917 matches
-
nimic mișcându-se. Tot zbuciumul și spaima zilelor și nopților din urmă mă copleșiră instantaneu, omoară, omoară, omoară... mi se zbătea inima În gât, Îl așteptam pe Pepino și Pepino a ieșit pe ușa blocului Înaintea mea. Omoară!!! O singură Împușcătură am auzit. M-am Întors și-am urcat trei trepte și am Înțepenit lipit de zid În Întuneric. Oare m-or fi văzut? Omoară! Omoară! lătra Întunericul. L-am văzut pe Pepino zvâcnind, ținându-se cu mâinile de gât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
moartea Împresurându-mă din toate părțile. Am făcut un ocol mare pe câmpuri ca să ajung la gară și-am constatat cu surprindere că În Împrejurimi viața părea să fi intrat În normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar sala de așteptare și peronul erau pline. Se anunțau trenuri. Orarul cefereului funcționa imperturbabil. N-aș fi avut la ce să mă mir, de vreme de trenurile sunt tot ale lor. M-am suit totuși Într-un tren de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
adus-o i-am spus că n-am bani. Dădu din mână, lasă, știa. Știusem și eu din primul moment că știe. Or să-l prindă, n-ai nici o grijă, i-am spus, și-n aceeași secundă s-au pornit Împușcăturile. Se Însera pe un fond de rafale și zgomot de geamuri sparte. La megafonul gării, toată lumea, persoanele care au condus pe călători și așa mai departe, erau rugate să se grăbească pentru că se trage. Poporul Înhămat cu bagaje fugea Încolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Trage prin pereți și prin geamurile alea de sus, ce-a mai rămas din ele... Mă ridicasem și-mi strânse umărul: Cu toți teroriștii lui, nu-l mai scapă nici dracu’. Or să-l prindă. Se lăsase Întunericul și În pofida Împușcăturilor era destulă aglomerație prin Împrejurimile gării. Aveam alt chef acum. Poporu-i sătul și se-ndeamnă la drum. Vedeam lumea puțin speriată, sau doar ceva mai grăbită ca altădată, părând să se obișnuiască din mers cu programul de Revoluție. Tragerile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țigani, mă lămurește Motănica. S-o fi dus la tac-su-n Caracal, ori la Vădăstrița, ori În Techirghiol. S-a dus și mi-a lăsat-o pe muta asta pe cap. Unde să-i mai dau drumu’ afară-n Împușcături, dacă ea n-aude? N-am decât s-o țin aicea până s-o potoli zăpăceala asta de Revoluție. Steluța mă lingea pe față ca un cățel. Se agățase de mine, mă ținea strâns de Încheieturile mâinilor, Împiedicându-mă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În Întuneric, estompând zgomotul Împușcăturilor ce se auzeau tot mai slab, și m-am Întins Îmbrăcat În pat lângă Steluța. Astfel am dus-o câteva zile, și Încă nu aflasem și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sunt, Căpitane... sunt aici !”. Baltă își mușca buzele la sânge, de rușine.. că, pentru a doua oară îl năpăstuia pe nedrept de „vânzare”. Cârțu fără nici o vorbă, își dădu drumul pe povârniș spre punctul de observație, de unde s-au auzit împușcăturile. Căpitanul Baltă, încruntat, cu o privire în ochi înfricoșătoare, îsi frământa mintea... Ceva nu înțelegea... ceva nu-i era clar. Peste puțin.. Ion Cârțu, om din cale-afară de voinic, apăru de după un desiș, cu Neagu în spinare... „Filologul” avea pieptul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
așa ceva? S. B.: Da, iată ce se scrie în Raport: "Inexistența reziduurilor de tragere pe policele drept, plica interdigitală police- index și pe index, se explică prin aceea că pe mâna trăgătorului rămân urme foarte vagi ale factorilor suplimentari ai împușcăturii, respectiv granule de pulbere nearsă și arsă, care dacă nu sunt depistate imediat, pe loc, dispar ca urmare a scuturării lor, acestea depunându-se prin cădere și nu au forța ca să se imprime în mână. Acest lucru a fost confirmat
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
pus în dispozitiv de tragere și ne-am dus să vedem, că cică s-ar fi tras de undeva de sus din moara aia - o clădire din lemn, cu trei niveluri. Cum stăteam noi acolo, deodată s-a auzit o împușcătură și, lângă mine, în partea stângă, a sărit cimentul, căci era o placă de ciment acolo, la intrarea în moară. Dar, în acel moment, noi nu ne-am dat seama niciunul de unde se trage, căci eram concentrați spre ferestrele din partea
