11,044 matches
-
sta ascuns, ci de a circula, în limita atât de greu de stabilit, a unui coeficient de siguranță acceptabil. A câștigat jucând cartea omului de pe stradă ce-și vede de treburile lui. Cum cei atotputernici vânau simptome, au putut fi înșelați. De aceea, într-o primă versiune, romanul purta titlul de Lupta cu atotputernicii! Într-un lanț nu prea lung, dar mobil, de buni prieteni, ca și de oameni de inimă ce de-abia îl cunoșteau, ajutat de femeia iubită, Dinu
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
mare. Un aspect de care nici noi înșine nu părem conștienți, comportîndu-ne în continuare ca băștinașii unei colonii oarecare." Dacă în mintea acestui editorialist aceștia sînt românii, nu cred că mai are rost să încercăm să-l convingem că se înșeală. * "Se poate rîde și pe seama unei tragedii?!" se întreabă Cornel Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI. Se poate! răspunde editorialistul care recent a fost citit în toată America, în traducerea excelentului său editorial Cîntarea Americii. Dar, precizează Nistorescu, una e să rîzi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
cred că milionul de pelerini care s-au dus săptămîna trecută la Iași pentru a atinge sau măcar pentru a fi cît mai aproape de moaștele Sfintei Parascheva sînt un semn că a crescut credința în Dumnezeu în România, ori se înșeală, ori vor să-și înșele publicul. Cine spune cu convingere Tatăl nostru nu simte nevoia de pile și de audiențe la sfinți pipăibili. Cultul moaștelor, oricît de venerabile ar fi ele, e un simptom al disperării și, dacă vreți, al unei
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
care s-au dus săptămîna trecută la Iași pentru a atinge sau măcar pentru a fi cît mai aproape de moaștele Sfintei Parascheva sînt un semn că a crescut credința în Dumnezeu în România, ori se înșeală, ori vor să-și înșele publicul. Cine spune cu convingere Tatăl nostru nu simte nevoia de pile și de audiențe la sfinți pipăibili. Cultul moaștelor, oricît de venerabile ar fi ele, e un simptom al disperării și, dacă vreți, al unei relații birocratizate cu Dumnezeu, în
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
demonii. Muntele din Suflet poate să fie un Munte al Nenorocirilor. Tocmai de aceea, în pofida încercării conștiente, muntele, probabil, că nu e atins. Și astfel, prin lente alunecări și poticniri, printre încîlcite profunzimi și printre suprafețe ce atrag și ce înșeală, Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi). Mergi drept sau în zig-zag sau cu ocoluri, entuziast sau șovăielnic, dorind să te
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
actorie. Am crezut că și-l va exploata mai ales aici, în sensul unor subtilități regizorale sau nuanțe în jocul actorilor. Mi s-a părut că va fi una din mizele abordării textului, oricum, un ax al mizanscenei. M-am înșelat. E o greșeală că am gîndit un scenariu de acasă și nu l-am lepădat la poarta teatrului. Atmosfera bucolică de pe scenă încurcă și mai tare borcanele și nu insuflă nici o direcție spectacolului. Decorul lui Mihai Mădescu, un scenograf atît
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
ușurința de a lovi în poporul lipsit de patrie a fost una dintre tristele permanențe ale istoriei. Urmărește diversiunea politică a antisemitismului în Franța sfîrșitului de secol XIX, cu vestita afacere Dreyfus ("care a fost lăsată, cu bună știință, să înșele masele"), în Rusia aceleiași perioade, unde se organizează, periodic, mari pogromuri, socotind că și antisemitismul hitlerist este tot o diversiune politică. Și dedică uneori tot special - cel de-al optulea - relației dintre hitlerism și antisemitism, fără a aduce elemente noi
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
nu mergea deloc cu vînzătorul de cireșe... El mă întrebă la iuțeală cît? punînd mîna pe balanța ruginită. Un kil, murmurasem, dus; iar el potrivi pe limboi greutatea de nikel, fără să-i tremure mîna, ca mai tîrziu, și mă înșelă repede cu o zecime, două... La urma urmei, iarăși, bani ca să te publice, dacă n-ar fi avut, ți-ar fi cerut și Arghezi. Numai că... Quod licet Jovis... * Nichita, tot ce făcea, făcea ca un prinț, rus, cum se
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
în noiembrie 1933, că lucrează tot timpul dar nu e un scriitor fecund. Lucra, de zor, la Gorila și n-o mai vedea isprăvită. Nu credea că generația sa va mai apuca un nou război (se știe că s-a înșelat), detesta regimurile politice totalitare din Rusia, Germania, Italia și declara că antisemitismul e o eroare ("Poporul iudeu nu numai că este unul dintre cele mai vechi popoare ale lumii, dar este unul dintre acelea care și-au păstrat cultura care
