767 matches
-
ei că dacă vor ajunge până acolo încât să facă dragoste, îi va ceda de data aceasta fiindcă îl iubea foarte mult și avea încredere în el. Acum parcă era altceva, erau singuri, fără frica de a-i găsi cineva îmbrățișați. Niciunul nu mai făcuse dragoste până atunci; învățau împreună. Frusina se lăsă sărutată, mângâiată, fără să se opună sau să spună ceva, doar că și ea participa efectiv la aceste stări, mângâindu-l la rândul ei. S-au contopit unul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de absurdă bibliotecara ! Cert a fost că dragostea dintre cei doi a erupt și mai puternic, matricola a fost prinsă mascat cu ace de siguranță și după ore cei doi puteau fi văzuți în costumele de elevi fără matricole strâns îmbrățișați, plecând din școală. De multe ori ar fi dorit să afle ceva despre Victor când trecea pe la colț spre piața Griviței, însă nu l-a mai văzut niciodată, posibil se învârtea prin Ploiești, fiindcă pasiunea lui a fost chimia. Tatăl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară cele două siluete subțiri cum trec dincolo de bulevardul luminat feeric, însă fără viață și dispar printre copacii străzii care îi ocrotește. În umbra pomilor își schimbă deodată ritmul. Încetinesc, merg strâns îmbrățișați și se sărută. Iar visează se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie regretă, suspină dar trebuie să plece. Pasiunea iar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o atinge ușor, nu s-a îngălbenit și a lăsat mâna s-o mângâie în voie: Cred că aici ai ascunse fițuicile! Râd amândoi fericiți, se sărută din nou și merg încet spre parc. - Mi-ar place să mergem așa, îmbrățișați, o veșnicie mă simt golașă lângă tine, nu mai doresc nimic! Eram în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-am îndrăgostit de tine ca orice fată de vârsta aia< acum ești al meu! Îl sărută
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei plutesc deasupra oceanelor două busturi îmbrățișate. Îl ajută și ea din coapse într-un echilibru inconstant dar perfect. Și-a revenit din încordare însă nu poate să o lase fiindcă nu mai are nimic în brațe doar intuiește cum s-a încolăcit și încleștat peste el
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Haideți, mai departe, vă culcați la ele în cameră! - Nu, nu ne simțim bine! Au coborât împreună! A doua seară era pe la Dorna, în Mamaia, petrecărețele erau însoțite de alți tineri. Când erau melodii mai languroase, ieșeau pe ring, strâns îmbrățișați și numai dans nu se chema că fac, însă ochii lor erau închiși pentru lumea de afară. Laur a ajuns la concluzia că femeia cu atât mai mult dacă este singură, visează întotdeauna la un făt frumos, dacă se poate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a fost și zbor, mi-a fost și alinare, Poemul meu ce nu l-am putut scrie, Nevoia mea de liniște, iertare, Când rătăceam prin tine... poezie. Când valuri ne-au lovit, s-au dus cu toate, Ca două stânci îmbrățișate-am stat, A fost de-ajuns o-atingere și poate O sete de-a avea tot ce-am visat. O văd și azi cum lunecă-n zăpadă Și râde cum doar ea să râdă știe, Cât o iubesc, dacă-ar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rezum la două cuvinte, care sper să-ți rămână în inimă ca o pecete: Te iubesc! Apoi, l-am îmbrățișat și l-am sărutat din nou, dovedindu-i că nu-mi păsa că îi lipsește un braț... Și stând acolo, îmbrățișați, am realizat că dragostea nu are limite. Poszar Darius, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs Un univers paralel - part II Într-o lume condusă de bursuci, unde frica de foame domină, existau trei oameni
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să ne unim o dată, în suflete de oameni, de alții sfărâmate. Dar vezi? Mi-e hărăzită o viața mai săracă, Sunt boț de-argilă sfântă, de Domnu-nsuflețit, Iubește-mă și astăzi și dacă o să-ți placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia-n neștire, o umbră din trecut, o stare din prezent, tânjea în mine-un dor și-o sete de iubire, eram când peste tot și când de tot absent. Ploua încet și tragic cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
