724 matches
-
și coșmaruri, într-una din zile, scriind împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă apare cumva vreun client, ne roagă să-i ținem locul. O ninsoare slabă parcă împrospăta aerul, și nu numai afară. Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru. Ieșirea lui Roji produse între noi, văzându-ne singuri, un fel de electriezare. Cum auzi una ca asta, Iozefina întoarse capul spre mine zâmbind ca și cum ar fi zis: Nici nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dorit atât de mult libertatea, încât ne-am îmbolnăvit, pur și simplu, de libertate. Am evadat de lângă tine pentru că ni se vestejiseră sentimentele și mi-am luat libertatea de a arunca rouă peste sentimentele mele, în speranța că se vor împrospăta. A fost o iluzie. Simțeam că, fiind căsătorită, nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
reglată: "Singular: N. silva; G. silvae; D. silvae; Ac. silvam; Abl. silva, V. silva. Plural: N. silvae; G. silvarum; D. silvis; Ac. silvas; Abl. silvis; V. silvae..." Dintr-un firesc reflex uman, între singular și plural făceai o pauză pentru împrospătat aerul din bojoci. Atunci grijuliul Brăcinariu îți atrăgea atenția: "Mătăluță ești cam nesigur. Latina e o limbă perfectă, n-are nevoie de ageamii". Dădeai gata declinarea altui substantiv, te felicitai că a fost totul OK, vedeai felicitările și în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aur a limbii latine se cânta la ceva nobil, la harpă, nu la scripcă". A venit rândul meu să joc rolul încremenitului. Mă așteptam la o lovitură mortală și, surpriză, nu mi-a fost atins niciun fir de păr. Îmi împrospătasem aerul titlurilor de depravat și pușlama și eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de chinez ratat. Geniul feminin, lovit în amorul propriu, poate fi mai eficient în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu cheia de rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
târgul Iași era înconjurat de codru ca de un zid. Sper să nu se supere sfinția ta dacă am s-o întreb de își aduce aminte cine și când a zidit mănăstirea Hlincea? ― Nu-i nici o supărare, dragule. Așa ne împrospătăm cunoștințele. Și, ca să-ți răspund la întrebare, află că această mănăstire șade înfiptă în coasta dealului din josul Cetățuii - loc de pe fosta “Moșie Nebuna” - încă din 1574. Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod și soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-ți amintești cât mai multe despre Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Nu prea am ce să-mi amintesc, pentru că știu destul de puține lucruri despre el, răspunse acesta cu sinceritate. Dar o să fac tot ce-mi stă în putință ca să-mi împrospătez memoria. Din păcate, era deja un om sfârșit, pe care lăcomia excesivă îl făcuse să-și piardă prodigioasele facultăți care îl transformaseră, cu mulți ani în urmă, în Omul-Memorie cel mai respectat din insule, pe care veneau să-l consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Sticle de bere, de vin, de rachiu... cunoștea ritualul. La fiecare colț de stradă, cuplul de milițieni înarmați, câinele-lup între ei. Zumzetul rămase treptat în urmă. Nu se decidea să revină la hotel. Somnul pieri, pierduse oboseala. Suflul nopții îi împrospăta pulsul. Se simțea fortificat și ușor. Coborî spre faleză, pe digurile de piatră care avansau în mare. Pietre reci și umede, timpul înghețat în ele ; se așeză. Orele pline ale fiecărei zile îi dăruiseră peisajul marin. Spor de rezistență pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
otrava lunecând, fosforescentă, spre sânii palizi și tineri. Aliniază cărțile pe pupitru ; pe un colț dintr-o foaie de caiet notează două cuvinte, un șir de cifre. Depune biletul deasupra, peste coperta galbenă. Sâmbăta îl găsește destins, ras, pieptănat, îmbăiat, împrospătat : se-apucă imediat să-și verifice și să-și ordoneze planșele, notele de calcul, devizele, memoriul. Totdeauna amână intrarea într-o nouă lucrare, până se apropie prea mult termenul, la fel și acum, tot amânase ; concediul medical, marea. Ciornele sunt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cea pe placul examinatorilor!) am ajuns la un fel de concluzie care, ciudat, este legată tocmai de cuvântul plug. Pe scurt, teza mea, om-obiect-nume-poveste = istorie, se confirmă dacă studiem cu atenție principalul colind românesc: plugușorul. Arătura se face pentru a Împrospăta pământul, pentru a repune elementele lui În alte contacte, pentru a-l pregăti să primească semințele cu ospitalitate și pentru a fi, astfel, productiv. Am mai zis eu cu alte ocazii că istoria cea adevărată este colindul. Că el presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec și cu gust de stafide. La desert cerură plăcintă cu cireșe. — SĂ mergem În insulele din Grecia, spuse ea. — N-ai fost niciodată acolo? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște culori obișnuite ci culori vii, culori care pulsează, respiră, au viață și dau viață, la rândul lor. Ele împrospătează înfățișarea ființelor vii și capătă ele însele puteri noi. Una dintre culori are o rețetă secretă. Prințul a moștenit-o din moși strămoși. Culoarea Culorilor, pentru că despre ea vorbim, poate da viață chiar și unei picturi, unui desen, unei fotografii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