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
să țină seama de aceste propuneri, și au hotărât să reducă la jumătate suprafața destinată exploatării (ibidem, p. 44-45). 72 „Zorile nu apăruseră când a răsunat prima salvă de pușcă trasă de atacatori, la care răsculații au răspuns doar cu Împușcături răzlețe. În câteva minute măcelul s-a declanșat. Peter Lalor a Încercat În grabă să-și regrupeze oamenii pentru a Înfrunta atacul, dar a fost rănit. Soldații au dat foc corturilor răsculaților, distrugând tot ce le-a ieșit În cale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În butoi! Pașii inamicilor s-apropie În fuga mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu Înjurându-mă; eu, ca june cu educațiune, mă fac că n-auz... Toți se depărtează... Auz un zgomot, Țipete de femei, În fine o Împușcătură. Zgomotul apoi cu Încetul se stinge, totul rămâne Într-un silențiu lugubru, numai În depărtare se aude orologiul de la Stabiliment bătând unsprezece și douăzeci... oră fatală pentru mine! - Ies binișor din butoiul meu, mă târăsc d-a bușele pe schele
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
timpul deportării pe care n-o puteți uita? Nu pot să uit ziua când nemții au venit și noi eram acolo băgați, de la 4-5 dimineața și până la trei și jumătate... asta știu, trei și jumătate. Afară se auzeau strigăte și Împușcături afară - asta a fost cel mai groaznic, dar totul era nemaipomenit, cu toate că pe noi nu ne-au băgat În camera de gazare. N-a fost asta, dar nu ne dădeau de mâncare, nu ne dădeau nimic de Îmbrăcat, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tare. Țin minte că, pe când eram În Moghilev, erau niște bombardamente foarte mari și noi ne-am ascuns lângă un pod. Și bombele cădeau În jurul casei unde ne adăposteam, dar acolo n-a căzut nici. Ei, sigur, tot timpul erau Împușcături, bombe, partizani... Acum veneau partizanii În satul acela, acum veneau românii, acum veneau nemții. Era, așa, o... Nici nu știai pur și simplu ce să faci. În orice caz, țin minte populația de acolo, ucrainencele. Ucrainencele s-au purtat tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
intrați În oraș” - și, Într-adevăr, după câteva ore nemții deja se retrăseseră... Și rușii veneau din urmă? Da, veneau imediat din urmă - adică i-au gonit tare, cum s-ar zice... Au Împușcat pe cineva nemții, s-au auzit Împușcături? Nu, la retragerea nemților nu s-a mai auzit nimic... Și rușii, când au venit, ce atitudine au avut față de voi? Mă rog, de Împușcat nu au Împușcat pe nimeni. Erau un fel de eliberatori - de fapt, În planul lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au venit niște vecini și mama le-a dat prin geam din ceea ce cereau ei din casă. Adulții știau deja ce se Întâmplase și după aceea am fost luați cu toții și duși În sinagogă, bătuți cu ciomege, se auzeau și Împușcături... Ne-au grămădit pe toți În această sinagogă. Erau numai doi jandarmi În toată localitatea... Aceasta se Întâmpla la 20 iunie 1940. Unitățile militare rusești au intrat În localitate - până la această dată nu existau decât doi jandarmi români... — Să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deja... Țin minte că Învățasem germana, parcă și rusa... Dar ce s-a Întâmplat În această perioadă nu-mi mai amintesc... — Și, deja În 1941... — În 1941, În dimineața zilei de 23 iunie, după ce au fost lupte, s-au auzit Împușcături. Rușii se retrăgeau, iar grupuri de localnici Înarmați cu arme de foc, ciomege sau cuțite au adunat evreii din Banila la aceeași sinagogă din localitate... — Localnicii i-au adunat pe evrei? — Cred că da... Cei Înarmați erau jandarmi și probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu l-am recunoscut... El a vrut să mă ia la el, dar eu nu am vrut să merg... La un moment dat, În orfelinat fiind, ieșeam la plimbare. Și În timp ce mă plimbam cu una dintre fetițe, s-au auzit Împușcături și atunci am fugit Într-un adăpost. Când am ieșit și m-am dus la orfelinat, nu mai era nimeni... Și atunci m-am Îndreptat spre familia unchiului meu... — Ați știut să ajungeți la el? — Da. Pentru că Înaintea acestui