3,379 matches
-
pe semănăturile lor. Da’, câte nu le-am făcut? Numai să fie fericiți! Și acum? Lacomii! Nărozii mei cârtesc? Mârâie? - Majestate, bâigui maestrul Negru-Cioară, zic că slujitorii Măriei Tale își fac de cap. - Cum își fac de cap? se încruntă împărăteasa, urcându-se din nou pe tron. - Spun că le strică gospodăriile și le prăpădesc averile. Vor să vină cu o jalbă, să... Împărăteasa îl întrerupse nervoasă: - Slujitorii mei își fac datoria și se pare că nu și-o fac cum
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Negru-Cioară, zic că slujitorii Măriei Tale își fac de cap. - Cum își fac de cap? se încruntă împărăteasa, urcându-se din nou pe tron. - Spun că le strică gospodăriile și le prăpădesc averile. Vor să vină cu o jalbă, să... Împărăteasa îl întrerupse nervoasă: - Slujitorii mei își fac datoria și se pare că nu și-o fac cum trebuie, dacă supușii mei murmură. Unde-i generalul Prăpădenie? Soldatul din ușă transmise mesajul: - Să vină generalul Prăpădenie! Mesajul îl trăsni pe general
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
tarabele din piețe. Oamenii și-au pus la adăpost bucatele... S-au ascuns și ei... Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai înalt turn al palatului, cu nespălații tăi, v-ați oploșit prin cotloanele turnului și trageți la aghioase. Lăsați razele
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai înalt turn al palatului, cu nespălații tăi, v-ați oploșit prin cotloanele turnului și trageți la aghioase. Lăsați razele lui Soare-Împărat să-mi fure
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
toate nestematele! - Am crezut că vă este pe plac, Majestate! Numai ele dau strălucire briliantelor Măriei Voastre. - Taci, tîmpitule! N-am nevoie de Soare ca să strălucesc. Am destulă putere să orbesc pe oricine, inclusiv să luminez întunericul prostiei tale! Iritată, împărăteasa dădu un ordin nervos: - Imediat să vină la mine toți slujitorii! Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor alarmante, toate namilele împrăștiate prin împărăție alergară într-un suflet la palat, măturând totul în calea lor, așa cum le era felul. Capitolul IV Urgia Împărătesei Iarna I n sala tronului, frumoasa Iarnă, îmbrăcată într-o rochie de briliante, având pe umeri o mantie de hermină pudrată cu cristale de zăpadă, cu fața palidă și mânioasă, cu privirea de gheață, ședea într-un jilț de argint
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
miște prin locurile astea! Și tu, Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci acțiunea! Să fie plină împărăția de ciolanele oamenilor și viețuitoarelor moarte și cioturi uscate! Să pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
adeverirea făgăduinței, că olteanul varsă, la auzirea cântecului, orice rău din inimă, nu fără voia lui, ci cu voia bunătății ce-i bate la inimă. Cântecele Mariei Ciobanu vin din generosul tărâm al mângâierii peste care e împărat dorul și împărăteasă dragostea. Tărâmul acesta istoric, artistic și uman e Oltenia, căreia nu i-ar fi profund conturată identitatea numai cu numele ei, fără numele Maria! Maria e onomastica oltenească, după cum numele Oltenia e al unui colț de țară românească, mai iubitor
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
și cult. Istoria atribuie Sfântului Împărat Constantin și construirea a numeroase biserici: la Roma, biserica Sfântul Petru și cea din Lateran; la Constantinopol, bisericile Sfinților Apostoli, Sfânta Sofia și Sfânta Irina; la Ierusalim, sub directa purtare de grijă a Sfintei Împărătese Elena, biserica Sfântului Mormânt, căreia i se atribuie și descoperirea Sfintei Cruci, precum și Biserica Înălțării de pe Muntele Măslinilor; la Betleem, Biserica Nașterii Domnului nostrum Iisus Hristos. În plan administrativ, Sfântul Împărat Constantin se evidențiază prin mutarea noii capitale a Imperiului
DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII NOASTRE DREPTSLĂVITOARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/373454_a_374783]
-
care a prezis Calul troian, „Darul grecilor”culminând cu căderea Troiei, din tulpina celui mai mare împărat trac, precreștin Alexandru Macedon, ca sevă a bărbăției <>, a luptătorului neînfricat, iar prin cununa hristică a Adevărului, Iubirii și Libertății, descende din Mucenița Împărăteasă Alexandra (+303). Cartea Alexandrei Svet-Floarea din Asfalt, cuprinde 7 capitole, cu un Cuvânt de deschidere, urmat de un Jurnal al bucuriei și o scurtă epistolă către cititor, încheiată cu o gingașă și sensibilă postfață. Capitolul I: Manifest-Treziți-vă! Asta nu e
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
transcendentă aflată sub surâsul luminii, sub faldurile Adevărului lumii creației a cărei valoare spirituală, rămâne autentică. DE LA INIMA MEA LA INIMA TA. SCRISOARE CĂTRE REGINA MARIA (18 iulie 2011, 73 de ani de la moartea Reginei) 14 Iulie 2011 Regina Maria. Împărăteasa tuturor românilor. Regina-Mamă. Mama Răniților. Mireasă de Dumnezeu Aleasă spre A Patriei Cinstire. Îngerul păzitor al Marelui Nostru Vis Național. Înfăptuirea Visului România Mare. Pe 18 Iulie se împlinesc 73 de ani de la moartea Ta. De la ultima Ta binecuvântare. Parcă
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