8.2. Variantă a unuia dintre cele Treizeci de Stiluri, numit „Rațele mandarine”, în care bărbatul abordează femeia din spate. Aceasta este o poziție excelentă pentru cei cărora le place să privească ce se întâmplă jos. Figura 8.3. Cuplu îmbrățișat în poziția cunoscută sub numele de „Învârtirea viermelui de mătase”, unul dintre cele Treizeci de Stiluri și o variantă a „Întoarcerii dragonului”. Chinezilor antici le plăcea foarte mult să facă dragoste în natură. Împăratul Galben: Am citit despre cele Nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de dans și reclamele se terminară și nu mai rămase decât zgomotul de fundal al radioului. Apoi în hogeacul din cărămizi nu se mai auzi decât gâfâitul nostru. Apoi am terminat amândoi la unison, perfect sincronizați. După aceea am rămas îmbrățișați, năclăiți din cap până-n picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în mai puțin de patru ore și am gemut. Madeleine se desprinse din îmbrățișarea mea și își dezveli dantura perfectă, maimuțărindu-mi trăsătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i o problemă. Nu-nseamnă nimic pentru mine. Adevărul e că te-nspăimântă tot ce n-are legătură cu meciurile de box, polițiștii, armele și toate alea, îmi spuse Kay și mă strânse și mai tare în brațe. M-am lăsat îmbrățișat, știind că mă citise. Apoi m-am desprins din brațele si și am pornit cu mașina spre centru, spre „toate alea“. • • • Ceasul din anticamera lui Thad Green bătu ora șase, dar nici urmă de Lee. La șase și un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am așezat pe scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păcat. Eu eram, spuse Amélie. Venisei după un pahar cu apă. Stai cu noi, vrei? întrebă Angi. Nu, nu, mi-e somn. V-am lăsat. Și eu și Angi ne-am privit și-am râs. Pentru noi seara continuă. Dansasem îmbrățișați și ,de această dată, ne lăsasem mâinile să ne pipăie ușor, prin apăsare, spre a ne cunoaște mai bine trupurile. Și apoi mângâierile avură ca scop să ofere o plăcere. Plăcerea lui era importantă pentru mine și viceversa. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
altul, cu Toy Story la televizor și chicotind incontrolabil. Ce e așa de amuzant? spun eu, dar ei râd prea tare ca să-mi răspundă. Emily râde atât de tare, că-i dau lacrimile. Și când Îi văd cum stau acolo Îmbrățișați și fericiți, mă gândesc brusc: Tu plătești pentru asta, Kate. Plătești la propriu. Plătești o femeie ca să stea pe canapeaua ta și să-ți giugiulească drăgăstos copiii. Așa că o Întreb pe Paula dacă nu are ceva mai bun de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ridicate. Actorii erau cu siguranță un grup arătos: tineri, avizi de succes și foarte conștienți de necesitatea de a profita la maxim de atuurile lor naturale. În timp ce ne îndreptam spre casă, Paul și Tabitha, care stăteau afară, pe trepte, îmbrățișați și cu capetele lipite, scoaseră un „Bună!“ demn de un adevărat cuplu, cu avantajul suplimentar al diferențelor lor etnice: Paul, înalt și cu părul roșcat, era printre puținii oameni care chiar au pielea labă, spre deosebire de noi, ceilalți, care avem pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui Barbă Roșie. Harun își făcu apariția însoțit de doi turci, pe care i-a expediat cu un gest ferm, înainte de a se azvârli în brațele mele. Am rămas o bună bucată de timp îmbrățișați, bătându-ne zdravăn pe umeri cu gesturi care vădeau prietenia ce ne lega, uimirea, dar și durerea îndepărtării. Harun m-a introdus mai întâi în cort, apoi m-a prezentat lui Aruj ca pe un renumit poet și un diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el în așa fel încât capul ei i se odihnea pe piept. Fără să spună nimic, o mângâia încet pe păr, ceea ce făcea ca lacrimile să-i curgă mai ușor. Urcară în liniște în camera ei. După ce închiseră ușa, rămaseră îmbrățișați o vreme, până când, fără vreo decizie conștientă de care să-și amintească vreunul din ei, buzele lor se atinseră. Se sărutară ușor, timid, limbile abia atingându-li-se. Mâinile ei fură primele care se mișcară, așezându-se pe pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de el, era sigură că îi simțea nu doar dorința, dar și patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei înfocată de a fi liberă după atâta vreme. Rămaseră îmbrățișați ore întregi, chiar după ce primul val de pasiune trecu, ardoarea lor potolindu-se cu greu. Poate era ea prea agitată, dar când se trezi, undeva după ora 2.00 a.m., nu mai putu ațipi. Uri dormea profund lângă ea, pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
al unei clipe, m-am Întrebat dacă vârful era Într-adevăr din grafit. Era. Câțiva ani mai târziu m-am convins, perforând creionul Într-o parte, că mina se desfășura pe toată lungimea - o ilustrare perfectă a artei, de dragul artei, Îmbrățișată și de doctorul Faber, și de doctorul Libner, de vreme ce creionul era prea mare pentru a fi folosit și, Într-adevăr, nici nu avea acest scop. „O, da“, spunea ea când Îi vorbeam de cutare sau cutare senzație neobișnuită. „Da, cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]