1,220 matches
-
cred în ceea ce este bun din ceea ce mi-a mai rămas. Să nu las ca măcar puținul tot mai puțin de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor lor purtători din această Lume. Erau eterni, țărani amărâți, împovărați de timp și de neliniști, schimbându-și, în nopțile lor de așteptare și pândă, trecerile dintr-o lume în alta cu firescul nepăsării cu care veneau și plecau zilele, anotimpurile, vremurile. Sentimentul unei istorii veșnice, de oameni ai pământului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
IAȘUL TINEREȚII MELE... Când zori-ncet se întrevăd, Mi-alungă visele rebele Și mă îndeamnă să revăd, Orașul tinereții mele... Să merg în trenul de-altădată, Împovărat de călători Și să mă bucur că îndată, Voi oferi, în gară, flori... Mi-e dor de viața de student Și de Copou-n seri cu stele, De anii de adolescent, De Iașul tinereții mele... Mi-aduc aminte și ador, Nopțile
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu arme de foc. Dureri și rugă mi-au fost cărările umblate. Am înfruntat troiene și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prigoană după prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de nici o forță dușmană care ar putea amenința Moldova. Și, chiar dacă ar fi așa, ar dura săptămâni sau luni Întregi până când o mare armată ar trece granițele noastre! - Nu, Erina... Cred că măria sa știa, dar n-a vrut să ne Împovăreze cu asemenea vești... Amândoi tresăriră auzind tropote de cai apropiindu-se În goană. Pe culmea dealului apărură patru Apărători care coborâră la galop. Cei patru opriră În dreptul casei, dar Ionuț arătă cu mâna spre malul apei, iar mesagerii Își continuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară, 15. căci unele s-au și întors să urmeze pe Satana. 16. Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve. 17. Prezbiterii care cîrmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura, pe care o dau altora. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
la el, și toate popoarele le trage la el. 6. Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs și de pomină? Se va zice: "Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii? 7. Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, și vei ajunge prada lor? 8. Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jefui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
vadă mari, sănătoși și împliniți intelectual, moral și profesional. Nu îndrăznesc să fac referiri la felul în care mulți nepoți își iubesc bunicii pentru a nu umbri imaginea idilică a relației bunici - nepoți pe care am conturat-o mai sus. Împovărați de ani și de neputințe, bunicii așteaptă să culeagă roadele investițiilor lor materiale și afective în nepoți. Din nefericire, în multe cazuri, aceste așteptări se dovedesc a fi zadarnice. Păcat! Oră de dirigenție Lumina puternică a soarelui din mijloc de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
plasă se va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
femeie, care pare exact opusul lui. El este impunător, solid, iar ea mai mult oase decât piele. Fața ei pare făcută doar din maxilare și globi oculari, brațele îi sunt fragile ca niște ramuri, mișcându-se spasmodic încoace și încolo, împovărate de greutatea aproape periculoasă pentru ea, a inelelor de aur. Are o dungă roșie de tikka pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
13. Oamenii aceștia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărîta tot mai mult împotriva lor. 14. Atunci, au strigat către Domnul și au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia, și nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!" 15. Apoi au luat pe Iona, și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. 16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
fără vină, Albul florilor de crini. Am trezit nemărginirea Ce plutea în minți confuze Și am rupt lanțuri sau cătușe, Fără teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit secretul Mersului drept înainte Antrenând la joc cristale, Diamante sau păreri, îmbrăcând cernita toamnă Cu veșmânt de primăveri. FLORIN-CONSTANTIN STRATULAT -născut în comuna Ardeoani din județul Bacău la 4 august 1964. absolvent
