: el, atât de robust, de stăpânitor, de elegant, de ocrotitor, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poate prezenta acțiunea: • fie, din perspectiva opoziției aspectuale durativ-momentan, ca durativă: „Vai! tot mai gândești la anii când visam în academii.” (M. Eminescu) • fie, din perspectiva opoziției iterativ-noniterativ, ca iterativă: „Și peste arbori răsfirați / Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați, / Șoptindu-ne-mpreună.” (M. Eminescu) • fie, concomitent, din amândouă perspectivele: „A noastre inimi își jurau / Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau / De floare liliecii.” (M. Eminescu) Predominarea uneia sau alteia dintre valorile aspectuale este adeseori condiționată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ȘI ARTĂ. Harnic, receptiv și iscoditor, cum îl știu eu pe C. HUȘANU, îl și văd răsfoind ceea ce i-am sugerat, dar și alte și alte documente cu care să ne înfățișeze statornicia și progresul literaturii și artei în domeniul îmbrățișat. Deocamdată, îl felicit că luându-și gândul de la nereușita cu sponsorizarea, a avut tăria, ca și subse mnatul, să-și diminueze voluntar scheletica pensie, și din banii pu și deoparte pentru eventuale neprevăzute, a mai scos o carte. A ceasta
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
astfel încât să își îndeplinească rolul de doctor cât mai bine și să nu își diminueze prestigiul unul în relație cu celălalt. Un alt exemplu este concurența dintre doi studenți ai aceluiași profesor. Fiecare student va căuta să adopte orice inovație îmbrățișată deja de celălalt, dacă va crede că aceasta l-ar putea avantaja pe celălalt în relația cu profesorul (1987: 1291). Folosind trei exemple de structuri sociale (figura 3.21), Burt ilustrează faptul că cele două modele fac predicții contradictorii cu privire la
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
sociologie, antropologie, politologie, biologie, matematică, fizică ș.a., cu tendințe enciclopedice. Personal, mi-ar fi plăcut chiar mai mult curaj, adică o abordare inter- sau transdisciplinară. Pe întreg parcursul lucrării, autorul pune semnul egalității între ban și monedă. Este o convenție îmbrățișată și de alți autori, în opoziție cu alții, care disting între cele două concepte-intituții, printre ultimii numărându-se și subsemnatul. Consider banii, din metal sau hârtie, ca pe o formă de monedă, aceasta din urmă urmă fiind formată din totalitatea
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
iubirea. Așa se face că unii au apropiat politicul de eros. Ei susțin și astăzi că Adolf Hitler era un escroc sentimental și un violator în masă. Cine știe... La fel era și în peșteră: liderul era adulat, mângâiat, pipăit, îmbrățișat. Calul, câinele și femeile preferate erau uciși și îngropați alături de căpeteniile defuncte ale cobrizilor din Oltenia de azi. Femeile se băteau pentru a fi sacrificate alături de bărbatul iubit. Dacă rămâneau deasupra pământului, nu mai aveau niciun rost social. Se folosește
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
reală, pentru că exprimă adevărata intenție a părților), cât și o voință exteriorizată. De aceea, s-a ridicat problema priorității uneia dintre aceste voințe față de cealaltă, conturându-se astfel două orientări total opuse. a) Într-o primă opinie, subiectivă (mai larg îmbrățișată) în confruntarea dintre voința internă (reală) și cea exteriorizată se acordă eficacitate voinței interne (este principiul priorității voinței reale față de voința exteriorizată). Opinia și-a găsit consacrarea în Codul civil francez de la 1804 fiind apoi preluată de către Codul civil român
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
a declanșat unele controverse printre autorii de specialitate. O altă opinie explică imprescriptibilitatea acțiunii în nulitatea absolută, prin natura nepatrimonială a acesteia, pierzând din vedere faptul că și acțiunea în nulitate relativă are caracter nepatrimonial și este prescriptibilă. Mai larg îmbrățișată este opinia potrivit căreia, imprescriptibilitatea acțiunii în nulitatea absolută își are suportul în finalitatea instituirii sancțiunii nulității absolute, în sensul că prin intermediul ei se ocrotește un interes obștesc, astfel încât este necesar ca nulitatea absolută să poată fi invocată oricînd, fie
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
este neesențială. În motivarea soluției C.A. Suceava a arătat că dovada depozitului obișnuit n-a fost făcută, iar obiectul de activitate al pârâtei (ca persoană juridică) era achiziția și nu păstrarea și conservarea de bunuri. 486 Este o opinie îmbrățișată și de T. S.; vezi dec. civ. nr. 301/1955, în C.D. 1955, vol. II, p. 209. Instanța nu este îndreptățită să scindeze mărturisirea complexă, ci trebuie să o primească, în întregime așa cum a fost făcută (T.S., Col. civil, dec
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de câteva ori, tot mai rar. Oricum, nu a fost nici arestat, nici trimis în judecată, iar eventualele alte măsuri de finalizare a cazului nu mai intrau în competența mea. Ne-am revăzut întâmplător, la scurt timp după Revoluție. Ma îmbrățișat pur și simplu, cu sinceritate, și mi-a destăinuit că s-a gândit mult la mine, cu teama să nu mi se fi întâmplat ceva rău. Nu râdeți, nu mint cu nimic! Apoi, mi-a spus, în șoaptă, cam așa
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
spațiu pentru birouri plătește o chirie infimă. Pe hol e frig și pustiu. Câteva neoane pâlpâie nesigur. Lipsesc doar steagurile Partidului Comunist Român și portretele celor doi foști tovarăși de viață și de ideologie. În lift încap doar două persoane, îmbrățișate strâns. Îmi iau prietena în brațe și, timp de zece secunde, călătorim spre cer. Apoi ușile se deschid și coborâm cu picioarele pe pământ. Holul e populat de o faună petrecăreață plină de specii rare. Niște boxe mari urlă ceva
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vârtej puternic îi ridică în slavă cu o repeziciune nemaiîntâlnită. Nu a durat mult și un nou val al suflului, mai puternic decât cel de la început, i-a purtat în toate direcțiile. Se țineau cu forță unul de altul, aproape îmbrățișați, ca într-un dans satanic al cărui rost nu-l înțelegea. Încet, încet puterile le-au scăzut și dorința de a rămâne împreună devenise o simplă iluzie. Dar nu. Zguduirile și smuciturile încetară deodată și o lumină albă, orbitoare cobora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din Odiseea lui Homer, unde cântărețul Demodocas "cântă din lăută povestea iubirii tainice a lui Ares cu Afrodita, chiar în casa lui Hefaistos, necinstindu-i patul". Întors acasă, Hefaistos îi află pe cei doi zei făcând dragoste, îi leagă așa îmbrățișați și cheamă pe toți zeii și zeițele să fie martori la desfrâul Afroditei. După replicile amuzante ale lui Apollo și Hermes, când Hefaistos este convins de Poseidon să-i dezlege pe cei doi îndrăgostiți, Homer precizează: "De cum se văzură scăpați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
unghere, mă conducea seara acasă și ne țineam strâns de mână. La o excursie duminicală în natură, ne-am îndepărtat de grupurile de școlari și, trântindu ne într-o tufă îngălbenită de toamnă, ne-am așezat unul peste altul strâns îmbrățișați, el deasupra mea, ochii mei albaștri în ochii lui căprui, până când am fost chemați în vederea plecării (cum devenisem cercetaș, mândru de uniforma englezească, am primit îngăduința părinților de a participa la o tabără nocturnă, în aceleași păduri aproape de oraș, dar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]