eveniment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei... Așa am știut eu cum să mă duc la ei acasă: ei stăteau cu chirie În casa unui preot și așa am fost noi la adăpost. Mătușa era singură, deci soția unchiului meu... Și când s-au Întâmplat acele Împușcături În Fălticeni m-am dus la ei, fiindcă nu mai aveam unde să mă duc. Unchiul era bolnav, țin minte că-i punea mătușa comprese cu apă rece și de atunci a fost toată viața bolnav. Ulterior Îi puneam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de Nord... că altfel nu se explică de unde ura și acea atmosferă... Dar vă pot spune că am fost acolo și știu ce s-a Întâmplat, știu și locul unde s-a Întâmplat, iar apoi nu a existat nici măcar o Împușcătură În Herța. Și citesc după aceea În documente, stabilite pe baza unor declarații ale unor ofițeri, că au avut loc lupte În Herța - și sunt considerate documente istorice! Nu-mi vine să cred... Dacă nu aș fi fost acolo... Știți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apropiau rușii ne-au dus de acolo, pe cei care puteam merge. Stăteam Într-un cort din ăsta, finlandez, și soră-ta n-a putut să meargă și au lăsat-o acolo, iar când am ieșit de acolo am auzit Împușcăturile”. Pe soră-mea și Încă pe una n-au nimerit-o. Când a venit acasă - ea a venit târziu acasă, că a fost Într-un spital În Polonia - zice: Au venit niște polonezi Înăuntru, În lagăr, să vadă ce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care erau și foarte mulți bolnavi, bătrâni, și noi, copiii. Ușa s-a Închis, iar la ferestre era sârmă ghimpată - erau două gemulețe mici de care nimeni nu avea voie să se apropie. Mi-amintesc că am auzit vreo trei Împușcături: cineva, a ieșit la geam și a fost nimerit exact În frunte. Probabil că se vâna treaba asta. Când am ajuns la Cumar au aruncat niște găleți cu apă, adică apa din găleți. S-a deschis ușa vagonului. Toți eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ceva numai polonezi... În total vreo 16 milioane. Un stat. De trei ori cât Israelul sau Republica Moldova. Am mai văzut transporturi care, cum erau aruncați din vagoane, erau maltratați, bătuți, mânați ca animalele În zona crematoriului, de unde se auzeau Împușcături. Oamenii au dispărut... Am văzut apoi cum erau urcați pe bandă, iar banda mergea până la crematoriu. Crematoriile funcționau zi și noapte. Era crematoriul mare, principalul, și cele două crematorii anexe. Personalul pe care se făceau experiențe noaptea erau duși la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bubuituri de pușcă sau mitraliere. Nu știam de ce se trage - cu atât mai puțin, n-am bănuit cine trage. Către amiază am observat că din turnurile de pază Încep să dispară santinelele dotate cu mitraliere. S-au auzit În continuare Împușcături și ne-am dat seama că o serie de deținuți, postați În diferite locuri strategice, au arme și luptă pentru eliberarea lagărului. - Cum a fost posibil așa ceva? - Lagărul Buchenwald - așa cum am amintit - a fost construit, Înainte de toate, pentru detenția antifasciștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de speranțe care a început poate o dată cu luminile Iluminismului și își avea rădăcinile în filosofie. S-a declanșat o serie de tragedii, una aducînd-o inexorabil după ea pe cealaltă; iar aceste succesiuni nu ajunseseră în nici un caz la sfîrșit. După împușcătura aceea de la Sarajevo, așa cum spunea Winston Churchill, "evenimentele au depășit foarte mult spațiul unei opțiuni conștiente. Guvernele și indivizii s-au adaptat ritmului tragediilor, clătinîndu-se și bîjbîind mai departe într-o violență nenorocită care se manifesta pe o scară tot
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
numele de Nicolae Iorga, a cerut să i se permită să tragă primul în Iorga și să-l rănească pentru că "îmi poartă numele și mi-l face de rușine". Cererea i-a fost satisfăcută, după care au răsunat și celelalte împușcături. Așa cum s-a spus, "Balcanicii și-au pierdut cel mai mare intelectual pe care-l aveau". Între timp, doamna Catinca încerca cu disperare să obțină legătura telefonică cu cabinetul Mareșalului Antonescu. I-a fost imposibil să obțină legătura cu cabinetul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]