962 matches
-
nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și impenetrabile, pe președinte apărând în buclă, iar și iar: „Dumnezeu să ne binecuvânteze țara și pe toți cei care o apără“. El se uită la fața ei împietrită în timp ce ea se uită la ecran. Se uită așa cum numai un reporter o poate face. Și-a dat seama de mai mult timp. Doar că acum o și vede, mai presus de îndoială. Când vorbește, vocea ei e puțin sugrumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
muncească. Ie mai rău ca pe vremea lu’ Ceaușescu. Mai rău și mai rău îmi pare de copiii ăștia. Care ei are să sufere, copiii... Roșioara agita și învârtea zeama de zaț de pe fundul ceștii, urmărindu-i prelingerea cu o privire împietrită, în timp ce Geta parcă s-ar fi încrâncenat pe un soi de blestem. Oh, nebună să fii să mai faci copii în vremurile astea. — Se mai găsește, se mai găsește, mărunțea Vasilica din buze, îngânând-o, contrazicând-o. Femei ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o viață... Ce naiba, doar am zis că suntem hotărâte. De ce să dăm înapoi acum, când am rezolvat ce e mai greu? Si nu mai plânge, fetițo, că mă calci pe nervi. Mirela se uita iar pe fereastră, la obrazul ei împietrit pe care se zvântau lacrimile, reflectându-se pe cerul împânzit de fumul termocentralei. Și inima parcă i se împietrise. De-acum, n-ar mai avea pentru ce să plângă. Plângea la mormânt străin, deh, ca și cum ar fi plâns după Velicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
brațe de doamna Petronela, pășind bățoasă în costumul ei din piele de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit, scotocindu-se prin buzunare, iar Vicențiu și Romeo i-au urmat exemplul și-au pus mână de la mână toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
său. Tușește puternic, aproape sufocat de mirosul puternic al corditei care-i zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară, un tânăr numai în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările brutale ale imaginilor din jur. În fața lui, puse direct pe caldarâm, două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la comandantul Legiunii de Jandarmi, Corpul Detectivilor, șeful Poliției, dar deocamdată nimeni nu putuse să-i spună mai multe. Alo, domnule Rădulescu? Mă auziți? Mai sunteți la aparat? În receptor se aud pocnituri puternice, ca și cum cineva bate în furca telefonului. Împietrit, Marius ascultă tăcut. Cuvintele lui moș Ilie rănesc dureros, asemeni unei lame trecută cu tăișul subțire peste carnea vie a unei rosături de bocanc. Are gura uscată și nu reușește să articuleze nici un sunet. Cu inima prinsă parcă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru această lume abătută de la sensul ei originar, deraiată către o absurditate uriașă în care oamenii se nasc doar pentru a fi uciși în diferite războaie? Soldații se răspândesc în tăcere. Doi militari aruncă încet, metodic, bulgări mari de pământ împietrit. Rămas singur la urmă, Marius se apropie de mormânt. Pierduse un comandant bun, serios și viteaz. Alături de el, coborâse în groapă pe Felix și Petre, doi camarazi alături de care împărțise cumplitele griji și spaime adunate în lungile zile și nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nuuu se poaatee!!” Dar telefonul care atârna și aștepta să fie pus în furcă îmi spunea că se poate, că vorbisem la telefon și că vestea era pe cât de adevărată, pe atât de groaznică, de neconceput, dar incredibil de reală. Împietrit, am format numărul de telefon al surioarei noastre, Lica, la București. Ca un automat, fără să gândesc, fără să o menajez, după ce mi-a răspuns la apel, am rostit: - Alo, Lica, vino la Iași, a murit Gică! Scurt și brutal
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate sta prea mult timp împietrită. Nici o dictatură, nici o închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot îngheța inima definitiv. Topește-mă, îți șoptește încontinuu inima. Pe măsură ce o topești în căușul palmei, bucata de gheață se transformă în abur exploziv, de aruncat în aer orice tentativă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fixați asupra noastră - pe picioarele goale ale Obiectului, Întinse În poala mea -, În timp ce chipul i se păstrase Îmbălsămat. Apoi această apariție vorbi: ― Lesbienelor! ― Ignoră-l pur și simplu, spuse Obiectul. ― Lessssbienelor, repetă Jerome. Sună ca un croncănit. ― Gura! Jerome rămase Împietrit, ca un vampir pe balustradă. Părul nu Îi era dat pe spate, ci Îi cădea, pleoștit, pe ambele părți ale feței. Era foarte stăpânit și concentrat la ce făcea, de parcă ar fi urmat o procedură solemnă. ― Lesbiano, spuse el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încercam să Înviorez atmosfera. În același timp, mă dezbrăcam. La fel și Julie. Era ca și cum aș fi sărit În apă rece. Trebuia s-o faci fără să te gândești prea mult. Ne-am băgat sub pătură și ne-am Îmbrățișat, Împietriți, fericiți. ― Și eu aș putea fi un capăt de linie pentru tine, i-am spus, fără să-i dau drumul. Te-ai gândit vreodată la asta? Și Julie Kikuchi răspunse: ― Mi-a trecut prin minte. Capitolul Unsprezece a venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9. Dar fiindcă unii