729 matches
-
se profila ca niște grile iluminate, și fiecare strop era distinct vizibil, asemenea mărgelelor din perdeaua mea. Atârnau, vibrând ușor în văzduhul cenușiu strălucitor, în timp ce casa bâzâia ca o mașină, cu mici ropote ritmice. M-am sculat și m-am împleticit prin bucătărie, făcându-mi un ceai, și lăsându-mi capul în piept, ca un animal ursuz, apărându-mă de orice necesitate de a reflecta. Nu mă întrebam ce s-o fi petrecut la Nibletts după ce am plecat eu. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și trebuie să o luăm prin pădure, s-ar putea să ne vadă cineva... — Credeam că nu cunoști pe nimeni aici! Acum grăbește-te! Am coborât pe cărarea din pădure. Era întunecoasă și, pe alocuri, năpădită de hățișuri, așa încât ne împleticeam întruna, biciuiți de crengi, agățându-ne în mărăcini și poticnindu-ne mereu de puieții care creșteau la întâmplare, în mijlocul drumului. Stupida stângăcie a înaintării noastre mă făcea să-mi vină să țip. Trupul lui Hartley, mișcându-se pe lângă al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
podea în camera-bibliotecă și a început să-mi răsfoiască volumele, citind ici-colo câte un pasaj. Gilbert s-a întors cu mașina încărcată și cu noutatea că Freddie Arkwright venise să-și petreacă vacanța la ferma Amorne. Peregrine s-a înapoiat, împleticindu-se, cu o durere de cap înnebunitoare, și s-a dus să se întindă în camera cu cărți, după ce a tras perdelele. James a ieșit pe pajiște și a început să-mi scoată pietrele din jgheab, aranjându-le pe iarbă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea. Se părea că se întâmplase ceva cumplit pe drum. Prima persoană pe care am văzut-o a fost Peregrine, în picioare lângă mașina lui Gilbert, privind în direcția turnului. Pe urmă am văzut-o pe Lizzie, revenind cu pași împleticiți spre casă, sprijinită de brațul lui Gilbert. Lângă turn, se afla o mașină și un grup de oameni care se uitau la ceva aflat pe jos. Mi-am spus că o fi avut loc vreun accident de circulație. Peregrine se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea e, se pare, singura logică și a textelor și a universului tonegarian. "Gloata se îmbrâncea pe muntele în cer cu vârful/ tot pătrunzând adânc - se-mpleticea prin glod/ căci încercând să intre nesăbuit prin rană/ acolo sus se-nțepenise de-a latul un nerod". Nimic nu decurge după morala bine știută, "Era cerul o ușă puțin deschisă numai". La Geo Dumitrescu, titluri semnificative, precum Ipoteze, anunță
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aducea miros de dimineață; abia atunci îl văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc eliberate îl plesniră umede peste față, împrăștiind stropi mari de rouă pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pas când zdrobea sub călcătura grea știuleții mustind de sevă. Dar antilopa țâșnise ca o suliță din desiș, primise plumbul în piept când sărise și căzuse tot ca o suliță ce coboară spre pământ; nu se poticnise, nici nu se împleticise, nici nu se legănase. Jonas începea să simtă scârbă pentru acest om, nu mai rămăsese nimic din fascinația și admirația pe care le nutrise pentru tânărul său rival. Bărbatul înalt și slab care se aplecase râzând peste nevasta lui nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în București. Sunați mă și vin la dumneavoastră acasă. Acuma abia am deblocat vertebrele alea, trebuie să continuăm, altfel o să aveți mari probleme. Iau hârtia și o asigur pe doamnă că o voi suna negreșit. Ies pe ușă și mă împleticesc pe hol, spre recepție. Domnii cu burți impozante sunt tot pe canapea. Se uită la mine cu dispreț. Mă opresc o clipă și mă reazem de un stâlp. Mă uit la ei, se uită la mine. Le zâmbesc nesigur, apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rog să mă învețe urătura, s-o repet la nesfârșit. N-aș vrea să mai spun: Ne dați ori nu ne dați... o oală cu cârnați! Apoi să izbucnesc în râs... Stăteam pe o buturugă mică și îngânam cu limba împleticită de somn:... Ne dați ori nu ne dați...? când a venit