labirintul vieții de-a străbate, Din năzuință să fac fericire. Dorință mă poartă prin tainic mister, Cu spirit firav din trup neputincios. Pe cuvinte urc de la pământ la cer, Când scară îmi înalț din gândul frumos. În cer mă-ntâmpină împărăteasă De gheață, numită Singurătate. E rece, dură, neprietenoasă, Iar regatu-i numit Pustietate. Sinistră e priveliștea pustie Și mai rău, sufletul îmi înfioară. Aș vrea în pământească pribegie, Oricât de apăsătoare-i povară. Că stă pe pământ sau e între stele
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
împărăție și împărăția de sub pământ avea un împărat. Puternic și de temut era Împăratul Adâncurilor și nimeni nu mișca un deget fără ca el să știe și să poruncească. Cum e o lege a firii ca orice împărat să aibă o împărăteasă, când veni vremea și acest împărat își luă nevastă. Doar că așteptară mult și bine ca să li se nască un odor. Tocmai când își luară gândul că se vor bucura de un moștenitor, împărăteasa făcu ce făcu și născu un
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ca orice împărat să aibă o împărăteasă, când veni vremea și acest împărat își luă nevastă. Doar că așteptară mult și bine ca să li se nască un odor. Tocmai când își luară gândul că se vor bucura de un moștenitor, împărăteasa făcu ce făcu și născu un băiat. Pe cât de mare fu bucuria tuturor la aflarea veștii, pe atât de mare fu mâhnirea când îl văzură, căci pocitanie mai mare decât vlăstarul împăratului nu se aflase niciodată în împărăția de sub pământ
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
mare fu mâhnirea când îl văzură, căci pocitanie mai mare decât vlăstarul împăratului nu se aflase niciodată în împărăția de sub pământ. Iac-așa! În loc să aibă părul negru și lucios cum îl aveau toți locuitorii împărăției și chiar și împăratul și împărăteasa, copilul acesta avea părul ca aurul ce se scurgea pe pereții palatului din adâncuri. În loc să aibă ochii întunecați ca pământul și puternici ca să poată răzbate bine prin întuneric, feciorașul avea ochii verzi ca smaraldele pe care le culegeau slujitorii împăratului
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
slujitorii împăratului cu lopețile de sub talpa palatului și părea să nu vadă deloc în întuneric, iar pielea lui era atât de albă că aproape îi orbea pe toți cei ce se încumetau să îl privească. Mâhnit peste măsură de isprava împărătesei, Împăratul Adâncurilor hotărî să nu își mai amărască zilele cu vederea acelei pocitanii și îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
se încumetau să îl privească. Mâhnit peste măsură de isprava împărătesei, Împăratul Adâncurilor hotărî să nu își mai amărască zilele cu vederea acelei pocitanii și îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta, noua împărăteasă îi născu deodată doi feciori neasemuiți, cu păr negru lucios, ochii ca tăciunele și pielea
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
zilele cu vederea acelei pocitanii și îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta, noua împărăteasă îi născu deodată doi feciori neasemuiți, cu păr negru lucios, ochii ca tăciunele și pielea întunecată ca pământul. Mândru nevoie mare de cei doi copii, împăratul uită de primul său născut și își văzu
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta, noua împărăteasă îi născu deodată doi feciori neasemuiți, cu păr negru lucios, ochii ca tăciunele și pielea întunecată ca pământul. Mândru nevoie mare de cei doi copii, împăratul uită de primul său născut și își văzu mai departe de treburile sale ca și când
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
treburile sale ca și când acela nici nu ar fi existat vreodată. În peștera lui, micul prinț, pe care mama lui îl numise Azur, crescu fără alți slujitori decât un bursuc și o cârtiță bătrână, singurele viețuitoare care nu o părăsiseră pe împărăteasă. Cârtița devenise călăuza lui prin galerii iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii astfel că, în curând, nu fu vietate mai ageră și mai sprintenă decât el în toată împărăția. Împărăteasa nu-i ascunsese adevărul despre nașterea lui, așa că, chiar dacă uneori se apropia de palatul tatălui său sperând să îl vadă de departe, avea grijă să se ferească de oricine ar fi putut să îi dea acestuia de veste că Urâtul
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
în a treia zi, Cățelul Pământului se înfățișă de unul singur la patul de suferință al împăratului. - Iartă-mă, stăpâne, Peștera Ruginoasă este goală. Nu sunt semne că ar fi locuit cineva acolo. - Acolo am trimis-o pe prima mea împărăteasă, suspină împăratul, nu mi-a ascultat nici de data aceasta porunca, așa cum nu mi-a ascultat-o nici când trăgeam nădejde să îmi dăruiască un moștenitor. Auzise ea că Râul Adâncului poate face minuni și s-a îmbăiat în el
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
că au un frate și că dacă aduceau împăratului dovada că el nu mai trăia, aveau să își împartă împărăția adâncurilor. Nevăzut și neauzit de nimeni, se strecură prin galerii până în peștera în care trăia mama lui. Auzind noile vești, împărăteasa începu să lăcrimeze: - Bietul meu copil, trebuie să pleci din această împărăție! - Dar nu vreau să te părăsesc, mamă! - Atunci, va trebui să ne mutăm într-un loc în care nimeni să nu te poată găsi. Oricât de des am
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]