rămîneau împietriți și necredincioși, și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei, și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10. Lucrul acesta a ținut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Ț.C.D. Mihai Grama s-a trezit spunând că «i se pare normal faptul că Israelul a intrat În sudul Libanului», printre argumente figurând și caracterul terorist al organizației Hezbollah. La această remarcă, toți membrii comisiei, Împreună cu invitații, au rămas Împietriți. Președintele Adunării Naționale a Republicii Liban, dl Nabih Berry și-a revenit și a explicat dlui Grama că de fapt organizația teroristă Hezbollah a luat naștere tocmai pentru că Israelul a ocupat sudul Libanului («Înființarea organizației este ulterioară acestui atac armat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de violentă, de parcă mi s-ar fi împlîntat în inimă un cuțit. Am gemut și am deschis ochii în lumina gri și rece a dimineții. O vreme am rămas cu ochii în gol, paralizat de mesajul teribil al visului meu, împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lumea aceea sordidă de un metru pătrat vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe-o pânză, închegată și totuși curgând încă, bălos ca o flegmă, ca puroiul dintr-un flegmon. Simțeam pericolul ca pe un curent înghețat, puțind a mosc, curgând val după val din Lulu. Nu se uita la mine, dar simțeam, împietrit ca de-o revelație, că mă pândește. începuse să danseze lent, din șolduri, pe când toate fețele celelalte, de măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de cristal. Ne priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o parte și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu-n ochii celuilalt, treceam unu-n substanța celuilalt, împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
il grandioso teatro“, dar pentru un italian e ceva mai mult - toți știu că Scala s-a construit pe ruinele unei biserici, Sancta Maria delle Scala -, așa că fundamentul întregului oraș este sacru ca și viața. Bisericile domină Milano cu putere împietrită. Dar, cu toate proporțiile gigantice, arhitectura Evului Mediu și a Renașterii avea o legeritate de dantelă. Beppo însuși e convins că visul lui Gian Galeazzo Visconti mai trăiește încă. Fusese un mare „signore di Milano“ care pusese prima cărămidă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
după care tăcu. Ochii i se scufundaseră în orbite. Pupilele dispărură în spatele pleoapelor. Dar corpul îi era cald, ca și cum ceva mai ținea încă de viață. Mâinile se odihneau pe piept și șalul de rugăciune forma valuri și imaginea unor pene împietrite. Menora fusese așezată la capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
luni am înțeles cât de nedrept, de crud și de inoportun a fost râsul nostru. Fapt e că, după cele întâmplate, Burkeviț s-a izolat complet de noi. A doua zi, a apărut în clasă cu o față străină și împietrită. Din momentul acela, pentru el clasa n-a mai existat. Era de parcă ne-ar fi pus cruce tuturor. Și poate am fi uitat și noi de el după un timp, dacă n-am fi observat și noi, și profesorii ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
La sfârșitul anului școlar (istoria cu strănutul se petrecuse în ianuarie), se afla foarte aproape de Eisenberg, dar, din lipsă de timp, nu l-a mai putut ajunge. Când, după ultimul examen de an, Burkeviț a trecut spre vestiar cu chipul împietrit și fără să salute pe nimeni, tot nu bănuiam că vom fi martorii unei lupte grele pentru locul întâi, o luptă care va începe din primele zile ale următorului an școlar. 5 Și lupta a început încă de la primele ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
timp, o durere greu de înfrânt. Poate că de aceea căutam și distracțiile, și veselia crâșmelor prin care umblam. Într-o seară târziu, când tocmai mă depărtasem de casa ei, mi-a răsărit deodată în față. Ne-am oprit, amândoi, împietriți. Ne-am uitat unul la altul, apoi ea s-a zvârlit în brațele mele, hohotind. Eu am prins-o ca să nu cadă și am început și eu să hohotesc. Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Du-te-n mă-ta ! — Ești nebun! murmură cu tristețe copilotul, aproape plângând. Și eu sunt mai nebun că am acceptat să mă bag în asta, deși te cunosc ... Du-te-n mă-ta și tu! Toată familia Sayah rămase împietrită, cu gura căscată, necrezându-și ochilor, incapabilă fără doar și poate să accepte că ceea ce se întâmplase putea fi altceva decât un coșmar; de îndată ce mașina ce se îndepărtase pe urmele celei dinainte dispăru, Gacel se apropie de un palmier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de timpani, publicul a izbucnit în aplauze, Beethoven nu le auzea. El continua să aibe grija tempoului și atunci cântăreața Unger, una dintre soliste, îl luă de mână și îl întoarse cu fața spre public. Foarte calm, cu o figură împietrită parcă, se înclină, mulțumind. Întreruptă, muzica a trebuit să fie reluată încă odată. Orchestranții erau și ei copleșiți de emoție. După expresia lui Schindler, un credincios prieten al compozitorului, primirea a fost pentru Beethoven, ,,mai mult decât imperială”. Familia imperială
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]