1,101 matches
-
Iași, 2008 Autorul parțial, teritorial ori numai sufletește, tustrele fiind totalul a 9 CRONICA CRONICARILOR Istoria presei bârlădene scrisă de un încercat ziarist, amicul meu din veacul trecut, Ion N. Oprea, nu s‐ar putea spune că este doar o înșiruire exhaustivă de ga zete, mai ales că după aprecierile autorului ar mai exista încă multe nedescoperite. Personal aș înclina să afirm, trecând peste aparențe, că nu este nici măcar o istorie propr iu‐zisă, ci este mai curând un pretext de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aduce schimbări În bine); 3. Mi = 528 = 6 (Transformă și aduce miracole, repară ADN-ul); 4. Fa = 639 = 9 (Ajută În relațiile dintre oameni); 5. Sol = 741 = 3 (Trezește, amplifică intuiția); 6. La = 852 = 6 (Restaurează ordinea spirituală). De observat Înșiruirea numerelor “magice” 3, 6, 9 numere pe care Întreaga muncă a lui Nicola Tesla se bazează. Verificați. Aceste numere se bazează pe matematica "pierduta” al lui Pitagora, care spunea că există doar 9 cifre in univers. 1 Începutul 9 finalul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mai surprinzător e că autoportretul nu constituie punctul final, ținta și scopul mărturisirii scriitorului. Contemplarea propriei imagini (fărâmițată, fragmentată, alcătuită din umbre și reveniri) are loc sub presiunea unui substitut al supra-conștiinței. Aceasta modulează impulsurile involuntar creatoare care au transformat Înșiruirile de cuvinte Într-o realitate artistică. Voința de creație e, așadar, premersă (și dublată) În jurnalul intim de impulsul de a descoperi, de a interpreta/de a identifica. Ea ordonează, conform dorinței (În parte refulată, În parte stârnită de un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anii 1494, 1497, 1499 și 1502, nefinalizate explicit și întrerupte brusc de moartea lui Ștefan. Dispariția domnitorului justifica un sumar și apologetic bilanț: a lăsat o "țară prosperă, între hotare stabile, liberă și cu un prestigiu recunoscut"120. După sufocanta înșiruire de bătălii și de preparative militare din aceste pagini, aprecierea pare cam greu de susținut, tot ceea ce a precedat-o sugerând un război perpetuu și o neașezare fără leac. O cu totul altă perspectivă asupra epocii se regăsea, previzibil, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
279. Pentru el se construiește o relatare pedagogică a istoriei, prin apelul la mecanisme cauzale simplificatoare, prin raportarea la același spațiu geografic de-a lungul unor epoci foarte diferite, prin căutarea acelorași intrigi, indiferent de personaje, ca și prin simpla înșiruire, în ordine crescătoare, a unor datări precise. Așa se edifică un repertoriu de referințe culturale credibile, stabile, consensuale, la fel de necesare individului, cât și comunității cu care se identifică. Trecerea de la fapt la timp, ca personaj principal al narațiunii istorice, presupune
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-se esențial pentru perceperea corectă a unei evoluții și pentru ușurința cu care ne situăm în timp290. Atitudinea excesiv polemică a făcut ca povestirea istorică tradițională să fie echivalată cu ordonarea cronologică a unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care periclitau, prin cantitatea lor impardonabilă, memoria și personalitatea elevului. Istoria evenimențială vehiculată de manuale a fost în mare măsură marginalizată, odată cu narațiunea istoriografică care i-a dat naștere 291. Pozitiviștii "au făcut din istorie marele ordonator al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în aceste teritorii "întronând liniștea și ordinea, fără a se fi amestecat în desfășurarea evenimentelor" (Marin C. Stănescu, Armata română și unirea..., p. 9). Acesta este deci adevărul, binevoitor românilor, pe care cercetarea nu trebuie decât să îl confirme. Simpla înșiruire de informații îl pune, totuși, sub semnul întrebării. De exemplu, succesiunea faptelor din Bucovina conturează fără echivoc o complicitate între autoritatea Consiliului Național Român și aceea a generalului Iacob Zadik, comandantul Diviziei a 8-a române, însărcinat cu restabilirea ordinii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată de aplauze din partea gazdelor și de comentarii malițioase din partea comesenilor, când nu de vreun politicos refuz) felurilor principale de mâncare și băutură servite la cină, precum și înșiruirea modalităților de distracție și amuzarea oaspeților. Structura respectă logica internă a gradației: portretizarea amfitrionului și descrierea casei sale se petrec o dată cu servirea felului întâi ("un măgăruș făcut din bronz de Corint, cu o desagă dublă, care avea într-o parte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
