92,886 matches
-
textului, cad în capcană și așază „inspecțiunea” de a doua zi și frica de ea la temelia comportării de neînțeles și a morții consternante a casierului, ignorând faptul elementar că Anghelache habar n-are de controlul preconizat, el părăsind berăria înainte ca inspectorul din minister să le anunțe camarazilor vestea. A doua modalitate de inducere în eroare a cititorului la care recurge Caragiale pentru a proteja taina morții lui Anghelache o reprezintă presărarea în text a unor false mistere, menite să
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
funcționeze în virtutea asumării seculare și mutuale a pantonomiei onoarei. Când află din ziar despre sinuciderea casierului, colegii lui de breaslă pun lucrurile într-o ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre comiterea fraudei și de dorința chinuitoare de a nu-și pierde, făptuind-o, reputația de
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
o situație de care ar fi fost, sufletește, fundamental străin. Dar nu este - o știe foarte bine fiindcă înțelege, revoltat, dar neputincios, esența relației cu „celălalt”. Intuiește că între el și dublul său legătura merge până la identitate - înapoi, dar și înainte. „Celălalt” îl premerge cu un singur pas; născut cu câteva clipe mai devreme, geamănul l-a făcut deja: a delapidat. Mesajul e premonitoriu și străveziu: urmează ineluctabil el - verdictul a fost pronunțat și nu admite recurs. Dar, ajuns în acest
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
pulpele puternice reliefate de vălurile agitate, încremenite de însăși iuțeala atinsă a Sborului informațional... Cum mi se întâmplă mie acum, vreau să spun, să mi se pară că pulpa dreaptă a Statuii ar fi fost greșit dispusă, cu îndoitura genunchiului înainte și cu genunchiul, propriu-zis, îndărăt... Nu îndrăznesc să apelez la nimeni. Să vadă ori să confirme eventuala defecțiune de execuție, ori de asamblare; presupunând că Zeița ar fi fost câdva dezmembrată. Nu contează. Și bunul Homer ațipea câteodată.
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
tot sub mîna liderului PRM, și după ce și-a ratat înregistrarea ca marcă și a fost înscrisă de Ziua), numărul 704 din ianuarie 2004. Și ce citește? E ușor de ghicit. Cam tot ce se scria în gazeta cu pricina înainte ca antisemitismul și trivialitățile mincinoase ale dlui Tudor să își schimbe culoarea părului. Israelienii care-i fac campanie electorală ipochimenului ar trebui să citească articolul dlui Cornea. Și nu numai ei. * Pe aceeași temă, Observatorul cultural din 20-26 ianuarie publică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
și azi sesizate țintele și îndeajuns de discretă încât să nu pună în umbră preocuparea principală a prozatorului: aceea de a înfățișa evoluții morale și psihologii. Și nici pe aceea de a evoca atmosfera unor medii. M-am referit mai înainte la structura complexă a romanului Țarcul. Avem de-a face, într-adevăr, cu o astfel de structură, prin aceasta înțelegând construcție pe paliere multiple, intervertiri cronologice, dirijarea fluxului epic pe mai multe canale de înaintare. Două sunt vocile naratoare ale
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
niște limite de toleranță socială (și estetică). La observațiile lui Ioan Iuliu Plătică despre rolul maistrului, de o platitudine totală și un efect soporific garantat (“De la idee să treacă la diferite studii, la diferite scheme și să meargă tot așa înainte, pînă ajunge la practică. Asta, cred eu, înseamnă cu adevărat automatizare.” (p. 81), mînuitorul “microfonului” și al “benzii de magnetofon” se extaziază instantaneu, dar cu un flegmatism și o lipsă de chef demne de cîinele bleg din desenele animate ale
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
poalele Feleacului. Atunci am rostit întrebarea pe care probabil nu aș fi avut curajul să o scriu într-un scenariu: ce faci aici, Barry? În loc de răspunsul laconic și plin de umor prefer să redau mai jos cîteva rînduri din Cuvîntul Înainte al culegerii de memorii intitulată Tatăl Fantomă (Crane Hill, 2001): În noiembrie 1993 am călătorit la Viena unde cu ajutorul prietenului meu Daniel Schmid am descoperit adresa unde tatăl meu locuise în copilărie: numărul cinci pe Zirkusgasse, în cartierul Leopoldstadt. Descoperirea
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