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ajuta să mă salt În baston și-mi va servi de sprijin până acasă, ceilalți puteți pleca. Caprelor, nu-i mai stârniți, iar voi, porcilor, țineți-vă mâinile acasă! Ziceți bună ziua la drum la toată lumea! * * * Soldatul - pe care soarta Îl Împovărase cu numele Cătănuță - nu era deloc făcut pentru armată. Nu-l muncea prea tare gândul că urma să devină bărbat după ce avea să capete ordinul de lăsare la vatră și livretul militar. S-ar fi lipsit bucuros de acele documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji. Când am început să pricep câte ceva din ceea ce se petrecea în jurul meu, mama purta pe obraji și în privirile‐i obosite semnele îmbătrânirii timpurii. La vârsta‐ mi fragedă de atunci și cu mintea puțină pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bucătării, pe când intra călare pe poarta castelului. Războinicii clanului Ikeda se temeau de gândurile sale doar privindu-i chipul. Cu toții știau că proasta dispoziție a lui Shonyu era cauzată de înfrângerea lui Nagayoshi. În urma propriei sale erori de judecată, își împovărase aliații cu o lovitură gravă chiar la începutul războiului, încă înainte ca Hideyoshi, comandantul suprem, să fi ajuns pe câmpul de luptă. Ikeda Shonyu avusese întotdeauna încrederea că nimeni nu-l arăta niciodată disprețuitor cu degetul și, pentru un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din plajele de la răsărit de Odessa. Îmi alesesem drept ordonanță pe soldatul Tamaș Mihai, din Bărgăuanii Neamțului, cu patru ani mai în vârstă decât mine, tată a șase copii. L-am ales pe el tocmai pentru acest fapt, fiind mai împovărat de griji familiale, mai călit la greu și mai experimentat ca mod de viață. Am vrut să am în el un sprijin sigur în caz de primejdie, dar să-i și ofer anumite libertăți pe care ceilalți camarazi ai lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pare a fi ca mai înainte... totuși ceva e altfel... Ce anume? Florile! Florile nu mai au aceeași față veselă pe care am găsit-o de fiecare dată când am venit aici. Acum sunt mai plăpânde... Câteva frunze veștede le împovărează lujerul. Pământul nu mai este reavăn și fără fir de altă buruiană pe el... În timp ce sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
le simțea de obicei în ceea ce-l privea. Numai că, într-o dimineață, privise în sus, către picioarele care i se bălăngăneau afară din pat, și-și dăduse seama că, desigur, atinseseră o coardă similară din starea lumii. Fără-ndoială, împovărat de aceeași teamă de fragilitate, de inevitabil și de pieire, Sampath fusese mânat sus, între crengi, departe de lumea cea dureroasă. Își amintea figura lui de pe vremea când mergea la școală, cum încerca mereu să se urce pe acoperiș ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele așezate în stilul anticamerei dintr-un cabinet medical. Între ele fusese plasată o măsuță din marmură cenușie. Oriunde te uitai dădeai cu ochii de dulapuri-bibliotecă, împovărate cu fotografii înrămate cu Caitlin. Caitlin când era mică, Caitlin în ziua absolvirii, Caitlin și Nick în ziua nunții și Caitlin și Milly în diverse posturi. Caitlin, Caitlin, Caitlin. Susan se așteptase ca locuința să fie un adevărat altar închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și de picioare, nelăsând-o să-și caute ceva, o slujbă, din care să trăiască, Mirelo, toți trăim până la urmă din mila lui Dumnezeu. Numai și numai Dumnezeu, Mirelo, iarăși trebuie să-ți reamintești că El ne încearcă și ne împovărează pentru că ne iubește. De-acum n-avea decât să-și plângă de milă în voie. Cei de la Câmpulung nu-i mai călcau pragul și nu mai vroiau să audă de ea, așa cum de bună seamă că taică-său hotărâse. Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
criminalii cu milioane de vieți pe sufletul lor, artizani ai genocidului de care l-au învinuit pe Ceaușescu, și totuși nu ne vom lăsa până nu vom spune adevărul. Același, pentru dumneavoastră, R.O. 26. Încă o încerca și o împovăra Dumnezeul acela milostiv și iertător, și iubitor despre care-i povestise preotul la spovedanie, iar ei i se luaseră și văzul, și auzul din pricina plânsului. Aia e, că se lăsase cotropită de deznădejde. Slaba credință, slăbiciunea, Mirelo, fiindcă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceasul de pe perete. Era doar trei și jumătate; nu-mi dădusem seama că era atât de devreme. Am vrut să fac niște cumpărături În Camden, dar, până la urmă, nu m-am mai deranjat, i-am explicat eu, ca să n-o Împovărez cu trauma suferită din cauza cocktailurilor. — Vrei să exersezi? Întrebă Lou cu dispreț. Atitudinea ei față de efortul fizic era profund inconstantă. Lucra la centru de mai bine de zece ani. La Început, fusese Îngrijitoare la creșă, apoi fusese promovată supraveghetoare, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]