2,256 matches
-
insistă pe Euharistie fără asceză, minimalizând importanța pregătirii ascetice, a Spovedaniei și a postului duce la banalizare și formalism, la magism euharistic, al căror exces se manifestă în laxism ascetic și insolență față de sacralitatea Euharistiei. Cele două excese simetrice ale Împărtășirii rare și dese, individuale și colective, se alimentează , justifică și susțin reciproc, ambele invocă abuziv în sprijinul lor afirmații ale părinților „colivari”, fără a sesiza natura exactă a pledoariei lor de echilibru ascetico-euharistic.[44] 6. Despre Liturghia spirituală și spiritualitatea
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
și militează pentru restaurarea celei dintâi împotriva celei din urmă. Părintele Stăniloae, însă, postulează din contră convergența și unitatea de principiu în Ortodoxie a celor două aspecte într-o Liturghie spirituală și o spiritualitate liturgică. Dilema nu ar fi, așadar, împărtășirea deasă sau rară (o falsă dilemă), ci privativă sau corporată, gest de pietate individuală, de recompensare a „vredniciei” eforturilor personale cu „premiul” euharistic sau act eclesiologic de constituire și manifestare a Bisericii ca Trup al lui Iisus Hristos. Originea acestei
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
de pietate individuală, de recompensare a „vredniciei” eforturilor personale cu „premiul” euharistic sau act eclesiologic de constituire și manifestare a Bisericii ca Trup al lui Iisus Hristos. Originea acestei crize este identificată în „privatizarea” pietistă de tip monahal a actului împărtășirii și pierderea sensului comunitar al Liturghiei și cuminecării și degradarea Euharistiei la rang de simplă Taină, vehicol de comunicare a harului. Relația monahismului cu actul central al cultului creștin - Euharistia - va ilustra această evoluție. Inițial regula a fost participarea călugărilor
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
de comunicare a harului. Relația monahismului cu actul central al cultului creștin - Euharistia - va ilustra această evoluție. Inițial regula a fost participarea călugărilor la Euharistia Bisericii. În același timp, sunt indicații foarte timpurii despre păstrarea darurilor de către eremiți și despre împărtășirea cu ele. „Căci toți câți viețuiesc ca monahi în pustiu unde nu este preot țin Cuminecătura acasă și se împărtășesc ei înșiși. Iar în Alexandria și Egipt, spune Sf. Vasile, chiar și fiecare laic are, cum au majoritatea, Cuminecătura în
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
acasă și se împărtășesc ei înșiși. Iar în Alexandria și Egipt, spune Sf. Vasile, chiar și fiecare laic are, cum au majoritatea, Cuminecătura în casa lui și se împărtășește”(Epistola 93) [46] Practica păstrării elementelor sfinte acasă și practica propriei împărtășiri este confirmată prin mărturii din Biserica primară și probabil că nu a fost ceva nou în această practică. Dar motivele în fiecare caz au fost complet diferite. Împărtășania individuală în Biserica primară a fost un fel de prelungire în zilele
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
prin mărturii din Biserica primară și probabil că nu a fost ceva nou în această practică. Dar motivele în fiecare caz au fost complet diferite. Împărtășania individuală în Biserica primară a fost un fel de prelungire în zilele săptămânii a Împărtășirii duminicale în adunarea euharistică a Bisericii.[47] Dar fără să se observe, primirea împărtășaniei a fost subordonată evlaviei individuale. Anahoreții, care nu mai ieșeau niciodată din chilia lor, puteau primi Euharistia adusă fie de un înger, cum era cazul avvei
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
cu o regulă ascetică particulară. Odată inclusă în tipic, regula monastică a căpătat un caracter liturgic.[50] Așadar, primirea Împărtășaniei a fost separată de ritmul Bisericii și a intrat în ritmul vieții ascetice individuale. Am menționat deja exemplele timpurii de împărtășire idividuală de către eremiți din Sfintele Daruri păstrate pentru acest scop și, de asemenea oficierea unor liturghii private, dacă se pot numi așa, în chiliile anahoreților care nu doreau să întrerupă singurătatea. O dată cu stabilirea monahismului în orașe și dezvolatarea Tipicurilor monahale
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
și, de asemenea oficierea unor liturghii private, dacă se pot numi așa, în chiliile anahoreților care nu doreau să întrerupă singurătatea. O dată cu stabilirea monahismului în orașe și dezvolatarea Tipicurilor monahale, ambele practici au dispărut. Dar principiul inițial a rămas: concepția împărtășirii ca îndeletnicire ascetică, ca act individual legat de nevoile individuale ori de starea spirituală credinciosului. Importantă este apariția ideii de împărtășire frecventă sau rară, o idee care nu mai era legată de regula de rugăciune a Bisericii, dar mai important
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
O dată cu stabilirea monahismului în orașe și dezvolatarea Tipicurilor monahale, ambele practici au dispărut. Dar principiul inițial a rămas: concepția împărtășirii ca îndeletnicire ascetică, ca act individual legat de nevoile individuale ori de starea spirituală credinciosului. Importantă este apariția ideii de împărtășire frecventă sau rară, o idee care nu mai era legată de regula de rugăciune a Bisericii, dar mai important este schimbarea locului Euharistiei în întreaga structură a vieții liturgice. Practica oficierii zilnice a Liturghiei (devenită regulă în mănăstirile secolului VIII-IX
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Braniște, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, în N. Cabasila, op. cit., p. 198. [9] A se vedea și textul rugăciunii a doua pentru credincioși: „Dă lor (...) cu nevinovăție și fără de osândă să se împărtășescă cu Sfintele tale Taine...”; rugăciunea dinainte de împărtășire: „Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase (...) și ne învrednicește prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă preacurat Trupul Tău și cinstitul Sânge și prin noi la tot poporul” (<>, în Liturghier, EIBMBOR, București 2000, pp. 147, 172-173). [10] D.