în nici un caz legătură cu subiectul. Nu cred că există subiecte interzise sau măcar imorale. Despre orice se poate scrie bine și, în același timp, fără a șoca neapărat, fără a forța în vreu fel nota. Romanul Ai toată viața înainte, al lui Romain Garry, se petrece într-un bordel (în care, mai mult, trăiește un copil!), iar Lolita lui Vladimir Nabokov descrie o relație pedofilă - asta ca să iau primele două exemple care-mi vin în minte. Nici una dintre cele două
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
acestui dialog, important ca orice tip de confesiune a unui artist pentru care “teatrul nu poate fi decît teatrul”, cum puncta, undeva, Eugène Ionesco. Și încă ceva major, ce se înscrie în tema “Coincidențe” a acestui articol. Cu cîteva zile înainte să-mi iau biletul pentru Cluj, am primit un dar minunat: cele trei volume “ Eugen Ionescu - Teatru” apărute la Editura Humanitas în traducerea formidabilă a lui Vlad Russo și Vlad Zografi. (mă pregătesc să scriu și despre această nouă traducere
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
din Heidelberg au venit, v-au vizitat o serie întreagă de scriitori, de cercetători din România. Mi-aduc aminte că, în 1987, m-am întîlnit acolo cu profesorul Crohmălniceanu. În 1990, m-am întîlnit cu Mircea Dinescu și, puțin mai înainte, trecuse pe acolo Ana Blandiana. Au mai fost mulți alții. - Cei numiți de dumneavoastră au venit de mai multe ori. Țin să subliniez aici un fapt esențial. Dacă Seminarului de romanistică din Heidelberg îi revine un merit în a fi
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la Înalta Poartă strigînd: Nene Victore, lasă-mă bre și pă mine să plec la Londra! Și avea să plece imediat.” (p. 73) Paginile de acest tip, chiar dacă dau sarea și piperul
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
de monotonia obsesiilor mele”), portrete de epocă și “scandaluri” istorice. De pildă, scrie George Banu, scandalul “Revizorul desparte în două istoria teatrului românesc de după război și pînă în ’89, anul atîtor prăbușiri”. Așa cum în teatrul românesc se poate vorbi de “înainte și după Revizorul”, în filmul românesc se poate vorbi de “înainte și după Reconstituirea”; i-a fost dat lui Pintilie să fie autorul celor două borne (sau bombe) incendiare ale unei culturi. Cu prețul de cost aferent; de pildă, 22
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
pildă, scrie George Banu, scandalul “Revizorul desparte în două istoria teatrului românesc de după război și pînă în ’89, anul atîtor prăbușiri”. Așa cum în teatrul românesc se poate vorbi de “înainte și după Revizorul”, în filmul românesc se poate vorbi de “înainte și după Reconstituirea”; i-a fost dat lui Pintilie să fie autorul celor două borne (sau bombe) incendiare ale unei culturi. Cu prețul de cost aferent; de pildă, 22 de ani distanță între două premiere de film în România... Totul
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
Indiferent dacă umorul e în text sau în lentila cititorului, întoarcerea la antici e întotdeauna reconfortantă, din varii motive. Arta retoricii, laolaltă uitată azi de juriști, preoți și parlamentari, ar fi unul dintre ele. La greci, puterea retoricii se exercitase înainte ca Aristotel să fi scris cartea consacrată acestei arte, „la fel de frumoasă ca și poezia”. S-a conservat răsunătorul Elogiu al Elenei, o apărare a nevinovăției frumoasei, datorată lui Gorgias. Dacă n-a fost răpită cu forța, poate că a fost
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
Gheorghe Grigurcu Mai menționăm și cîteva rînduri echivoce privind colaboraționismul marilor noștri critici (G. Călinescu fiind mai înainte incriminat, corect, zicem noi, pentru „publicistica sa dezgustător-propagandistică”): „Faptul că Vianu sau Călinescu au existat ca nume și prezențe în aceste timpuri grele a făcut posibilă treptata «recuperare» a lui Lovinescu sau Maiorescu - spre a folosi un exemplu”. Oare? „Recuperarea
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
editură din România în anii ’70, Marin Preda era departe de-a face figura unui ins curajos, aplecînd urechea la spusele unui Adrian Păunescu și bineînțeles neînvoindu-se a indispune „forurile”. Aflat în anticamera cabinetului directorial, în care intraseră mai înainte Alexandru Paleologu și Geta Dimisianu, pentru a pleda în favoarea tipăririi cărții despre Eugen Ionescu, autorul acesteia înregistrează lucruri edificatoare: „În biroul lui Preda se aflau Adrian Păunescu și nu știu mai cine - cei doi au intrat și i-au comunicat
