1,021 matches
-
la Capri de unul din acei fotografi care se ivesc seara prin restaurante de parcă ar vrea să te prindă În flagrant delict de adulter, căci asta e amintirea pe care am păstrat-o, ceea ce dovedește că nu eram cu conștiința Împăcată. M-am gîndit: „Am ținut-o pe fata asta În brațele mele!“. Apoi mi-am spus că nu pe mine mă sărutase și mă mîngîiase, ci pe cel care eram eu atunci, un tip cu care am Încă În comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întâi îi dădu de mâncare lui Găsit, apoi intră în bucătărie, destupă cratița și mirosi. Mâncarea mirosea bine și era călduță. N-avea nici un motiv să aștepte. Când termină de mâncat, acum așezat pe scaunul lui de odihnă, se simțea împăcat. E binecunoscut că mulțumirea spiritului nu e deloc insensibilă la o alimentație îndestulătoare a trupului, totuși, dacă, în acest moment, Cipriano Algor se simțea împăcat, dacă trăia un soi de încântare în toată ființa, nu se datora numai faptului material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să aștepte. Când termină de mâncat, acum așezat pe scaunul lui de odihnă, se simțea împăcat. E binecunoscut că mulțumirea spiritului nu e deloc insensibilă la o alimentație îndestulătoare a trupului, totuși, dacă, în acest moment, Cipriano Algor se simțea împăcat, dacă trăia un soi de încântare în toată ființa, nu se datora numai faptului material că mâncase. În ordine, contribuiau la această fericită stare de spirit incontestabilul avans câștigat în domeniul tehnicilor de modelare, speranța că de acum înainte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ni le-ar fi imputat. Asta pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită, așa cum impune eticheta ironiei - că ne ocupam cu parodierea logicii altora. Dar În lungile pauze În care fiecare acumula probe pentru discuțiile În colectiv și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru o parodie de mozaic, creierul nostru se obișnuia să caute legături, legături, legături Între un lucru și oricare altul, iar pentru a o putea face În mod automat trebuia să capete niște obișnuințe. Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de aceasta, Momos“, a zis Isis, „pentru că destinul a poruncit osânda beznei și a luminii”. „Dar răul este“, răspunse Momos, „că ei sunt siguri că se află În lumină“. (Giordano Bruno, Spaccio della bestia trionfante, 3) Ar trebui să fiu Împăcat. Am Înțeles. Nu spuneau oare unii dintre ei că mântuirea se obține atunci când s-a realizat plenitudinea cunoașterii? Am Înțeles. Ar trebui să fiu Împăcat. Cine spunea că pacea izvorăște din contemplarea ordinii, a ordinii Înțelese, gustate, realizate fără rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se află În lumină“. (Giordano Bruno, Spaccio della bestia trionfante, 3) Ar trebui să fiu Împăcat. Am Înțeles. Nu spuneau oare unii dintre ei că mântuirea se obține atunci când s-a realizat plenitudinea cunoașterii? Am Înțeles. Ar trebui să fiu Împăcat. Cine spunea că pacea izvorăște din contemplarea ordinii, a ordinii Înțelese, gustate, realizate fără rest, ca bucurie, triumf, Încetarea efortului? Totul e clar, limpede, și ochiul se așază pe Întreg și pe părți, și vede cum părțile conlucrează cu Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avut parte de-o surpriză neplăcută. Oh, și apropo ... — Da? — Mult noroc cu dilema dumneavoastră În locul dumneavoastră aș opta pentru o BVC. Se face între unsprezece și paisprezece săptămâni, așa că n-aveți prea mult de așteptat ca să fiți cu inima împăcată. Fran ieșise deja din cabinet când își dădu seama că profesorul folosise persoana a doua și se făcu mai roșie decât perdelele oribile de spital. Cel puțin profesorul Stephen Fay părea un om care știa să păstreze un secret. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dar, pentru a ajunge la așa ceva, era nevoie de o simțire comună, o cultură, o credință și o politică în care să te poți recunoaște dincolo de diferențele de nație. O utopie. Iată de ce nici unul dintre noi nu era cu totul împăcat. Îmi cumpărasem o casă și făcusem din ea un mic palat unde puținii învățați și artiști din oraș se bucurau întotdeauna de o primire cordială. Ușa era deschisă și pentru cele mai frumoase prostituate, pentru femeile bogate libere de moravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și a plănuit o nouă grădină cu flori care să atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei ani neroditori ca pe o perioadă de mare mulțumire. Ținea rotunjimea fiecărei zile în mâinile ei, bucurându-se de dulceața copiilor și de plăcerea de a munci. Aducea mulțumire semințelor de chimen și priceperii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi părut mică în comparație cu a lui. Și frații mei ar fi fost dezavantajați, pentru că băieții lui Esau deja avea turme și pământuri ale lor. Și cu toată voia bună din seara de dinainte, fiii lui Isaac nu erau cu totul împăcați și n-aveau cum să fie vreodată. Rănile pe care le purtau de douăzeci de ani nu aveau cum să se vindece dintr-o singură întâlnire, iar obiceiurile căpătate în acei ani, pe meleaguri diferite, ar fi stat mereu între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu însumi nu prea știu. Pe fața lui Iuda a trecut o umbră de furie, dar s-a repliat repede: - Nu putem schimba greșelile din trecut, a zis. Totuși, e bine pentru tine să-i oferi bătrânului ocazia să moară împăcat. A trăit în chinuri din momentul în care i-am spus că ai murit și nu și-a revenit niciodată, nici după ce a aflat că trăiești. - Vino, a zis Iuda. Hai să vedem dacă tatăl nostru e treaz. Sau vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și uitându-se la el cu ochii lui obișnuiți să discearnă frumusețea, a zis: - Poate că mama ta a vrut să-ți trimită astfel un semn că și-a iertat sora. Poate e un semn că a murit cu inima împăcată și și-a dorit același lucru pentru tine. Vorbele bărbatului meu aveau sens și mi-am amintit ceva ce îmi spusese Zilpa când eram copil, în cortul roșu, ceva ce atunci eram prea mică să înțeleg: - Suntem toate fiice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tine, sînt În stare de orice, ți-o jur... Scrisorile scrise lui Chantal. Fersen nu va putea face altceva decît să le interpreteze În favoarea acuzării. Stătu o clipă pe gînduri, apoi, cu precauție, recuperă foile lizibile. Ca să fie cu conștiința Împăcată, dădu cîteva telefoane celor mai buni prieteni ai lui Nicolas ca să Încerce să-l localizeze. Degeaba. Cum putuse cuplul să fugă? Se duse cu gîndul la micul trauler al tatălui ei. Nicolas se pricepea să-l manevreze la perfecție. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai strecură o ultimă frază, care se dorea fără importanță. - Prezența polițistului ăstuia alături de tine mă liniștește, am sentimentul că e un om bun. Marie se uită după el cum se Îndepărta cu pasul lui greoi și legănat. Se simți Împăcată, avea darul să-i redea echilibrul. Deocamdată. Noaptea tîrziu, Lucas Încă se mai lupta cu fosta brutăreasă. - Știi ce cred eu, doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din ei, de senzațiile de delectare. Învăluiți de o profundă stare de bine, alunecară Împreună În somn. Marie abandonase, cum rareori o făcuse, orice control de sine, cutezînd să-și manifeste dorințele, simțindu-se puternică și totodată copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Implanturile capilare reușiseră, nimerise un specialist competent. Mergea regulat la Gymnase Club și, sincer, pentru un bărbat de patruzeci și doi de ani, nu găsea că arată chiar rău. Bău un al doilea whisky, ejaculă pe revistă și adormi aproape Împăcat. 2 TREISPREZECE ORE DE ZBOR Foarte curând, Locul Schimbării se confruntă cu o problemă de Îmbătrânire. Idealurile fondatoare ale acestei inițiative le păreau prăfuite tinerilor din anii 80. În fond, cu excepția atelierelor de teatru spontan și de masaj californian, Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare, dar tot așa eram și eu. Am dat s-o iau spre apa verzuie ce curgea pe lângă sat, dar pășitorii m-au lăsat și m-am trezit căzând la loc În fund, lângă bivolița aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de tine, ți-am dat de mâncare, ți-a plăcut mâncarea de ieri? și nu ți-am cerut niciodată nimic, pentru că am considerat firea ta liniștită și slujba o răsplată suficientă, și nu cred că m-am înșelat. Am sufletul împăcat, voi continua să te hrănesc ca pe copilul meu, să te îngrijesc, să te sprijin, să-ți spăl hainele. Gândește-te că va veni vremea să-ți întemeiezi o familie, trebuie să ții cu dinții de slujba aia, să avansezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
