6,091 matches
-
cumva cu mirosul laptelui. E camera lui Margaret. Își vâră nasul În pernă, În perna ei, și trage adânc În piept. Mirosul nu e prea puternic, s-ar zice că plutește printre cearșafuri, iar dacă adulmecă iute și repetat se Împrăștie. Dacă Încearcă să-l rețină, se risipește, Însă reapare mai curând ori mai târziu. E acolo de multă vreme, e totul și se află pretutindeni, Învăluitor și protec tor, totodată cântec de leagăn și Întăritor. Iar În acea noapte, datorită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trebui să vorbim. Au lăsat mașina și au traversat terenurile de badminton. Betonul neted crăpase pe unde rădăcinile Își făceau, viguros și răbdător, un drum spre lumină. Se Încheia sezonul cald și coroanele salcâmilor de deasupra capetelor Își pierdeau frunzișul Împrăștiind confeti roșcate pe terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau zilnic astfel de foi volante, Însă Margaret se Întreba dacă aveau să fie vreodată citite. Zăceau pe jos
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a dat peste altă săgeată, care indica toaletele pentru bărbați. Din avea dreptate, și-a spus, era atât de ușor. N-avea de ce să-și facă griji. Toaleta era răcoroasă și liniștită, izolată de discuțiile aprinse din hol. Câteva aplice Împrăștiau o lumină slabă, gălbuie. Pereții erau placați cu marmură neagră impecabilă, strălucitoare chiar În absența unei lumini puternice. Într-un colț era o mare orhidee albă ale cărei frunze Începuseră să semene a piele și se Înnegriseră pe mar gini
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cântecul s-a terminat și orchestra a atacat Bengawan Solo. S-a auzit un murmur satisfăcut, un semn de nostalgie Însoțit de aplauze. Dar, În afară de muzică, Adam și-a dat seama de Încă ceva. În hol intraseră câțiva soldați, se Împrăștiau În toate direcțiile, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Împreună cu ei era chelnerul care-l privise pe Adam ceva mai Înainte, cel care voise să-i servească un pahar și care acum arăta cu degetul În direcția barului Batik. Soldații
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa, îți împrăștia gândurile, te sufoca, și, culmea, îți strecura un ușor, dar periculos, sentiment de frică. PĂSĂRILE. Merse hăt, hăt, departe, într-o stație de autobuz și se așeză, realmente frânt de oboseală, de unde oare atâta oboseală, pe bancă, sub adăpost, filând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
punct nevralgic, o persoană așa de ușor de manevrat, o adevărată plăcere s-o știi la îndemână. Și apoi simțea că-i este utilă Carminei, că fata are nevoie de afecțiune ori ea poseda atâta amar de sentimente bune de împrăștiat pe care nu i le solicita nimeni! Copiii, ei aveau o altă fire, erau reci, distanți, aveau un mod automat de a percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de nuanțări afective, fără să folosească dogoarea sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de temperatură se adunau bobițe de apă, câte una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci de picături mărunte, dispuse ca razele soarelui. Și acesta e un punct de plecare, stabilise Carmina, sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe urmă se luptase cu morile de vânt, voise să descopere mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care nu vor pleca în țările calde, își fac pregătiri ca să întâmpine toamna. Pădurea este într-un freamăt, într-o forfotă continuă mai toată ziua. De la un timp, o roșeață începe să se ivească ici-colo printre crengile copacilor, apoi se împrăștie tot mai mult într-un ocean roșcat care cuprinde toată pădurea. Se înnoptează. Luna se ridică încet pe cer ca o pasăre cu aripile întinse și pline de diamante apar stelele. Toamna își începe domnia în această ultimă noapte de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acum numele unui alt munte lua locul Ceahlăului în vorbirea și în conștiința oamenilor. Toate intrau în relație cu acel munte. Oamenii spuneau că soarele de acolo răsare sau acolo apune, norii se adună pe culmile acelea înalte sau se împrăștie de acolo, iar turmele urcă primăvara pe versanții muntelui sau coboară toamna târziu de acolo. Am urcat împreună cu un cioban la o stână, având într-o parte ținuturile păduroase, iar în cealaltă piscurile albe de calcar ale unui alt munte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gâzulițe înnegresc spuma cascadei, iar micul erou se aliniază în lumea de apoi. Picături sărate acoperă întreg ținutul, iar spre răsărit, cerul se dogorește ca de bătaia unei flăcări. O pulbere plină de aur se ridică din spatele codrului și se împrăștie în sus ca și cum ar fi suflat-o gura unui vulcan. Câțiva nori zgribuliți și zgrunțuiți ce plutesc în albastrul cerului prind a se rumeni pe margini. Deodată, o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile se deschid, și