tata. Nu se înserase bine. L-am întrebat dacă-și mai amintește vreo urătură. Mi-a spus că nu e bine să uri decât de Crăciun și de Anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și sfârșește prin a-l determina. Confesiunea are un aspect abrupt uneori, violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu sunt antiteza absolută a sănătății morale ci etape necesare înțelegerii: „Împleticit în alge de lene și de vin, Neînsoțit de nimeni pe neguroasa cale Am descifrat misterul otravelor de crin.” Labiș aduce în poezie suflul marilor probleme morale, universul interior al omului, dilemele lui, fără prejudecata temătoare că ele vor suna
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Am să iau vreo trei parale Și rachiu de teșcovină Să-mi sterg gâtul de rugină!.. Cum visam așa, deodată Am văzut doi ochi de fată, Ochi căprui și buni de joc De-am rămas trăsnit în loc. Limba mi se-mpleticea, Graiul mi se bâlbâia Și inima-n piept bătea. Ca un ceas în mine face. Și-auleu, ce aș fi făcut Ochii fetei să-i sărut! Mă uitai ceva mai bine Aoleu și vai de mine! Nu-i nici fată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Am să iau vreo trei parale Și rachiu de teșcovină Să-mi sterg gâtul de rugină!.. Cum visam așa, deodată Am văzut doi ochi de fată, Ochi căprui și buni de joc De-am rămas trăsnit în loc. Limba mi se-mpleticea, Graiul mi se bâlbâia Și inima-n piept bătea. Ca un ceas în mine face. Și-auleu, ce aș fi făcut Ochii fetei să-i sărut! Mă uitai ceva mai bine Aoleu și vai de mine! Nu-i nici fată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de mesteacăn, lăsat de cercetașii care își ridicaseră cortul acolo. Copacii răspândeau raze lungi și roșii. Aerul vuia de un zgomot sălbatic, un zgomot fără păsări, un cântec tomnatic de jale al copacilor. Nu mai știu ce am strigat. Mă împleticeam pe drum, intrasem în stuf până la glezne, îmi înghițeam lacrimile. Vestea - în sfârșit! - mi-a ajuns la inimă"8. Cs. Szabó a plecat imediat spre capitală, de acolo a urmat calea armatei, și, împreună cu Pluhár István, cunoscutul reporter sportiv, a
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
al studiului de față) astfel: "Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumești purtări de grijă să nu ia asuprăși, iar de nu să se caterisească". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: Nu este iertat celor preoțiți (ori sfințiți) a se împletici pe sineși în lucruri lumești, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduinței lor, și să păzească mintea lor slobodă de fieștece turburare și zarvă lumeacă". Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic: "Cei ce odată în cler
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o face acesta, ori să se caterisească. Că nimenea poate sluji la doi Domni, după Dumnezeiasca poruncă". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: "Și canonul acesta, asemenea cu cel al 6-lea, oprește pe cei Ierosiți a nu se împletici în lucruri lumești, zicând: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogorî pe sineși în POLITICEȘTI și lumești purtări de grijă și ocârmuiri, ci să se îndeletnicească în slujbele și trebuințele Bisericii". Canonul 10 al Sinodului al VII-lea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ele - paravanul portabil pe dinăuntru al omului. Credeau numai în autenticitatea stilată convenabil: noutatea ei eruptivă, contururile ei vâlvoi, lenjeria boțită a gesturilor spontane se cereau netezite după cuviință în arabescurile decorativului, tot așa cum, într-un motor, haosul exploziei se împleticește ordonator și fortuit prin tubulatura prevăzută în acest sens. Da, arta pune lumea în mișcare, dar trebuie bine strunită; domesticirea preafrumosului începe cu aducerea lui în frâul măsurii, care, impunându-i practicalitate, îl face atelabil la sfera locuirii. Își exersaseră
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
