825 matches
-
la pândă jos, la recepție, așteptând să afle deznodământul. — Deci cum a mers? Nu vindem. Ce veste grozavă. Credeam că mama ta e foarte pornită. — Era. Atât de pornită, încât a uitat să-i pomenească tatei de întâlnire. Ce femeie împrăștiată. Așa că a trebuit să-i amintesc eu de asta. A fost genial, Stevie, fermecător ca-ntotdeauna. Ochii lui Stevie se aprinseră de o încântare subită. — Poate că au greșit diagnosticul. Poate că a avut doar un atac minor. Toată treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăsăm așa omul? Doar e suflet de creștin și el. De bună-samă! mormăi popa, gustând din ulcică. Gospodarii ridicară încet, pe brațe, pe necunoscut și-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută prunii aici, și crucile? întrebai eu. Parcă a fost un țintirim în locul acesta... — A fost, răspunse bătrânul întorcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și logică. A treia sticlă, prietinii au întrebuințat-o la două pasagii, devenite dificile din pricina unui alt sistem personal al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna necesar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-a curățit, nemaipăstrând nici o amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băiatul de paisprezece ani, dar nu-l mai interesa. Se uită la cutiile cu rații și pipăi mătasea parașutei. Se dădu Într-o parte, ca să-i lase acelui hamal mai mult loc ca să-și balanseze bîta. — Basie! Jim ridică revistele Împrăștiate și curăță sîngele de pe copertele lor cu degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase a chinezului, cu pieptul gol și cu pistol. Revista Life, Basie, Reader’s Digest! Am păstrat ultimele exemplare pentru tine... Basie. Am Învățat sute de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar și iar. Logan Își deschise ochii și păși Înapoi, simțind o ușoară greață. Era sânge peste tot. Nu doar pe corp și pe pat, ci și pe perete. Își lăsă capul pe spate și văzu pete mici și roșii Împrăștiate și pe plăcile albe ale tavanului. Oricine o făcuse, trebuie că arăta ca ieșit dintr-un film de groază la sfârșit. Nu genul de om pe care să uiți că l-ai văzut grăbindu-se. Nu era vorba de violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi dat să fim o singură făptură; abia atunci, În veacurile ce or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați-mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi-aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
continuat triumfător: - Vrem să credem. Studenții tineri se străduiesc să creadă În autorii clasici, alegătorii Încearcă să creadă În congresmeni, țările Își pun Încrederea În oamenii de stat, dar pur și simplu nu pot. Prea multe voci, prea multă critică Împrăștiată, ilogică, răuvoitoare. Situația e și mai proastă În cazul ziarelor. Orice grupare bogată, retrogradă, Învechită, care posedă forma aceea de mentalitate extrem de acumulativă și rapace, cunoscută sub numele de „geniu financiar“, poate deveni proprietara unui ziar, care este hrana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă încărcătură au fost inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Știu prea bine. Atunci, bine-ar fi să meargă totul ca pe roate, negustorii să aibă câștig, iar negoțul să dureze! am râs eu ca să scap cu o glumă. Totuși, chiar dacă negoțul cu Nueva España se va întrerupe, sămânța o dată împrăștiată, împrăștiată rămâne. Noi, oamenii, nu putem să pătrundem gândurile Domnului. Senior Velasco. Matsuki vorbi de data aceasta cu o voce gravă, fără tonul cu care îmi pusese până atunci întrebările acelea încuietoare: — Nu Știu nimic despre toate acestea. Mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prea bine. Atunci, bine-ar fi să meargă totul ca pe roate, negustorii să aibă câștig, iar negoțul să dureze! am râs eu ca să scap cu o glumă. Totuși, chiar dacă negoțul cu Nueva España se va întrerupe, sămânța o dată împrăștiată, împrăștiată rămâne. Noi, oamenii, nu putem să pătrundem gândurile Domnului. Senior Velasco. Matsuki vorbi de data aceasta cu o voce gravă, fără tonul cu care îmi pusese până atunci întrebările acelea încuietoare: — Nu Știu nimic despre toate acestea. Mie îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-și păstreze perenitatea, prin depozitare, păstrare, și lecturare, indiferent de epoca în care a fost scrisă, pentru că ea oglindește o numită atitudine într-un domeniu sau altul ce trebuie descifrat și știut. Lucrarea a scos la lumină din abandonate, împrăștiate și prăfuite colecții de ziare, reviste, almanahuri, anuare, calendare și alte publicații, o lume a timpurilor trecute, o istorie despre oameni, evenimente și locuri pe care trăitorii de azi și de mâine nu ar fi avut-o altfel la îndemână
