7,391 matches
-
fi de vină, ei ori eu? MICUL PRINȚ: Măria Ta ar fi. REGELE: Întocmai. Iată, dacă i-ai cere poporului tău să se arunce în mare, el se va răzvrăti. Nu trebuie să ceri supunere decât dacă poruncile date sunt înțelepte. MICUL PRINȚ: Pot să mai întreb ceva pe Măria Voastră? REGELE: Îți poruncesc să mă mai întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Pe planeta Măriei Voastre sunt oi? REGELE: Oi? Din câte știu eu, nu sunt. Și nici nu-mi plac oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de fiecare dată, ca să-l ai mereu. Nu e decât unul. MICUL PRINȚ: Nu-mi place să condamn la moarte. Mai bine plec după oaia mea. Dacă Măria Ta ar dori să mă supun numaidecât, mi-ar da o poruncă înțeleaptă: mi-ar porunci, de pildă, să plec de-aici chiar în clipa asta. REGELE: Ei bine, îți poruncesc să pleci chiar acum, pentru că te fac ambasadorul meu. Asta era! Audiența s-a terminat! (cade perdeaua-nor) MICUL PRINȚ: Ciudați mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu poate prevedea ce se poate întâmpla până mâine, dar peste veacuri? a grăit învățătorul. Din câte se vede - a vorbit inginerul - nemții - acest popor mare și plin de virtuți, nu a avut parte de-a lungul istoriei de mentori înțelepți, ci numai de conducători „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, cum spune Eminescu. Așa se face că nu se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu pricepeți că sunteți neîncorporabili? Sunteți prea bătrâni! Și apoi nici nu mai avem tunuri... Unde să vă trimitem?” „Domnule colonel - pentru că acela era colonel - vă rugăm luați-ne și la manutanță dacă i nevoie. Da’ luați-ne!” Colonelul - om înțelept - ne-a privit lung și după un timp a vorbit: „Văd că nu vă dați bătuți și așa le stă bine unor foști voluntari din 1917! Acum însă mergeți acasă și mai gândiți-vă. Dacă hotărârea nu vă părăsește, veniți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mamă trebuie să îndure multe la viața ei. Dar cum să-i spun un așa cumplit adevăr pe care l-am ținut sub obroc atâta amar de vreme?..." Maria sconta ca, o dată cu trecerea timpului, să devină și omul ei mai înțelept și să găsească cărarea, dacă nu drumul care duce la iertare. N-o fi Simona prima și nici ultima fată de pe pământ care se greșise! Nu trecu nici jumătate de ceas și Costache se întoarse și fără beschie și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai multe controale. Osul bătrân se lipea greu. Doctorul care îl îngrijea îl iscodi: Te văd om în vârstă și înțelept, așa îmi pare, ce-ți veni să tai un copac înainte de a-i cădea frunza? Îmi stătea în cale dom' doctor, ș-apoi începuse să facă fructe viermănoase... Nu-i putea spune doctorului tot oful său. Urma acum să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în ordine și să și le aștearnă, după cum se cuvine, într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acum la ceea ce vorbeam noi două, mai înainte, despre colega aceea a ta de serviciu proaspăt decedată, asta n-ar trebui nicicând să reprezinte o prea mare bătaie de cap pentru tine, așa să știi! Și învață să recunoști sfaturile înțelepte, când le întâlnești, bine? Ce dracu’, mulțumește-te că n-ai fost tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și cu convingeri religioase de oțel. Iar această trăsătură a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează! Ce prostie din partea ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În popor, preacinstitele guri înțelepte zic că este necesar să consumi un întreg sac cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
diferit, pe unii oameni îi poate durea tare atunci când cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face neavând credință: nu se pot crește copii înțelepți și nu se poate trece ușor peste necazuri. Feriți-vă de vorbirea de rău și de cei ce vorbesc rău de alții, căci cel ce vorbește permanent rău și urât despre alții, vorbește rău și despre voi cu alții. Vorbirea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine.” Chipul înțelept și iertător al mamei strălucește! „Păpușa” - magia copilăriei, cu bucuriile și tristețile ei. Sărăcia materială nu e și sărăcie sufletească. Emoționează până la lacrimi felul în care mama și fiica ei mai mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
diferit, pe unii oameni îi pot durea tare atunci când cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face neavând credință: nu se pot crește copii înțelepți și nu se poate trece ușor peste necazuri. Feriți-vă de vorbirea de rău și de cei ce vorbesc rău de alții, căci cel ce vorbește permanent rău și urât despre alții, vorbește rău și despre voi cu alții. Vorbirea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