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
așa, îi rog să mă scutească de insinuarea jenantă că m-aș apropia „de tribun” prin ceea ce scriu. S-ar putea ca beneficiarul flatantelor epitete să se supere! Dacă până aici a fost vorba de-o contradicție filologică, de-aici înainte va fi vorba de proces de intenție și fals grosolan. Manipulând cu rapiditate textele și contextele, cu scopul delegitimării intelectuale („Băiețică ăsta nu știe ce spune!”, cam așa s-ar traduce precizarea lor) autorii indignatei puneri la punct susțin c-
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
intelectuale — sunt atât de dubioase (despre improprietățile și greșelile de exprimare, atât în română, cât și în engleză, nici nu mai vorbesc: vezi doar rizibila formulă „alți membrii”, pentru care în clasa a patra primară ești lăsat repetent!). De-acum înainte, Vadim ne va ușor închide gura, reamintindu-ne că doar nouă ni se pare că e antisemit. Într-adevăr, cu ajutorul d-lor Katz și Florian el a renăscut întru democrație și filo-semitism! Am simțit pe propria mea piele diferența dintre
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
furculița. - Așa stau, deci, lucrurile? Judecând după felul în care obișnuiai să-l ridici în slava cerului pe nebunul de Otto Weininger, am crezut că ai să rămâi holtei. Am vrut să-i răspund, dar Betty mi-a luat-o înainte: - Ar fi putut rămâne celibatar, a descoperit însă o comoară - o cheamă Șoșa -, de dragul căreia s-a lepădat de toate principiile și convingerile sale. - Își râde de mine, am spus. O cunosc pe Șoșa din copilărie. Ne jucam împreună înainte
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
înainte: - Ar fi putut rămâne celibatar, a descoperit însă o comoară - o cheamă Șoșa -, de dragul căreia s-a lepădat de toate principiile și convingerile sale. - Își râde de mine, am spus. O cunosc pe Șoșa din copilărie. Ne jucam împreună înainte ca eu să fi mers la heider. Eram vecini în clădirea de la nr. 10 de pe strada Krochmalna. Mai târziu, au plecat de acolo și timp de mulți ani... Feitelzohn luă iar în mână furculița. - Oricum, nu trebuia să fugi de
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
febrile, de lansări de punți și antene spre o Europă cu care cultura română se voia cât mai repede și mai deplin sincronizată, de treceri peste etape neînchegate suficient în timp, dar care trebuiau “arse” de chiar febra saltului temerar înainte. Or, dacă e să identificăm un scriitor care sintetizează exemplar în epocă o asemenea mișcare curajoasă printre rupturi și (re)sudări de atitudini și programe literare, acesta este în primul rând Voronca. La douăzeci de ani, el vâslea încă în
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
poetice de dimensiuni mai cuprinzătoare și cu consecințe mari în viitorul apropiat. Cultura română în ansamblul ei era la ora sincronizării cu lumea mare, afișând programe ambițioase, invitând la deschideri multiple, la comunicare spirituală, la reconsiderări decisive pentru mersul ei înainte. Dacă în Caragiale se putea spune, nu fără ironie, că Europa e cu ochii pe noi, în anii agitați ai tinereții poetului nostru, “noi” eram cei cu ochii deschiși mari către acea Europă și chiar simțeam, până la cote patetice, nevoia
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
în regimul anterior) par a-și fi rătăcit busola și se mișcă bezmetic într-o tranziție fără cap și fără coadă. Vechile prietenii sînt sacrificate pe altarul noilor pasiuni politice. Apar vanități și frustrări sociale nebănuite cu doar cîteva luni înainte. Toată crema intelectuală din țară, în trecere prin Paris (nu apăruse încă moda Washington), face escale mai scurte sau mai lungi în rue François Pinton (domiciliul Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca), unde se aduc ultimele publicații din țară
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
a declarat că examinează posibilitatea de a da în judecată ziarele care au anunțat că a avut o întîlnire secretă cu șeful PRM. Dl Năstase n-a spus însă nici un cuvînt despre ziaristul timișorean bătut cu sălbăticie cu două zile înainte. La fel cum premierul n-a suflat o vorbă nici cu alte ocazii în care ziariști din țară au fost bătuți cam după același tipic cu Ino Ardelean. Acestuia i-a fost ruptă mandibula în două locuri în bătaie. Adică
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]