faptul că la sfârșitul lui aprilie trecut i-am oferit un buchet de lăcrămioare din raiul meu floral. Altă bucurie și când trec la casă să ridic suma cuvenită, pentru că am parte de același zâmbet, pentru un alt dar floral. împrospătându-mi rezerva de bani necesară traiului zilnic, părăsesc incinta CEC-ului, îndreptându-mă încetîncet spre piața din apropiere să mai și cumpăr unele fructe de prin alte părți (lămâi, portocale, banane) unde sunt servit politicos de vânzătoarea respectivă. Și pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o mesalliance scârboasă, ca să-mi Împrospătez sângele puturos cu vigoarea plebeie a rasei tale slave“ „Totul rămâne valabil În ceea ce am spus. Dar după ce l-am citit pe Shakespeare În Întregime, mi-a venit ideea experienței, a Încrucișărilor bastarde, din care ies genii sau dezaxați. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toată curtea, dacă poți să crezi una ca asta... Poate să fie și uscat, că pun la ciorbă... O să caut, cred că am o legătură... S-ar putea să se fi uscat, cum zici, dacă îl pui în apă, se împrospătează... — Ca și oamenii, râse madam Gavrilescu. — Ca și oamenii... îngână Rada. Își găsi, în sfârșit, cheile. Se opinti în sacoșă și urcă treptele de la intrare. — Las ușa deschisă, mai strigă în urmă, ca să nu mai suni, să pierzi vremea. N-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râs. Arunc o privire spre Nuharoo. E la fel de calmă precum luna într-un iaz. Are afișat pe chip un zâmbet fermecător. Machiajul ei este încă perfect. Suntem conduse într-o cameră alăturată și ni se acordă câteva momente ca să ne împrospătăm înfățișarea. Se zice că în sală s-au așezat Majestățile Lor. Când Shim merge să anunțe sosirea noastră, aerul din jurul fetelor devine apăsător. Cea mai mică mișcare face ca bijuteriile noastre să zornăie ca niște clopoței de vânt prost confecționați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cadrele și șefii dintr-un mediu închis care se reînnoiește prin cooptare, în partidele comuniste controlîndu-se originea de clasă a noilor recruți, iar în cele creștine cea religioasă. El nu lasă la-ndemîna oricui grija de a popula și de-a împrospăta incubatorul viitorilor oameni de stat, avînd privirea ațintită asupra carierei lor anterioare. Există un sistem de promovare în interiorul unui aparat ce-i propulsează spre putere. Numindu-i în anumite funcții deputat, primar etc. partidul le permite să-și asume pretenția
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fericirea", la fel cum odinioară preoții spuneau credincioșilor: "Dați-ne sufletele voastre iar noi le vom purta la ceruri". Dacă le-am lua oamenilor credința, facultatea de a-și crea iluzii deci, ei nu ar mai întreprinde nimic. Credințele îi împrospătează și îi întineresc. Ele reproduc, în structura lor, nevoia de certitudine și speranța mulțimilor, la fel cum în cazul indivizilor științele întrupează aspirația către un adevăr demonstrat și o realitate obiectivă. III Credințele sînt infinit de variate. Unele sînt universale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care acesta o ocupa, asigurîndu-și astfel un ascendent și facilitînd manifestările de devoțiune. Artist al limbajului și credincios regulilor dezvăluite de Le Bon, a știut să reînvie cuvinte cu încărcătură afectivă (Franța, Revoluție), împodobindu-le cu o valoare solemnă. A împrospătat semnificații și imagini adăugîndu-le sensuri noi, cum a fost cazul celebrei "mascaradă", folosit pentru a evoca "tulburările" din mai 1968, sau altul, "arțagul, bombăneala și mînia". Avînd el însuși o convingere de nezdruncinat, a știut să o comunice în etape
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o singură excepție: cea care atestă influența certă a psihanalizei"350. Lupta se reia, așadar, pe un teren nou. Avem de-a face nu atît cu o înfruntare a unor vechi demoni familiari, cît cu o modalitate de a-și împrospăta forțele pentru a le putea face, încă o dată, față. Sau, pe scurt, de a demonstra că tot psihanaliza este fundamentul și în psihologia mulțimilor 351. În sfîrșit, un al patrulea motiv este de ordin personal. Deținem, în acest sens, mărturia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
neutralizat. ”....România are deplină încredere că independența ei va fi recunoscută definitiv și pe întreg de către Europa. Pe lângă dreptul ei cel vechi, al cărui principiu fusese scâlcit prin răstălmăciri istorice, astăzi vine să se adauge titlurile pe care le-a împrospătat sau le-a întinerit pe câmpurile de bătaie. Zece mii de români au căzut în jurul Plevnei, ca să câștige patriei lor libertatea și independența.” În finalul lucrării, autorul arată că, tratatul de la Berlin, a recunoscut independența Romăniei ,dar condițiile impuse îi limita
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
pe pereți”.) Noaptea, și hâdele-s frumoase. Ideile care sunt Învăluite În mister sau poleite cu tot felul de promisiuni atractive.) „Viața reală Își pierde de atâtea ori fericirea, Încât din când În când te simți Îndemnat s-o mai Împrospătezi prin lustrul ficțiunii.” (J.W. Goethe) Ce-i În mână nu-i minciună. (Oricât de atractiv ar fi un lucru ipotetic, el nu valorează nici cât cel mai neînsemnat lucru sigur de care dispunem În prezent.) Interes, dorință, aspirație, speranță
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, se îndepărtează de expresia proletcultistă, dominată de realismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]