983 matches
-
multă vreme. 19. N-a rămas nici o cetate care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de Heviți, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă. 20. Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-și împietrească inima și să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvîrșire, fără să aibă milă de ele, și să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul. 21. În același timp, Iosua a pornit și a nimicit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
ei era ca o hârtie de turnesol. Arătă spre o fereastră din colțul clădirii. Un tânăr de douăzeci și șapte de ani, slab, de înălțime medie, îmbrăcat într-o bluză neagră de trening și cu o căciulă tricotată albastru-deschis stătea împietrit la jumătatea unui gest de salut, cu mâna lipită de geam. — Puteți să-l întrebați chiar dumneavoastră într-un minut. Mark Schluter își întâmpină musafirii la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ți-ai băgat coada în chestia asta. Tu l-ai adus aici. Poate că ăla e adevăratul doctoraș, iar doctorașu’ cu care ne-ai dat nouă pe la nas e un escroc. Barbara își întinse mâna ca să-i maseze umerii. El împietri, ca un motănel scărpinat între ochi. Docil, Mark se așeză la loc și deveni atent. Noi semănăm mai degrabă cu niște recife de corali, citea Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei trei se holbau la reprezentația necunoscutului în cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un blestem mai grav decât biletul greșit înțeles. Ce ar trebui eu să fac cu chestia asta? Weber rămâne nemișcat, împietrit de ochii ațintiți asupra lui. Asta e și întrebarea lui. Ea va fi alături de el, imposibil de lepădat, oriunde s-ar duce. Accidentalul devenit permanent. Nimeni nu poate face nimic pentru nimeni, doar să țină minte: ne naștem în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuvinte îl făcu pe Gosseyn să decidă că, după toate aparențele, prima lecție de Semantică Generală a lui Enin mersese atât de departe cât era posibil. În consecință, împinse brusc ușa de la dormitor și păși în salon. După doi pași, împietri. Pentru că observă, chiar în momentul acela. În stânga sa. cu coada ochiului... Șase bărbați stăteau aliniați de-a lungul peretelui din stânga. Patru dintre ei purtau uniforme. Când se răsuci înspre ei, Gosseyn observase deja că cei patru inși în uniformă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu atît simțeam că disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu grupul. Dacă s-ar fi săvîrșit o greșeală, ar fi fost o greșeală comună, nu responsabilitatea mea personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Camera era un cub, iar pereții, tavanul și podeaua erau panouri de oglindă. în mijloc, patul dublu era acoperit cu perne din catifea, iar o lampă din perete proiecta asupra lui un fascicul de lumină - asta era toată mobila. Lanark împietri; i se părea că se află printre o sută de cutii strălucitoare din oglindă, fiecare cu un pat, o fată și el însuși. Privind în jos, își văzu picioarele stînd pe tălpile unui alt eu care se bălăbănea și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
transformă fără încetare, există o perioadă de întîrziere a socialului obiectivat în formele urbane în raport cu socialul încorporat în agenții care vin să se înghesuie în cartierele pe care au pus ochii. Cutumele orașului se schimbă mai repede decît formele urbane împietrite în clădiri. Aceste decalaje conduc la contraste cu atît mai frecvente și brutale cu cît Parisul exercită de foarte multă vreme o putere de atracție care modifică fără încetare populația, menținînd în același timp memoria arhitecturală și urbană a acestor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ventuze minuscule începură să golească de id celulele omului. După vreo trei minute, o umbră trecu prin fața ochilor lui, care străluceau de plăcere. Ridică speriat capul și zări o mică aeronavă ce se apropia din direcția asfințitului. O clipă, rămase împietrit de spaimă, apoi se ascunse înapoia unei movile de moloz. Când își ridică din nou privirea, naveta zbura încetișor spre stânga, dar Corl pricepu că-i dădea ocol și că s-ar fi putut întoarce. Deși furios că fusese nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. Ar fi vrut să le spună acestor oameni ce părere are despre ei. Dar vârsta acestui reprezentant al lor îl impresiona oprindu-i cuvintele. Doar cu un efort de voință izbuti să vorbească; - Pentru vânătoare. Plauzibilitatea acestei afirmații îi împietri mintea. - Da, fără doar și poate, pentru vânătoare. Aici, mai spre nord, e un lac și... și..., dar nu mai izbuti să-și ducă minciuna mai departe. Se opri și se încruntă văzând cât de necinstit a fost. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un groaznic ac cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lupu întrebă încet: ― Și? ― În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul lui Grigore Popa împietrise. Rosti printre dinți: ― Canalie! ― Tot eu, firește! Spune-mi, papa, cum naiba ai procedat? E un truc... ― De unde ai aflat povestea? ― N-are importanță! ― Pentru mine, da. ― În orice caz, nu din carnetul dumitale. Uite, vezi, eu nu spun că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DE A MODIFICA POVESTEA PE CARE ȘI-O COMPUSESE. INTENȚIA LUI FUSESE SĂ SE DEA DREPT DAN NEELAN ȘI SĂ EXPLICE CĂ A GĂSIT ADRESA BIROULUI ACESTUIA PRINTRE EFECTELE PERSONALE ALE FRATELUI SĂU. AVUSESE DE GÎND SĂ VORBEASCĂ RECE ȘI ÎMPIETRIT DESPRE MOARTEA FRATELUI SĂU ȘI SĂ ADOPTE ATITUDINEA CĂ PE EL ÎL INTERESEAZĂ DOMENIUL. I SE PĂRUSE UN LUCRU REZONABIL ȘI ÎNCĂ MAI PĂREA SĂ FIE ASTFEL \ CA REACȚIA LA O RELATARE ATÎT DE FRANCĂ SĂ FIE DEOSEBIT DE SEMNIFICATIVĂ. AVEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci n-am mai râs. L-am silit pe cel care luase bățul să i-l dea orbului înapoi și, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării ― sau se uitau de mai multă vreme la noi? ― Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei să se apere astfel. Din câteva case, răzbăteau, cu toate astea, gemete. Înainte, când se întâmpla așa ceva, se vedeau adesea curioși care stăteau în stradă, să tragă cu urechea. Dar după aceste lungi alarme, părea că inima fiecăruia se împietrise și toți trăiau sau treceau pe lângă vaiete ca și când ele ar fi fost graiul firesc al oamenilor. ÎNCĂIERĂRILE LA PORȚILE ORAȘULUI, ÎN TIMPUL CĂRORA JANDARMII FUSESERĂ NEVOIȚI SĂ FACĂ UZ DE ARME, STÂRNISERĂ O AGITAȚIE SURDĂ. FUSESERĂ DESIGUR RĂNIȚI, DAR SE VORBEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
des, fără ca autoritățile să schițeze gestul de a interveni. Singura măsură care a părut să-i impresioneze pe toți locuitorii a fost interzicerea circulației și stingerea luminilor pe străzi. Începând de la orele unsprezece, cufundat într-un întuneric complet, orașul era împietrit. Sub nopțile cu lună, el își alinia zidurile albicioase și străzile drepte, nepătate vreodată de masa neagră a unui arbore, netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș tăcut nu mai era atunci decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
camera era scăldată în lumina unei lanterne, ca și cum o rază s-ar fi plimbat peste toată fațada clădirii. —Mee zeh? Cine-i acolo? Fără să aibă nevoie de comanda lui Ziad, cei din echipă au stins instantaneu lanternele și au împietrit. Dacă făceau asta, de cele mai multe ori, un paznic de noapte își spunea că ceea ce văzuse fusese o iluzie luminoasă, o reflexie a propriei lanterne și pleca. Pus față în față cu alternativa de a se deranja să deschidă o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă un om din pragul ușii. Chipul voios al domnului Gonzalez se împietri într-o mască a groazei și spuse cu voce pițigăiată: — Bună dimineața, domnule Levy. Suntem foarte bucuroși să vă vedem. Am trecut pe aici să văd dacă nu mi-a sosit vreo scrisoare personală. Vreau să mă reîntorc imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Totuși, odată ajuns În Arizona, existența băiatului se limitase la vederi și scrisori. Nu se Întorsese niciodată la Istanbul să-și viziteze familia. Bunica Gülsüm Îngropase adânc În sufletul ei durerea de-a fi respinsă. În timp, inima i se Împietrise din ce În ce mai mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
afară e încă frig... Apare aici, printre rînduri... printre gînduri. Printre noi. Ia uite... * De ce nu le convine la oameni să îți pese de ceva sau altceva? De ce te preferă atunci cînd ești adaptabil la distanță și răceală, cînd ești împietrit - ca și ei -, cînd ești intolerant - ca și ei -, predispus la bîrfe - ca și ei - cînd ești gata să tratezi totul cu indiferență ca și ei , cînd nu te îndrăgostești și preferi distanța - ca și ei , cînd ești lipsit de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci n-am mai râs. L-am silit pe cel care luase bățul să i-l dea orbului înapoi și, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării - sau se uitau de mai multă vreme la noi? - Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă, în care cerul este bolta. Lin, lin, lin - picuri de lumină și stropi de pace - cad necontenit din cer și împietresc - în mine. SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
am rugat pe vecin să aibă grijă de Amy, explică ea plîngînd. Am venit direct aici. — Unde e Tom? Întreabă Dan. Unde e? Ce se petrece? — Îmi pare rău, zice maică-sa și continuă să repete asta, În timp ce inima Îmi Împietrește și nu pot decît să mă rog la Dumnezeu să nu se fi Întîmplat una ca asta. Te rog, Doamne, nu. Nu. Nu. Nu. — Doamne, nu cumva e... Dan inspiră adînc, dar nu poate rosti cuvîntul. — Nu! exclamă Michael, dînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]