digerat". Iată, într-o exprimare cât se poate de directă, fără înflorituri bombastice și de prisos, adevărul postmodernilor: în instanța ei ultimă adică, în cazul de față, cea mai apropiată de momentul existenței scriitorului despre care vorbim -, literatura este o înșiruire de locuri comune. Un lanț de clișee tematice manifestate sub forme și în structuri distincte (dar în esență destinate aceluiași parcurs) cărora le este imposibil să mai sufere o modificare esențială. În vidul de repere astfel detonat, doar parodia, "formă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iar pe de altă parte, din sensul acestor evenimente, revelat scriitorului. Luate ca atare, momente precum participarea la război, detenția politică, deportarea, boala incurabilă și chiar exilul au existat în viața multor oameni. Abia puse la un loc, într-o înșiruire ce definește viața unui singur om și subsumate necesității de a fi sublimate în actul literar, aceste momente alcătuiesc un destin excepțional. Despre anul nașterii lui A. Soljenițîn (1918) se poate spune că se plasează la frontiera a două epoci
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
influențează pozitiv atât dezvoltarea intelectuală a elevilor, cât și pe cea afectivă și volitivă. Metodele analitice se bazează în principal pe liste și presupun disecarea (fărâmițarea, „concasarea"'') problemei de rezolvat în toate componentele sale, considerarea ei din toate unghiurile posibile, înșiruirea tuturor criteriilor etc, pentru ca apoi să se abordeze, pe rând, fiecare item în parte. Listele sînt mai mult un instrument care orientează efortul imaginativ și ajută la cuprinderea unui număr cât mai mare de aspecte. Ele pot fi utilizate în
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
Durkheim, "comunitatea" (Gemeinshaft) la Tonnies, spiritul de "noi" (we-ness) la Cooley, spiritul sau sufletul poporului (Volksgeist) la Wundt, "personalitate de bază" (basic personality structure) la Kardiner și Linton sau "caracter național" (national character) la Benedict și Mead etc. Cu toate că această înșiruire 12 ar putea continua și s-ar putea extinde, unghiul sub care vom privi subiectul va fi unul de natură sociologică, explicându-se astfel interesul către un anumit tip de literatură, preferința pentru o terminologie și nu alta și pentru
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
umplut cu comori" (Guide bleu, 1984, p. 968). Muzeul Cernuschi și-a pierdut caracterul de reședință locuită, dar clădirea rezistă, iar colecțiile sunt aceleași de pe timpul când proprietarul lor, bancherul Henri Cernuschi, încă mai locuia aici. Am putea continua cu înșiruirea acestor exemple de reședință, imortalizate în felul acesta: vila Éphrussi de Rothschild din Saint-Jean-Cap-Ferrat sau vila Kerylos din Beaulieu-sur-Mer își vrăjesc vizitatorii. Cultura muzeelor și operele marilor pictori nu sunt obiectul exclusiv al sălilor de expoziție și al unei aproprieri
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Șerban Cioculescu sau Al. Piru. Autoarea le comentează recenziile și din acestea își face o părere despre creația lirică a lui Dumitru Popescu. Al. Piru are certitudinea că Dumitru Popescu va înfrunta vremurile, Monica Lovinescu preia aceleași versuri și adaugă: Înșiruirea de "destul", căreia numai un alt destul ar putea să-i pună capăt, nu stârnește interesul decât în calitate de inconștientă revoltă a autorului împotriva lui însuși de la putere, un fel de ascunsă autocontestare. [...] De ce să mergem până la urmași când, dacă mâine
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
răul cu resemnare" (p. 159). La strigătul ei își face apariția "pisica". În timpul lecturii unui text, cititorul identifică sensul cuvintelor cu ceea ce știe, cu imaginea convențională transmisă de cuvinte sau deduce sensul din spatele cuvintelor. Cuvântul "pisică" este alcătuit dintr-o înșiruire grafică de litere cu o reprezentare sonoră ce transmite prin convenție imaginea unui animal. În același timp este o imagine simbolică, o frântură dintr-o reprezentare iconică complexă și extinsă. În primă instanță, cuvântul "pisică" transmite imaginea unui animal. Treptat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște. Hyperion în țe lege că blestemul omenirii e neodihna, povara prigonirilor de soartă, nestatornicia, alteritatea, înșiruirea la nesfârșit a acelorași cicluri existențiale întrun timp rotitor, perpetuu. Înțelege, de asemenea, lipsa de sens a dorinței sale și își asumă, nu fără tristețe, destinul ființei de excepție: Noi nu avem nici timp, nici loc / Și nu cunoaștem moarte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o evidențiere a ipocriziei și a inversării valorilor, subsumate cel mai adesea actului critic, în viziunea lui Swift: "...mulțumită mie copiii devin mai înțelepți decât părinții lor [...] împinși de mine, geniile cafenelelor ajung să poată îndrepta stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