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Ti. Universalul nu este o substanță. T2. Nu există decât substanțe singulare. Singularul include în mod esențial universalul și e mai mult decât acesta, adică singularul este un întreg, din care universalul este doar o parte. (Ibidem, p. 146-147). [30] Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse - mărturiile Tradiției, Studiu introductiv și traducere diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu 2006, p. 20. Este vorba de faimoasa ceartă în jurul „colivelor” sau „pomenirea” morților. În anii 1754-1755 monahii de la chitul
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
sfânt al Lui", care formează Antifonul I de la Sfânta Liturghie și este luat din psalmul 102, 1. Cuvintele "Mântuiește Doamne poporul Tău și binecuvantează moștenirea Ta" pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie, când preotul arată Sfintele Daruri (dupa împărtășire), sunt luate din psalmul 27, 12. Expresia: "Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă", care formează răspunsul, la Sfânta Liturghie, atunci când preotul arată pentru ultima dată Sfintele Daruri, sunt luate
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
Nichita al nostru” - adică pentru noi toți, deopotrivă. Pentru că Nichita este un dar al tuturor pentru toți, o avuție publică, ca o pâine rumenită și caldă din care se pot înfrupta mulțimile, fără ca aceasta să se împuțineze. O pâine spre împărtășire. Și mai interesant este faptul că, Nichita este perceput, din perspectiva celor trei „eu”, așa cum ar trebui să ne percepem toți: cum ne vedem noi înșine, cum îi vedem noi pe alții și cum ne văd alții pe noi. Mai
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
plecat.” După cum menționam mai sus, autorul își intitulase primul volum (cu un motto din „Viața pe un peron” de Octavian Paler, și prefațat de poetul român Ion Miclău, trăitor în Cringila Australia) „Între două lumi”, în cuprins aflându-se: Precuvântare, Împărtășire, Micuțul meu cântec, I. IDENTITATE ȘI VALOARE: Mândria mea de român, Istoria noastră, a emigranților, trebuie transmisă, Literatura ca instrument, Graiul nostru, „Valoarea”, Cheia, Efectul „Fluture”, Dragul meu Poet, „Eminescu nerelevant”, Încrucișare, Armele culturale, Samuraiul Grigoraș, Violența-i pentru lași
DINCOLO DE PASIUNEA PENTRU ARTĂ. LA ANIVERSAREA LUI BEN TODICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351322_a_352651]
-
în mod obiectiv, pentru orice subiect și independent de acesta; Frumusețe care nu este dependentă de vreun chip din lumea sensibilă, căci este în ea însăși, prin sine, cu sine, și întotdeauna una și aceeași. Toate lucrurile sunt frumoase prin împărtășirea de această Frumusețe, însă frumusețea lor este trecătoare ca și ele însele, pe când Frumusețea este neschimbătoare și eternă Dar cel care aprofundează problema frumosului până la a crea primul sistem estetic din istoria filosofiei antice grecești a fost Platon (427-347 î
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
în mod obiectiv, pentru orice subiect și independent de acesta; Frumusețe care nu este dependentă de vreun chip din lumea sensibilă, căci este în ea însăși, prin sine, cu sine, și întotdeauna una și aceeași. Toate lucrurile sunt frumoase prin împărtășirea de această Frumusețe, însă frumusețea lor este trecătoare ca și ele însele, pe când Frumusețea este neschimbătoare și eternă [6] Hippias Maior, și reia discuția asupra lui în dialogul de bătrânețe Statul. Concluzia Dialogurilor este că frumosul este binele. Binele și
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
în frumusețea darurilor spirituale ale Duhului: bucuria nelimitată și de negrăit, calmul, pacea; iar în exterior, întreaga sa ființă este transfigurată de frumusețea luminii dumnezeiești căreia el îi devine purtător. Frumusețea Sfântului este spirituală, nemuritoare căci ea îi vine din împărtășirea lui cu Duhul Frumuseții, care își face din trupul acestui om un templu viu al Său. Sfântul - creatura rațională în care odihnește Duhul - este împlinirea urcușului duhovnicesc al omului spre Frumusețea divină și, totodată, împlinirea vocației liturgice a omului ca
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