necazurilor. Atunci când acestea se trăiesc, fără ca omul să cârtească împotriva lui Dumnezeu sau a soartei, fără să cadă cu duhul, și încă mai poate găsi motive pentru care se consideră fericit și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate, atunci omul este înțelept. Această virtute am văzut-o permanent la părinții mei. Deși multe persoane în locul lor s-ar fi considerat nefericite, ei niciodată nu s-au plâns și nu s-au supărat pe Dumnezeu. Au știut să găsească bucurie și în mijlocul durerii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îți este suferința - și începuse a plânge. Pe mine parcă mă lovise cineva cu ceva în cap, zise mama. - Pentru ce? Doar nu am făcut nimănui nici un rău, cu atât mai mult ei. Mereu am considerat-o femeie bună și înțeleaptă, pe mătușa Maria. Ce mi-a făcut de mi-am pierdut mersul? - A făcut-o pentru bani, Irină, nu pentru că ar fi avut ceva cu tine. În această istorie e implicată o altă vecină, care i-a plătit mamei ca să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părere de rău, nu știu când și cum dispăru acea păpușă, dar parcă și acum o văd. Păpușa din tărâțe, atât de scumpă și dragă mie, îmi amintește puritatea și simplitatea trecutului și mă face să zâmbesc. Cei doi vecini Înțeleptul împărat Solomon zicea așa: „În casele necredincioșilor, este blestemul lui Dumnezeu, dar curțile celor drepți se binecuvântează.” Acestea citindu-le, îmi trecu prin memorie o istorie, pe care voi încerca să o povestesc mai jos. Moș Ion Dascăl și moș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
putea îndeplini cerințele de a căpăta drept de pensie. Nu știu pe cât îi putu convinge, dar relațiile dintre ei mereu au fost cam aceleași. În familia lor, creșteau cinci fete și un băiat. Părinții se stăruiau să-și crească copiii înțelepți, cu frică și ascultare, muncitori ca ei și cinstiți. Baza educației și a moralei din familie erau valorile creștine. Părinții aveau credință temeinică în Dumnezeu, trăind creștinește și-i învățaseră și pe copiii lor să trăiască la fel ca și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu aceeași ți se va măsura și ție. Măsură pentru măsură. Iată și o pildă: Un înalt funcționar rus, în vremea Sfântului Serafim de Sarov, a venit în mănăstirea cuviosului părinte Serafim cu dorința de a-l vedea pe acest înțelept om al lui Dumnezeu și de a-i cere sfat și binecuvântare. Când a bătut la ușa chiliei lui, starețul i-a răspuns dinăuntru: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul s-a mirat, a stat puțin și apoi a bătut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să stea acolo până a doua zi. Discuțiile cu părintele duhovnic îi dau sănătate și putere. Nimeni și nimic nu o face să se simtă mai bine și mai ușurată sufletește decât aceste întâlniri de suflet și vorba blândă și înțeleaptă a părintelui ei. - Ce frumosă ar fi viața, dacă n-ar fi pe lume acei „răi defăimători”, care îți răpesc pacea și liniștea și nu te lasă să te bucuri de ele, zise cu durere Zinaida. De ce unii oameni nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dreaptă, se rătăcește și având o gândire greșită, lasă să fie greșită și hotărârea pe care o ia. Îndrăzniseră mulți din sat să-l pună la încercare, dar nu izbutiră să-l prindă vinovat cu nimic. Moș Parfene, fiind și înțelept, era deplin încrezător că omul care iubește adevărul niciodată nu va fi părăsit de acesta și că mereu îl va avea de partea lui. Era un țăran din cei pe care nu-i poți amăgi, el avea metodele lui simple
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Town Hall. Lângă mine se află statuia reginei Victoria, o femeie aproape bătrână, masivă, severă, îmi amintește de bunica. După înfățișare parcă ar fi surori. Bunica era o femeie masivă ca un urs, întunecată la față din pricina atâtor griji, dar înțeleaptă și generoasă. Și acum îi văd ochii, fața, îi aud vorbele pe care mi le-a spus când am plecat la școală în oraș. M-a petrecut până la șosea, cam trei kilometri peste hotar, fără să scoată un cuvânt. Îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nici cum se intitula cartea, este inadmisibil să nu știu astfel de lucruri, deci am să trag sacul de nailon în cap, cel în care este împachetată rochia, economie de mijloace și de energie, da, cred că e o hotărâre înțeleaptă, am să fac tocmai așa, și dacă mă doare, și dacă mă răzgândesc, am să văd atunci, pot coborî la cină, pot cocheta cu unul dintre oaspeți, poate cu cel mai chipeș, mai bine cu cel urât, am șanse mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în barba lui, îi spusese: Cine a susținut că suntem oameni fără păcate? Un lucru e știut: balamalele de la multe uși ale lăcașurilor sfinte și încuietorile, noi țiganii le-am meșterit; altfel ușile ar fi rămas mereu închise! Erau vorbe înțelepte ce nu mai presupuneau alte comentarii. În timp ce bulibașa se întreținea cu avocatul, acesta din urmă punând necontenit întrebări pentru a se lămuri privind unele nedumeriri, se auziră chiote de bucurie și cântece vesele a căror exuberanță era greu de stăvilit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]