2 ale lui Järrel, unde fiecare silabă își atinge ținta). Cu toate astea Margareta mai să aibă un șoc la auzul unei serii de porcării și din cauza faptului că prim-ministrul țării era înfățișat pe post de macaronar șnapan și împleticit la limbă, în timp ce în sală se afla un membru al guvernului. Mare înghesuială de așa-zise "vipuri" în pauză. Nu par să se iubească prea tare, probabil că se văd tot timpul și s-au săturat de-a binelea unii
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ora două. Doamne! Și tot mergem, mergem. Și nicăieri nu aflăm drumul. Depășim Aiguebelle în beznă și suntem prea obosiți ca să ne mai bucurăm zărind ferestrele luminate ale unui local de noapte, la intersecția șoselei cu cîteva drumuri secundare. Intrăm împleticindu-ne și decorul mi se pare desprins dintr-un film cu Jean Gabin în rol de camionagiu. Bărbați masivi și nerași picotesc în picioare, sorbind din pahare de o curățenie mai mult decît îndoielnică. Jackie cere un pahar de anason
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la fața, cu voce gâjâită și data În bolboroseala, voalata de emoții nestăpânite, cu alunița de pe câmpul obrajilor parcă mai pronunțată, cu buzele tremurându-i, Împleticindu-se din genunchi dar și În cuvinte, coborât la statutul de om pitic, peste care pedeapsă lui Dumnezeu nu iartă, nici În ultima clipă. O spunea privirea și figură lui rătăcita, de animal hăituit, Încolțit, fugărit, Îngrămădit la limita explicațiilor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
stele, cu fața biciuită de rafalele de vânt, încărcate de picături sărate. Până când o umbră se desprinse din tenebrele confuze și se opri în fața lui. Nastia. O luă cu brațul pe după umeri și, fără o vorbă, o porniră împiedicându-se, împleticindu-se, sprijinindu-se unul de celălalt, pe drumul spre Vila orelor de lumină. Un curier militar sosi, pentru ofițeri și trupă, cu dulciuri și daruri de Crăciun, care fură depozitate într-un loc secret (ca pentru copii, surpriza trebuia să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mult, poate și fiindcă niciodată nu pot crede în mod foarte serios (după artă) decît în dragoste. Dar nu mă satisface nici una din multele frumuseți pe care le cunosc. Numai T., minunea aceea de 15 ani (de-acum), mi-a împleticit mințile, acum fiind însă pe punctul de a o pierde, din motive care îmi scapă. Ascult muzică peste limita normală (eu și cînd scriu ascult muzică!), citesc divers și umblu mult singur prin munți. Nu am nici un prieten aici, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o dată că nu istoria adeverește viața, ci numai viața însăși iar atunci când este autentică, și literatura care transformă viața în lecție. Nu i se garantează nimănui faptul că poate merge drept de la bun început, dar, pentru cei ce s-au împleticit și au căzut la un moment dat, cartea de față este, deopotrivă, un instrument de îndreptare și iertare și o lecție de speranță care le acordă șansa de a se îmbunătăți. Titlul acestui roman autobiografic îți îngheață sângele în vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
afluent al Dunării. Dâmbovița de la munte și Dâmbovița de câmpie sunt parcă două râuri diferite. La munte, apa sa e rece și limpede și curge vijelios, printr-o vale strâmtă și stâncoasă. La București ajungea un râu leneș și nămolos, Împleticit În tot felul de meandre și brațe și presărat cu mici insule. De o parte și de alta, lacuri și bălți, alimentate din propriile izvoare, dar și din revărsările Dâmboviței, al cărei debit, nu prea mare, e capabil să crească
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puțin decât zero. Naram în detaliu vacanța de Crăciun a unui tânăr student bogat, de la o facultate din Los Angeles - mai precis Beverly Hills - , un tânăr confuz și ambiguu din punct de vedere sexual, și toate chefurile la care se împleticea și toate drogurile pe care le consuma și toate fetele și băieții cu care făcea sex și toți prietenii pe care-i observa pasiv cum alunecă în adicție, prostituție și crasă apatie; zilele treceau într-o goană nebună prin cluburile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]