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
de lăcomie, de lupi loviți de streche, ne canalizăm energiile pentru a-l umili pe călălalt, nu pentru a ne înălța pe noi! Pretindem că vrem să intrăm în Europa, dar ne afundăm, cu fiecare zi, în ciuboatele nemerniciei, mințind, înșelând și furând. Ce vină are Europa că noi nu suntem integrabili? Ce să reproșăm Bruxelles-ului, când la noi acasă perpetuăm haosul, delăsarea, nesimțirea și minciuna? N-am făcut nimic pentru a securiza granițele, pentru că s-ar fi golit pușculița
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
viață banală, au existat probleme de familie și altele deși, în aer pluteau (așa ne-au făcut să credem literaturile "înalte") artificiale "probleme mari". O femeie se plimbă cu soțul ei sub clar de lună. Nu știe că acesta a înșelat-o și admiră veleitățile poetice ale Craiului Nou. În mintea lui se întîmplă cu totul altceva: "Ce virgulă de aur, ce surîs?! Era leit rînjetul tras spre o ureche, a lui Popeye Marinarul. La cine dracu' se rînjea?!" Pentru astfel
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
selectivitatea cu orice preț, pentru ceea ce se cheamă "a-ți ține hangul", a nu te lăsa amestecat în tărîțele subculturii. În ceea ce mă privește, mărturisesc că aș opta pentru a doua variantă; recunosc, însă, că s-ar putea să mă înșel. Nu întotdeauna un actor mare se degradează atunci cînd joacă în filme mici. Păcat că o energie atît de eficientă ca a producătorului Ion Marinescu s-a canalizat într-o astfel de albie, în timp ce valorile filmului românesc n-au mai
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
câte un sfert și din Uniunea Scriitorilor și din alte câteva sferturi ale altor profesii mai serioase... Lăsând la o parte fărădelegile ce se înmulțiră o dată cu câinii. Nici cu un număr apreciabil din restul, care nu fură, nu ucid, nu înșeală, nu ne putem lăuda că ar merita să intre în rândul europenilor. Imbecilizați, de sărăcie, prostiți, nemâncați, cu cerebelul complet dezechilibrat, fricoși, lași, cu aerul lor de javre bătute, încăierându-se pe câte o ciosvârstă, dacă s-ar face un
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
cât de importante sunt pentru industria germană inovațiile muncitorești. Am fost sigur că muncitorul român va fi dornic să-și demonstreze calitățile din acest punct de vedere și să intre în competiție cu colegii săi europeni. Din nefericire m-am înșelat: spiritul de inițiativă pare a fi fost adormit! Ai sentimentul că oamenii așteaptă în continuare indicațiile forurilor superioare de partid. Vorba lui Tacitus: lenea a ajuns să fie iubită. Am colindat în ultimii zece ani țara și am stat de
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
de la începutul secolului XX și repetarea lui, chiar dacă "modernizată" prin trăsătura vampirică, nu aduce nimic nou: "Încotro îmi duci, orașule, sîngele? Ești fiul meu/ - te-am înfiat - unde mi-l duci? Și liniștea ta/ de ce minte? Și cîntările de ce ne înșeală? Himere./ Labirinturi. Și ferestre înalte. Și mîinile mele,/ orașule, ah, mîinile mele - cele de lapte -/ întinzîndu-se, adesea, în somn, către părțile feminine/ și moi - atît de calde și atît de moi - ale sfintelor/ ținuturi natale. Încotro îmi duci, orașule, sîngele
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
să pară serioase, nici slugile nu stau degeaba: brusc îngrijorat, șeful S.R.I., Radu Timofte, mai aruncă o găleată cu zoaie spre CSAS: chipurile, marele spionolog e revoltat de "scurgerea" unor documente ale Securității spre presă! I-auzi! Dacă nu mă înșală memoria, dl. Timofte a vegheat asupra SRI-ulul (moștenitorul Securității, cu arhive cu tot!) ani în șir, în calitate de parlamentar specializat în servicii secrete. Ba, la un moment dat, prin vara anului 2000, chiar a cerut ofițerilor SRI să nu execute ordinele
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
dincolo, citește cărți prăfuite, urmărșete urme firave și înregistrează aproape tot într-un neîntrerupt și deosebit de migălos efort de a ne înfățișa autori sau doar figuri și întâmplări din epoci trecute despre care știe sau doar bănuiește (și nu se înșală) că se pot spune lucruri interesante. Așa apar ca din pământ savuroase articole despre C.D. Aricescu, un pașoptist cu spirit "întreprinzător și multiplu, discipol al lui Bălcescu în istoriografie, al lui C.A. Rosetti și Cezar Bolliac în publicistică, al
