1,038 matches
-
ca un semnal repetat, avertismentul că el și masa la care juca acum concentrează atenția a mii de ochi lacomi. Nu-și putea aminti ce voia să facă în privința asta. Parcă era înconjurat de un roi de femei care-l împungeau cu degetele, îl mângâiau, îl sărutau dacă întorcea capul, amețit pur și simplu de parfumul lor prea abundent. Nici nu-și putea mișca mâinile fără să atingă pielea vreunei femei, brațe goale, spinări goale și decolteuri atât de mari încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mireasmă a clocotitoarei zame, Doi tăciuni luă în hîrbu-i, un cărbune în lulea (140) Și luând o bucățică din o vacă ce fierbea, Iată curge - un strop fierbinte pe a unui smeu ureche. Ăsta țipă cu - ngrozire ca un bou împuns de streche. Toți treziți pun pe el mâna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-i țasălă pădurea, cetluindu-l cole bine. (145) Sfătuiesc ca să-l omoare. - Da, mă rog, Dumilor voastre, Cine și-ar mai pune mintea cu așa obrazuri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o fată chiar la ei în șezătoare: 430Maică, maică, draga mea, Ajungă-te jalea mea, Să te - ajung - un dor ș-un drag, Să șezi toată ziua-n prag Cu firuț băgat în ac 435Și tu să nu-mi poți împunge Pîn-nu-i suspina și plânge, Pîn-nu ți-a veni în gând Unde - am fost și unde sunt. Lângă lacul cel albastru înstelat cu nuferi mari, 440Pintre trestii auroase ce se legăn solitari, Vede fata cea cu ochii cuvioși ca în biseric-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puiuțul fript în poală, Cu plăcinte susuară. 16 Mândră, mândră, draga mea, Ajungă-te jelea mea, Să te - ajung - un dor și-un drag Să șezi toată ziua-n prag Cu firuț băgat în ac; Și tu să nu poți împunge Pîn-nu-i suspina și plânge; Și tu să-ți aduci aminte, Mândră, de-a noastre cuvinte 139 {EminescuOpVI 140} C-or rămas neisprăvite; De-om trai le-om isprăvi Și tu soție mi-i fi. 17 Frunză verde cărujea, Crede tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o lua de la capăt. O făcea cu o voluptate și dispoziție de zile mari. Maiorul dădea din cap trăgând cu coada ochiului spre Florence. La un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o scuturi, se face bucăți. Surcele! Vorba vine... Variantă la chestia cu toporul. Când dă de una năzuroasă, începe să spargă totul. Vezi, dragă Doamne, e plin de temperament... După ce dama pleacă, pune lemnele la loc. Nici nu se cunoaște! Împunse degetul spre maior cu gestul lui caracteristic: Afirmațiile mele se pot verifica, întrebați vecinii, sectoristul... Se bătu cu palma peste frunte: Chiar acum câteva săptămâni... Vă spun imediat... Coborî din balansoar și scotoci în gheridonul de lângă pat. Se întoarse răsfoind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi fost al altcuiva. Și deodată, o voce dintr-un cotlon al minții îi vorbi. Acum e momentul, îi spuse. Asta e șansa ta; forțează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încercat să o ignore, albii i-au arătat mult interes. Bandele de sărăntoci și de țărani au gonit-o din sate, i-au tăiat anvelopele și au biciuit-o puțin peste brațe. A fost urmărită cu copoii, amenințată să fie împunsă de vite, mușcată de câini polițiști, ciuruită ușor cu alice. Totul i-a făcut o plăcere nebună și mi-a arătat mândră (și, aș zice, destul de sugestiv) o urmă de colț în partea de sus a coapsei. Ochii mei uluiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ațipind din când în când și atacându-și mănușa de cauciuc în momentele dese în care era treaz și îngrijorat. Telefonul din hol sunase toată după-amiaza, sporindu-i de fiecare dată enervarea și îngrijorarea. Se repezea asupra mănușii, brutalizând-o, împungând-o, învingând-o. Ca orice celebritate, Ignatius își atrăsese admiratori: rudele de rău augur ale mamei sale, vecinii, oameni pe care doamna Reilly nu-i văzuse de ani de zile. Toți telefonaseră. De fiecare dată Ignatius își închipuia că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ea Însăși. Cuvintele lui aveau un efect puternic, capabil să o scoată la suprafață pe acea altă Armanoush care locuia Înlăuntrul ei, dar care nu ieșise Încă la iveală; o ființă ascunsă, cufundată Într-un somn adânc. Cumva Baron Baghdassarian Împunsese creatura aceea cu ea sulița propriilor lui cuvinte, Înghiontind-o până când se trezise răgind și ieșise la lumină. Armanoush Întorcea Încă pe toate părțile În mintea ei acest efect Înspăimântător când a zărit un mesaj lung trimis de Doamna Peacock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Istanbul - adică bunica mea. A arătat cu degetul Înspre Petite-Ma, de parcă ar fi avut nevoie de o persoană mai În vârstă care să-i ilustreze mai bine povestea. — Întreab-o care e numele lor de familie, a spus bunica Gülsüm Împungând-o cu cotul pe Asya. Părea să dețină cheia unei arhive secrete aflate la subsol, unde erau păstrate cu grijă dosarele tuturor familiilor din Istanbul, trecute și prezente. — Tchakhmakhchian, a răspuns Armanoush când i-a fost tradusă Întrebarea. Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare și pînă la data apariției dinților lui de lapte, armele lui de apărare strînsă, biete arme de Împuns și de tăiat. Copilăria și adolescența nu turnaseră mai apoi nici un balsam peste viziunea lui asupra lumii, viziune de bebeluș incapabil să-și stăpînească angoasele mai puternice decît el: cele ale părinților și cele ale unei planete pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceru Salitov. Tolkachenko ezită, făcându-i loc domnului care venise cu Salitov. ă O clipă, Ilia Petrovici. Nu te gândești că poate sunt înarmați? Locotenentul Salitov își deschise haina și scoase din teacă un revolver american. Țeava lungă a armei împungea aerul. ă Am venit pregătit, Porfiri Petrovici, spuse el. ă Oh! gemu Tolkachenko. ă Cred că ar trebui să le dăm șansa să se predea, spuse Porfiri Petrovici. E foarte posibil că putem termina afacerea asta fără să tragem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de Moașa. Bine dispusă și aproape împungându-mă cu sânii ei triumfali. Ce faci, domnule sculptor, pleci? mă întrebă ea veselă. Te grăbești? — Nu, doamnă... M-am întors din drum, curios să aud ce dorea de la mine. Nu mai stătusem de vorbă cu ea de când îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de lume uitate de timp În care bîntuiau cele mai rare boli infecțioase. CÎnd Zelda sună din nou, răspunde. Ia ceva călduros cu tine, spune Zelda. SÎnt minus 7 grade acolo și ninge. Măcar ai și tu un palton? Îl Împunge ea. Wakefield așteaptă ca ea să-l Întrebe ce vînt Îl poartă spre un oraș numit Typical și ce are de făcut acolo. Văzînd Însă că ea nu Întreabă, Îi dă el amănuntele. — Mă duc la Typical să vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
carnea lor tentaculară i se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai mici, e diavolesc, dă În clocot Wakefield. Producătorii de blue jeans au Înțeles că fundul americănesc mediu a crescut considerabil, de ce n-or pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi face cu ochiul. Băiatul se trage Înapoi mergînd cu spatele, Împotriva voinței sale, ca un osîndit. Următoarea găselniță! Uau! — Mi-ai alungat admiratorul, o tachinează Milena. Lasă că găsim Încă și mai mulți acolo de unde venim noi. Tiffany o Împunge cu umărul. SÎnt ca două iepe pursînge. Wakefield n-ar vrea să le vadă plecînd În galop, dar are reală nevoie de o oră singur, să-și pregătească discursul. Se face tîrziu. Cere voie să plece din separeu, dar Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-și silința să-i trezească Henriettei interesul pentru o partidă de sex. Toți se îndrăgostesc de ea până peste urechi, Fran îi trimite la plimbare și ei nu-ți mai vorbesc niciodată. Henrietta simți penisul soțului ei începând s-o împungă în coapsă, obișnuitul lui preludiu subtil la actul de seducție. — Asta-i altceva. Atunci era vorba de un potențial soț. Acum e vorba de un potențial tată. Îl privi în ochi. Bănuiesc că n-ai vrea să te oferi voluntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Le ducea dorul lui Ben și lui Ralph, care devenise în chip bizar un membru al familiei. Pentru numele lui Dumnezeu, îi era dor până și de Wild Rover. Însă nu și de obiceiul antisocial al javrei de a se împunge cu botul în pantoful lui la momente nepotrivite sau de-a trage câte un pârț cu nerușinare, ieșind apoi din cameră cu un pas vioi și plin de sine, făcând persoanele rămase în încăpere să se privească bănuitor. Și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o mai dat o șansă ca să-i prostesc pe ăia de-acasă. Bani cât de mulți, că trebuie să dau pentru pașaport. Și mi-o trimis ăia de-acasă vreo două-trei mii. O luat de pe la bancă. N-aveau, nu-i împungeau banii. Am plecat la Brașov. Iar adus înapoi, iar plecat. Până la urmă, am plecat. Când o venit să mă mai aducă, eram la pușcărie. Am bătut un milițian. (Reporterul râde.) La Piatra. Căpitanul ne cere actele. L-am luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de sărbătoare Și copiii merg cu... Aș mai spune una încă, Dacă vrei ca să mă crezi: Acesta nu se mănâncă, Însă zboară prin zăpezi. Care vatră, bunăoară, E cea mai mândră din țară? Vatra Dornei Eu nu vreau să vă împung, Nu a voastră este vina: Care-i câmpul cel mai lung De la noi, din Bucovina? Iar acum vă-ntreb anume: Care gură face glume? Gura Humorului Am urcat, în pragul toamnei, Pe Rarău, ... Pietrele Doamnei Dintre toate, mi se pare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
alte rânduri: E făcută doar din scânduri, Lată e de două șchioape Și te trece peste ape. Nimenea nu o împușcă, De cartuș ea nu se teme, N-o cuprinde nici o febră; Calci pe ea pe orice vreme, Nici nu-mpunge, nici nu mușcă. Lumea zice ca e zebră. Cine-i cea mai sfântă, oare, Mai frumoasă și mai bună? Cel ce poate să o spună Va primi o notă mare. Te îndeamnă și te-nvăță, Te iubește și el tare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
se nască,/în mine-un demon care ședea pe continent/cu-o față care plînge și una care cască,/în mine năzuința de-a deveni dement.// Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pregătite de atac, ne-am îndreptat către tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]