în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unde răcoroase. Pesemne nu numai eu simții acest lucru, căci se auzi o fâșâire aspră. Nu era decât o pasăre ce, văzând cum ziua își pierdea luminile, se crezu în siguranță să se scalde în liniștitoarele ape ale lacului. Pasărea împrăștia în jur o mulțime de stropi aurii de apă. Printre licăririle amurgului se vedeau și alte surate ale ei. Cârduri de zburătoare părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o țară de o rară frumusețe, vrăjmașa priveliște a mării și a țărmului acestuia a impresionat mulți vizitatori nu numai români, cât mai ales străini. În această perioadă, locuind aproape de litoral, am putut observa marea îndeaproape. În timpul zilei, soarele își împrăștia razele-i îmbietoare pe tărâmul său, surprinzând diferite momente ale mării. Ușoare unde de răcoare traversau adesea întinsul împărăției apelor, putând în undele lor văpaia existenței unor poetice lunci de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aeriene trenuri accelerate. Peste tot, domnește un parfum amețitor. Cerul este parcă acoperit de o pătură de culoare închisă, iar pe această pătură sunt luminile mici, licăririle amurgului. Luna, astrul serii, dă lumină în scări de văpaie și văpaia ei împrăștie lumina argintie peste tot: peste lacul nesfârșit, peste munți, peste câmpie, peste pădurea apropiată, peste bolțile de sălcii și cărările de papură, peste insula plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste cetina umbroasă. O lume întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci te înconjoară cu minunile ei, fiind frumuseții firii, mereu schimbătoare oglindă în care te vei vedea așa cum ești. De când acest pământ are
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum s-a Întâmplat odată. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase de planurile fiului său cu câteva ore În urmă, la ceaiul de dimineață. N-a avut nici o obiecție, ba dimpotrivă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
in pustie? O trestie legănată de vânt?” (Matei, 11:7) Ochii săi arși nu mai vedeau, iar vântul arsese și el de tot odată cu trestia. 13. Mai privi o dată În jur: machete de vitrine, desene, afișe, colecția veche de Domus Împrăștiată peste tot, soba albă de teracotă, desenele lui Szántó Înnobilând pereții scorojiți din loc În loc, apoi trase ușa după ea fără părere de rău. Pocnetul yalei, liniște, coborî o treaptă, se Întoarse ca să verifice ușa, apoi coborî scara de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Húsvágó, credincioasă. După doi ani, m-a anunțat că s-a săturat de Învățământ, că și-a găsit un iubit și pleacă În Olanda. I-am urat să fie fericită și i-am dat adresa câtorva nepoți de-ai mei, Împrăștiați prin lume, cu un mic mesaj pentru fiecare. Și i-au fost de folos, de bună seamă, zise domnul Húsvágó, mare specialist În predicții dezastruoase, mai ales sentimentale și financiare. I-au fost Într-adevăr de folos, dar numai după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mici ale balcoanelor, cei prudenți Își făcuseră dulapuri din melacart pe post de scut protector Împotriva curiozității vecinilor, și de anexe ale cămărilor care altfel ar fi explodat de borcane cu zacuscă, lădițe cu cartofi, ceapă și mere. Iarna, blocul Împrăștia În jur un miros plăcut de afumătoare sau depozit de mezeluri, amestecat, din când În când, cu cel Înțepător de castraveți murați al subsolului. Ușa principală era Închisă, În schimb cea din spate nu se Închidea niciodată. Avea de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-una din acele perioade de nemișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
personal și toalete și birouri și săli de fizioterapie. Cablul de alimentare mă conduse într-o secție mare. Cum storurile erau trase, mare parte din încăpere era scăldată în întuneric, dar o a doua lampă cu picior, așezată în mijlocul camerei împrăștia un cerc alb-gălbui de lumină, cu diametrul cam de trei metri și jumătate. Sub lampă, stând pe un scaun, se afla un bărbat care scria concentrat la un laptop. Când m-am apropiat, bărbatul ridică privirea, zâmbi, dădu jos laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pantalonilor și din pantofi, formând bălți murdare, tot mai mari, care miroseau a alge putrezind în bătaia soarelui. Nu știi cine sunt, nu-i așa? spuse noua lui voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea corpul coilănos, împrăștiind picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întoarcă și or să se năpustească asupra mea din toate direcțiile, dar, chiar în timp ce gândeam asta, știam că nu e adevărat. Aici nu era vorba de-o vânătoare. Era mai degrabă modul în care un banc de pești de împrăștie atunci când un scufundător sau un... M-am uitat la Nimeni. Expresia confuză de pe fața lui se transformă în panică. Atunci când un scufundător sau un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]