falsele aparențe. În acest sens, este interesant că, opus lui Hulme sau Pound ale căror idei le vom dezvolta în subcapitolele următoare, Cocteau se declară împotriva construirii unui poem drept o suită de imagini de dragul imaginilor. În viziunea scriitorului francez, înșiruirea acestora nu poate decât să distreze într-o manieră superficială, fără a mișca în mod profund cititorul. Un poet ce apelează excesiv la imagini devine acel horticultor care își parfumează trandafirii. Se observă, în acest sens, continuitatea discursului la Cocteau
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a ideilor privind impresionismul critic nu constituie decât un preambul, adevăratul scop al textului fiind impunerea unui nou concept legat de opera literară și anume "corelativul obiectiv", care este definit de Eliot drept "o serie de obiecte, o situație, o înșiruire de evenimente care trebuie să alcătuiască formula acelei emoții anume (subl. aut.); așa încât, atunci când sunt date faptele externe care trebuie să se finalizeze în experiența senzorială, emoția să fie imediat evocată." Cu alte cuvinte, "corelativul obiectiv" presupune o substituire care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe care l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat că descrierea folosirii expresiilor limbajului cotidian este întreprinsă doar ca bază pentru clarificări conceptuale. Un asemenea avertisment ar fi putut induce însă în eroare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putea lipsi dintr-o asemenea lucrare, cercetătorul limitîndu-se la a prezenta numai aspectele la care crede că a adus o contribuție în domeniu, insistînd, oricît crede de cuviință, asupra chestiunilor care-l preocupă, neglijîndu-le pe altele. Manualul însă impune o înșiruire de idei încît să se ordoneze gradual și să fie cît mai inteligibile și pentru cei care nu le-au avut în atenție, deși acest lucru nu trebuie să legitimeze transformarea lui într-o simplă compilație. Ca să fie necesar, un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai categorice ale sălii. Concretul este întotdeauna o sursă de referință. În Creditorii, Strindberg imaginează un salonaș, perete în perete cu o cameră de pensiune de unde, rând pe rând, primul și cel de-al doilea soț, Gustav și Adolf, ascultă înșiruirea unor cumplite mărturisiri. Didascaliile, precum și pactul încheiat între cei doi bărbați, lasă să se înțeleagă că postul de supraveghere (camera lipită de salonaș) rămâne invizibil pentru public, prezența soților semnalându-se doar prin zgomote de baston ori de scaune deplasate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cîrnați; completare; complicitate; conjuncții; coordonatoare; cu ceva în plus; cuplu; cuvînt de legătură; ce dacă?; deja; departe; deștept; dezinteres; dorință; dragoste; ea; cu el; este; etc.; familie; ar fi; Galaxie; galben; gata; gîndire; iarăși; inclusiv; insuficiență; interogare; interogație; împreună cu; însoțire; înșiruiri; întrebare; întrebări; își; laolaltă; litere; mai urmează; cu mama; manifest; măr; mda; și mere și pere; mereu; merg; merge; mie; moft; alt motiv; prea mult; multe posibilități; muncă în plus; na; neînțeles; din nou; nou; om; orice; și orice ar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) etcaetera, (m) care abia au spart ulciorul, (n) care de la distanță par muște 1. Aceasta făcea parte dintr-o înșiruire de clasificări menite să demonstreze arbitrariul și conjecturalul oricărei clasificări a universului. Acest text, prin care Borges sugerează nevoia oamenilor de a opera cu scheme de clasificare ca mod de a introduce ordine în univers, folosind limba și limbajul ca
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
silogistică, pentru a sublinia că enunțul cogito, ergo sum nu indică o certitudine nemijlocită a percepției de sine, ci o certitudine obținută printr-un proces de reflecție Îndreptat spre mine Însumi. Formula „cogito, sum” nu ar fi fost decât o Înșiruire accidentală de cuvinte; iar „cogitans sum” ar fi dat temei observației lui Hobbes. Descartes a recurs la o formulă care prezintă forma deducției, dar care păstrează și sugestia intuitivă, e de părere K. Jaspers. Având În vedere toate acestea, dar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]