1,381 matches
-
urmăreau stafia cea palidă și drăgălașă în escapada ei nocturnă. Ochii li s-au întâlnit o clipă și în acea clipă universul a dispărut pentru un moment, împietrind locuitorii orașului într-o serie de poziții caracteristice, ca într-un tablou înțepenit în aspicul unei sincope a timpului. Cel mai ciudat duo din Elbaroom stătea la o masă scundă și rotundă, așezată cam pe la jumătatea sălii lungi și înguste. Unul din cei doi era enorm, un urs de om, impresie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în reveria lui, bărbatul a rostit un nume. — Elfrina, a spus el. Irina Cerkasova a înțepenit lângă el. Numele pe care l-a auzit ea a fost Elfrida. — Ieși afară, i-a zis ea. Vultur-în-Zbor și-a părăsit gândurile și s-a întors în lumina lumânării pentru a-și vedea proaspăt dobândita perfecțiune zăcând în ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-l întreb ce mi s-a întâmplat, ce s-a întâmplat și cu Lumea, de s-a retras toată în nesfârșitul pustiu de alb al niciundelui. De ce m-au închis și pe mine în nesfârșirea de alb... Cerceveaua este înțepenită. Am întrebat-o pe doamna care îmi aduce hârtiile de ce este înțepenită fereastra și ea nu a știut ce să-mi răspundă. Sau nu a vrut. La multele întrebări pe care le puneam până mai nu demult nu-mi răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ăsteia de pustnic fără căpătîi pe care-o am. Două lingușeli și mi-i vîr În buzunar. — Adică? — Omule! Îți garantez că ăștia au să ne cînte precum corul de copii de la Montserrat. 23 Mi-am petrecut sîmbăta În transă, Înțepenit În dosul tejghelei librăriei, cu speranța de a o vedea pe Bea ivindu-se pe ușă ca prin farmec. Ori de cîte ori suna telefonul, o luam la goană ca să răspund, smulgîndu-le receptorul tatei sau lui Fermín. Pe la jumătatea după-amiezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Legat de toate aceste operațiuni destul de complicate ce se petreceau de obicei după miezul nopții, omul Braic avea temerile sale. Trezindu-se Înconjurat de beznă cu chibritul aprins În mână, el se repezea la geam, Încercând să deschidă oberlihtul și Înțepenea acolo. Dincolo de geam Îl privea un alt om de paie Braic, Înarmat cu o torță sau cu un felinar. Omul Braic se apropia de geam, se apropia și celălalt. Frica lui creștea. Iar mâinile se transformau În niște cărbuni aprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prevăzute cu ventuză și-l apucă de ciotul ce i se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Privindu-l, Bikinski Îi atrase atenția că „stările de patetism trebuiesc păstrate pentru altfel de ocazii...”. „Ce fel de ocazii?” Întrebă Noimann, continuând să privească Într-un punct fix. „O sinucidere, de pildă... Nu v-ați gândit?” Privirea medicului rămase Înțepenită În același punct. „Înainte de a-și pune ștreangul de gât sau Înainte de a-și trage un glonț În gură, nu știu cum se Întâmplă, dar omul devine patetic...” conchise Bikinski... Văzând că acesta nu răspunde, pictorul insistă: „Încercați o astfel de stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sâmbătă acolo, ca să vă uitați pe gaura cheii, poate așa o să vă treacă pentru totdeauna cheful de-a glumi cu lucruri sfinte...” Bărbia i se mișcă În sus și În jos, oprindu-se undeva la jumătatea feței. Urechile-i Înțepeniră În aer, apoi Începură să se deplaseze de la locul lor. Satanovski clipi din ochi. Bikinski Își făcu, muțește, cu limba, pe cerul gurii, semnul crucii. Femeia izbucni din nou În râs, Înmuindu-și buzele rujate strident În spuma ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că În valea În care drumul se ascundea privirii se află un sat. Fata era Încălțată cu cizme de cauciuc și căuta să alerge, Popescu avu chiar emoții pentru ea, dacă aleargă să prindă trenul și personalul ăsta care a Înțepenit aici de mai bine de douăzeci de minute se pune tocmai acum În mișcare? O Încurajă În gând În timp ce Încerca să-i distrugă trăsăturile feței. „Hai, surioară, că-l prinzi, ar fi nedrept să plece tocmai acum și dacă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era că pe acolo Încă nu se gândise nimeni să facă braconaj, altfel... Când vorbea bătrânul, el nu mai scotea o vorbă și, dacă Ana nu mai era cu ei În bucătărie ca să-și plimbe privirea furișă după mișcările ei, Înțepenea cu capul plecat. Își privea fix vârfurile bocancilor și spunea din când În când da. Animalele despre care vorbea bătrânul nu mai trăiau demult În această pădure de câmpie. Dacă bătrânul avusese cândva ocazia să le vâneze, era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căutat până am dat de „To Be with You“, a lui Mr. Big. E Într-adevăr minunat, nu-i așa? Chiar nu știu ce m-aș face fără el. El e singurul motiv pentru care sunt normală acum. Dar părinții tăi? — Sunt Înțepeniți În anii șaizeci, am spus, și iau asta foarte În serios. Mama a plâns prima oară când m-am ras pe picioare, la treisprezece ani, pentru că se temea că mă supun așteptărilor culturale dictate de bărbați În privința frumuseții feminine. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță!” - și-a zis hangiul, punând pușca la căpătâiul patului. În clipa următoare, însă, s-a așezat pe scăunel ca trăsnit! „Da’ dacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