două motive foarte importante: întâi că universul a devenit purtătorul unei prezențe divine, „sacralitatea euharistică” descoperindu-l drept un templu al Dumnezeului celui viu, dar și pentru că omul a ajuns să fie veriga de legătură între Dumnezeu și creație. Odată cu împărtășirea cu Sfintele Taine, „în Hristos”, devenind trup în „Trupul lui Hristos”, creștinul este investit cu harul de a fi și de a acționa, precum Hristos, drept preot al creației. Întemeiați fiind pe această credință, creștinii ortodocși sunt constituiți într-o
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
-i împărtăși pe credincioși cu cuvântul lui Dumnezeu, de aceea aceasta poate fi numită și liturghia cuvântului ori a învățăturii iar cealaltă parte, numită a credincioșilor, în care ni se împărtășește chiar Trupul și Sângele Mântuitorului, ca o împlinire a împărtășirii cu Hristos - căci „Cuvântul Trup s-a făcut” - cum se spune la începutul Evangheliei după Ioan. Cu cuvântul poți să zidești sau să dărâmi, să mângâi sau să lovești, să binecuvintezi ori să blestemi, să hrănești duhovnicește sau să otrăvești
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
Prin aceasta el atrage spre sine, mișcarea tuturor și unora le dă cunoștința clară, de al cărei har s-au lipsit, iar altora le dăruiește puterea de recunoaștere vădită a binelui pe care îl doreau, printr-o simțire negrăită datorită împărtășirii de el”. (Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Răspunsuri către Talasie” 54, 12). „Adeseori, doctrinarii curentelor filosofice moderne au pretins pe seama limbajului o autonomie și o putere de sine stătătoare și deci totalitare, întrucât au avut în vedere doar exigențele formale, externe, ale
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
mănunchiul de versuri pe care Georgeta Resteman le-a adunat în acest volum ce marchează debutul în lumea frumuseții cuvintelor. Azima aburindă, pe care mama o împarte pruncilor, adună familia în jurul mesei și creează acea stare de cald și de împărtășire a dragostei peste care picură acea sfințenie a gestului ocrotitor. Ca și mama care rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește, cu sfială, picături de iubire: „Adunată de vremuri, păstrată-n cămări.../ În marea de astre presar fericire/ Născută din
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
ceea ce nu e lucru puțin. Volumul, în întregul său este o bijuterie de gen, o mărturie temeinică despre ofranda și în același timp despre jertfa nesângeroasă a poetului Nicolae Băciuț, care ne este pusă la dispoziție în chip fericit, spre împărtășire. Împărtășire în spirit, de bună seamă. Mă alătur și eu șiragului de admiratori care-l prețuiesc pe scriitorul și pe omul Nicolae Băciuț, pentru verticalitatea persoanei și a operei sale, fiind încredințată, că șirul de cărți nu se va opri
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
nu e lucru puțin. Volumul, în întregul său este o bijuterie de gen, o mărturie temeinică despre ofranda și în același timp despre jertfa nesângeroasă a poetului Nicolae Băciuț, care ne este pusă la dispoziție în chip fericit, spre împărtășire. Împărtășire în spirit, de bună seamă. Mă alătur și eu șiragului de admiratori care-l prețuiesc pe scriitorul și pe omul Nicolae Băciuț, pentru verticalitatea persoanei și a operei sale, fiind încredințată, că șirul de cărți nu se va opri aici
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
11, 36). Realitatea acestei întâlniri și trăiri ne este oferită - în dar - în Biserica lui Iisus Hristos, în Sfânta Liturghie prin Taina Sfintei Euharistii. Pentru creștinul primelor secole, care trăia credința sa, Liturghia era Euharistie, adică însemna să intre prin împărtășire în Împărăția Domnului Său. Omul, definit de multe ori Homo sapiens, Homo faber, este și trebuie să fie mai întâi și mai presus de toate Homo adorans. Lumea a fost creată ca „materie”, ca material al Euharistiei, iar omul a fost
SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREŞTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346511_a_347840]
-
și acțiunea lui Iisus Hristos, în drumul eshatologic spre Împărăția lui Dum¬nezeu, unde deja pregustăm bunătățile și frumusețile Cerului și Pămân¬tului celui nou (Apoc. 21, 1). Fără înțelegerea și trăirea cu ade¬vărat a Sfintei Liturghii - care presupune împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine, dar numai cu pregătirea necesară - viața creștină nu poate fi au¬tentică și nu poate spori. Un creștinism fără Sfânta Euharistie nu-i de¬cât o iluzie iar o Euharistie la care nimeni nu se
SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREŞTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346511_a_347840]