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
de rău/ am mijlocul îngust/ vreau să invoc în apărare/ pentru că nici nu mă mișcasem din scaun/ ...nimerisem pe scară purtam pălărie/ cum crescusem peste măsură părea că se rușinează/ urma să mi-o spună nu cred să se fi înșelat...". Tonul grav lasă locul unei seninătăți genuine: "o bufnitură (calul fugit spre altă împărăție)/ se-aude soarele căzînd într-un ocean de cretă// așadar tu ești (el face o reverență)...". De aici și senzația de diferență valorică între părțile care
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
putut fi stăvilit. Cum vă explicați faptul că, în primul deceniu postbelic, aproape toți intelectualii de marcă ai țării (Călinescu, Sadoveanu, Camil Petrescu ș.a.) - cu mici excepții - au sprijinit regimul comunist? Să fi fost vorba de oportunism? Să se fi înșelat în privința regimului? Acum aproape 20 de ani, am răspuns pe larg unei întrebări similare puse de Ion Cristoiu, în cadrul unui interviu publicat în Scânteia tineretului. Da, unii s-au pretat la noile condiții a) de frică; b) din oportunism; c
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
de amănunt nu-și mai are rostul față de această obiecție esențială". A doua zi, pe 7 decembrie 1935 marele critic notează sec: "Convingerea că Bălăuca a eșuat! Penibil". De adăugat faptul că s-a întîmplat, tot acum, că s-a înșelat și în calitatea sa de critic și amfitrion al cenaclului, cînd, în 1936, a văzut într-un roman mediocru al lui Ion Iovescu (Nuntă cu bucluc) apariția "unui nou Creangă", idee dezvoltată într-o prefață la roman. În jumătatea lui
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
trecut de la Revoluție. Cea mai mare parte a populației din România nu manifestă nici cel mai mic interes față de aceste dosare. Așa că cei care s-au tot temut că accesul la ele va deschide o Cutie a Pandorei s-au înșelat. Ori poate au vrut să (se) înșele, pentru a nu se ajunge, în România, chipurile, la drame și la vindicte stîrnite, în masă, de dosarele Securității. Evident că cei mai mulți care vor să-și citească dosarele n-au depus cereri la
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
a populației din România nu manifestă nici cel mai mic interes față de aceste dosare. Așa că cei care s-au tot temut că accesul la ele va deschide o Cutie a Pandorei s-au înșelat. Ori poate au vrut să (se) înșele, pentru a nu se ajunge, în România, chipurile, la drame și la vindicte stîrnite, în masă, de dosarele Securității. Evident că cei mai mulți care vor să-și citească dosarele n-au depus cereri la CNSAS ca să se afle în treabă. Presupun
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
Și astăzi mi se întîmplă să discut cu persoane care se simt urmărite sau persecutate fie de Securitatea însăși, fie de SRI, care în viziunea lor n-ar fi decît un fel de Securitate dată la spălat. Poate că mă înșel, dar detabuizarea dosarelor Securității ar trebui să ducă la o certă relaxare a celor care cred astfel. Ajungem și la unul dintre, cum să le zicem, sporturile naționale neomologate - scenarita. Vechea teamă sau chiar frică bolnăvicioasă de Securitate și de
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
reprezentant curat al lumii muncitoare, asta semăna cu o trădare de clasă... - O femeie, domnul meu - interveni el doctoral - nu poate să te onoreze niciodată. O femeie, continuă pedant, poate cel mult să te iubească,... să te urască,... să te înșele,... să te mintă... Cei care mai rămaseră ascultau în picioare intervenția anticarului... - Onoarea, mai spuse el, nu aparține genului feminin; de altfel ea nici nu se declină normal,... o onoare, două... ce?! făcu el înfruntîndu-l pe Axente, care, prima dată
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace a unei prestigiditații. Ion Caraion i-a sesizat cu perspicacitate deficitul de substanță, înlocuită prin artificiu (frecvent prin jocuri de artificii). În amplă proporție, turmentat de glorie, Nichita Stănescu s-a înșelat pe sine însuși. Celor care susțin că el a "subminat" doctrina comunistă prin "metafizică", "iraționalism", "individualism", li se poate răspunde că au și n-au dreptate, întrucît acceptarea și mediatizarea sa de către regimul totalitar s-a petrecut în etapa "liberalizării
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]