partenerul său sub centură. Pendejo. Speriat. Iar Dudley Smith o știa. Ajuns acasă, Mal profită de faptul că toată lumea era plecată, se debarasă de hainele asudate, făcu un duș și își puse pe el un tricou și niște pantaloni lejeri, înțepenind apoi în fața biroului pentru a scrie un raport lung pentru Loew, în care puse accent pe faptul că nu mai aveau voie să se adreseze în mod direct membrilor AUFT până când nu își vor fi infiltrat un spion - mutare devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Oastea invadatoare era, cu adevărat, imensă. Dar Înaintarea fusese, În ultimele zile, tot mai grea. Turcii pierduseră peste zece mii de oameni În luptele de hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru asta. Prinse cu dinții bucata de metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia să termine ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imperiului, obișnuia să prelungească momentul primului pahar al zilei, cam de când apunea soarele până înspre primele ore ale dimineții. Când a fost trecut din armată în serviciul politic, primul pahar a fost devansat rapid pe la nouă dimineața și s-a înțepenit acolo. Dragul meu băiat, repetă maiorul, eliberându-și fălcile proeminente din strânsoarea gulerului. Mi te-au adus! Și apoi pare să nu-și mai poată stăpâni bucuria în fața unei asemenea ocazii fericite. Dă din mâini spasmodic, ca un nebun care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imprimeu tigrat contrastează izbitor cu aerul ei de trandafir englezesc. Efectul este incitant, arată ca o virgină amenințată de animale sălbatice. După o vreme, se depărtează de discuția literară și-l întreabă în cele din urmă ce-a mai făcut “înțepenit în Oxfordul învechit“. Selwyn nu pare să observe că a plecat, iar Jonathan realizează că nu i-a spus nimic lui Star, abia a privit-o. Încurajat brusc se lansează într-o serie de relatări despre prietenii de facultate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să plec de la lucru, am părul acoperit de praf și gâtul înțepenit de durere. Cu toate astea, îmi place să merg la lucru. Și nu doar pentru bani, ci și pentru a mă delecta cu înțelepciunea despre viață a lui Fann Sora cea Mare. „Soarele nu strălucește numai pentru unii“, obișnuiește ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îi spun că arată ca un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea acoperă piroanele imense care țin lemnul laolaltă. Un cărăuș îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
deodată asupra lui toate întrebările: cum trăise nu fusese bine... Prin iscălitura asta, prin care el dădea tot, o să ducă și el altă viață? "Hai, bă, scoală-te de-acolo, s-a auzit atunci o voce poruncitoare. Ce faci, ai înțepenit acolo?" Tânărul om s-a ridicat brusc, s-a lovit cu genunchiul de masă și fruntea lui mare și albă ca hârtia întîi s-a împurpurat, apoi s-a făcut de o paloare mortală. Ce descărcări afective se petreceau în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări agramate. Apoi un cor anemic de școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu e mare brânză. Porcii ăia de pe avionul de stropit s-au Îmbătat și n-au Înțepenit cum trebuie dopul de la cisternă. S-a scurs toată benzina În pământ și mâine n-au cu ce zbura, dobitocii. Te cobori În Baltă cu cisterna, o lași acolo și-o aduci pe a lor. Ai grijă cum umbli, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă Îndelung cu privirea. Apoi Își reveni. „Dă, bă, și mie un foc!” auzi glasul spart al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin vorba. „Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deoparte. Avea zece ani mai mult decât cei optsprezece și jumătate ai mei și de aia, am socotit eu, nu se prea amesteca În zbânțuielile și zgomotele puștimii, care urla de fiecare dată când dintr-un casetofon hodorogit, cu butoane Înțepenite cu bețe de chibrituri, izbucnea hârâit câte un cântec la modă. Nu pot să spun de ce stăteam pe capul ei: În afară de sânii mari care, după cum am avut cinstea să-ți spun, mă fascinau și-mi luau răsuflarea Încă de mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]