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_1120]
-
Scena poate fi interpretată în două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă în fața mormântului descoperit își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli, care, văzând giulgiurile împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
oare să vină o nenorocire ca să ne simțim atât de apropiați și să avem vie în minte ideea că, înainte de a fi orice-am fi, sîntem oameni? Aceste surori ale noastre îți spun fără cuvinte că-și vor aduna copiii împrăștiați, că o vor lua de la capăt, cu aceeași liniște pe care le-o dă instinctul vieții, care la ele, femeile necăjite ale acestui popor, s-a transformat în datorie morală, în care ele înțeleg că trebuie să trăiești nu numai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această cădere, ca un fel de consecință logică a micii minuni care i se Întâmplase lângă hotelul Hilton, pe drum Încoace. Când În sfârșit reuși să se ridice, rămase În ploaie, cu gândurile Împrăștiate, ca un om care nu știe de unde a venit și Încotro trebuie să se Îndrepte. Ridică privirea spre etajele de sus, Însă văzu doar jaluzele trase și ferestre acoperite de perdele. Ici-colo pe terase se zăreau ghivece cu mușcate cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și a curăța după. Am să fac eu asta, tu aprinde numai sterilizatorul și dă drumul la mașina de spălat. Cum de le ții minte pe toate? Alterman și Bikini și totul? Pe de o parte un zăpăcit și un Împrăștiat care nu e În stare nici să-și Încheie cămașa sau să se bărbierească dimineața fără să se rănească, iar pe de altă parte Întoarce lumea pe dos pentru un cuvânt care lipsește dintr-un careu oarecare. Și le pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele patru brațe i se întinseră, iar cele patru picioare îi zvâcniră, mânate de o forță oarbă. Era doar o reacție musculară. Privirea lui năucă și împrăștiată se însufleți brusc. Cu un efort extraordinar, își concentra toate energiile în direcția de unde veneau semnalele. Dar chiar în timp ce făcea acest efort, punctul de unde porneau semnalele se și deplasase în spațiu. Abia atunci îl străfulgeră gândul că putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
identități. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii. Dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
orașul lui natal era Cernăuți, unde spunea că s-a întâlnit cu tânărul poet Paul Celan, care pe atunci se numea încă Antschel. Iar după Bucovina Basarabia putea să fie din nou regiunea în care venise pe lume. Atât de împrăștiați trăiau germanii luați ca pradă, până când au fost aduși acasă ca urmare a pactului Hitler-Stalin. Câteodată, răciturile erau însoțite de cartofi țărănești. Altădată erau savurate simplu, cu pâine neagră. Oaspeții mei, mereu alții, printre care se numărau unii veniți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lüneburg, unde-și găsiseră refugiul bunicii, fuseseră, fiindcă nordul era de mult supraaglomerat, încartiruiți în Renania, în apropiere de Köln, mai exact în districtul Bergheim/Erft, la un țăran avut. Erau mai multe amănunte în cărțile poștale ale rudelor trăind împrăștiate: despre orașul natal distrus - „Danzig-ul nostru nu mai există“ - și despre toate nenorocirile prin care trecuseră. Și despre „presupuse delicte“, despre care însă nu se putea ști nimic, stătea scris acolo: „Dar despre toate nedreptățile pe care ni le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie a ruinelor vorbește, în care ultima strofă spunea: „...împrăștiat zace Berlinul. / Praful se ridică, / apoi iar acalmie. / Marea femeie a ruinelor este sanctificată.“ Totul se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Voi, cele violete, veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]