orice să le revăd. Cerneala cu miros pătrunzător de copilărie, albul mat al hârtiei îmi oferă reflexii, roșii, albastre, albe, verzi, galbene, negre, îmi oferă darul de a încerca măcar să-mi cultiv diferența. Umblu cu ochii deschiși, urechile ciulite, inima împăcată, zâmbetul pe buze și firea în lumea ei, creionând un zâmbet de condei pentru oricare suflu al lumii din jur. Vara a fost un apogeu al poeziei, al visării, al zâmbetelor naive de copil încununate de o coroană difuză, din ce în ce mai
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
Nu se poate viață fără moarte. Continuă Părintele Boboc, predica. Atât viața cât și moartea tot de le Dumnezeu vin...Omul, numai prin pocăință și suferință se poate mântui. Ea și-a dus povara care o apăsa, cu demnitatea omului împăcat. Dumnezeu o va ierta. A fost o ființă iubită, om de aleasă noblețe sufletească. Te privea cu un zâmbet de copil și te primea în inima ei pururi deschisă... O simpatie largă, iradia din ochii ei asupra lumii și asupra
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mea!... murmură el și, gândul îl purtă cu ani și ani în urmă, când ea îi spunea: ”- Huhu... Huhule, băiatul meu!” - Vasilica a iubit o dată în viață și atunci cu toată tăria dintrânsa... A iubit și a murit... A murit împăcată cu dânsa!. Și-a împlinit destinul scris!... zise el oftând adânc, apoi, adăugă... - După cum spunea ea... ”nimica nu face pe om mai fericit decât împlinirea destinului său, așa după cum inima și sufletul îi cer”. Și, deodată, un dor nestăvilit îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și moartea tot de la Dumnezeu vin. Moartea succede vieții, viața urmează morții. Așa, după cum ziua și noaptea nu se suprapun una peste alta, ele urmează una alteia veșnic. Doamna Maria și-a dus povara care o apăsa, cu demnitatea omului împăcată, Dumnezeu o va ierta... A fost o persoană deosebită... de o aleasă noblețe sufletească. Te privea cu un zâmbet de copil și te primea în inima ei pururi deschisă. O simpatie largă iradia din ochii ei asupra lumii, și asupra
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
despărțire cum nu o făcuseră niciodată. Simți căldura sufletească și iubirea cu care îl înconjură tatăl său. Acum avea un aliat pentru ca să își ducă la bun sfârșit planurile pe care le avea în privința căsătoriei. Plecă parcă mai liniștit și împăcat de data aceasta, cu situația. Frusina își continuă viața între serviciu și casă și își reluă activitatea culturală; mergea la repetiții la căminul cultural în vederea unui nou concurs care era programat în primăvară, în apropierea Paștelui. Avea același partener de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
crede în sfinți, înjură și chiar râde de mine că vin la biserică degeaba, că nu mă ajută sfinții să râmân însărcinată. - Trebuie să se găsească o cale și pentru el, ai răbdare! Dumnezeu le orânduiește pe toate. Plecă acasă împăcată că reușise să stea de vorbă cu părintele, parcă simțea o ușurare în suflet. Era hotărâtă să discute cu Petre și își făcea planuri cum să-l determine să meargă la biserică. Îl găsi în bucătărie cu o sticlă de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la mine, pe birou. Ai grijă de tine! Viața Frusinei mergea înainte; se desfășura între serviciu și casă iar duminica mergea la biserică. Se mai liniștise. Rugăciunile și sfaturile părintelui duhovnic îi făceau bine. Se simțea cu sufletul ușurat și împăcat înaintea destinului, poate că era chiar o resemnare. Nu mai mergea în sat la hore sau baluri, ieșea în sat doar când avea nevoie de cumpărături de la magazinul sătesc. Era o femeie care fusese măritată și nu se mai cădea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]