1,203 matches
-
îmi mușc buza, așteptând să îmi spună să le duc înapoi. Dar ea se uită iar la sanda și atinge mica clementină. — Puneți‑le!, zice deodată. Să le văd! Cu un mic fior, îmi scot și cealaltă sanda și le încalț - și sunt, pur și simplu, perfecte. Pantofii mei cei perfecți, cu clementină, exact ca în Cenușăreasa. — O, Bex, zice Suze - și nu mai trebuie să zică absolut nimic. Totul se citește în privirea ei înduioșată. Pe bune, câteodată îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un fior de spaimă, ca un copil care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci murmurând, apoi ușile se dau în lături și iese cineva. Din unghiul meu, nu văd decât că e o femeie, și că e încălțată cu pantofii ăia noi Chanel, care costă de te îndoaie. E urmată de două perechi de picioare bărbătești, și cei trei pornesc pe hol. Nu rezist să nu trag cu ochiul de după scaun, și... sigur. E Alicia Scorpia cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Își ridică bărbia și se uită la el. Uite care este părerea mea în acest moment - încă mai cred că ești făcut pentru mine! Atunci, spune că n-o să pleci. Dar trebuie. O, cerule, trebuie să te părăsesc. El se încalță și se îndepărtează de pat. Ea încearcă să se miște, dar își simte picioarele ca de plumb. Ce se întâmplă cu tine? țipă el. Ești o lașă? Urăsc lașii! M-auzi? Urăsc, urăsc, și iar urăsc lașii! Pleacă acum. Supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și feciorii casei. Iarna trecuse. Venise într-adevăr primăvara. Se ardeau toate uscăturile de peste an. Sări din pat și deschise fereastra. ― Iancule, Nicolae! Să nu aprindeți focurile fără mine! Își luă un cojocel și o broboadă peste cămașa de noapte, încălță niște cizmulițe și alergă în jos, pe scări. Tot așa alerga și în copilărie, când tatăl ei, boierul Dudescu, o striga din curte: „Hai, fata tatei, vino degrabă, că se sting focurile!”. Era un obicei. În zorii zilei de 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
auzise cam tot. Se răsuci pe călcâie. Venise timpul să se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu își revenise. Într-adevăr, îl găsi în picioare, gata de fugă. Nu apucase să se încalțe, dar îmbrăcase o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Moldovei, dom’țători: groapă di gunoi? umblătoare? Da uită-te la ei cum ne vin când ne vin; desculțăi, dezbrăcățăi, cu toată averea-ntr-o coșâlcă - paporniță Îi spun ei... Într-o lună de zile se-mbracă - ghini fac; se-ncalță - ghini le prinde: s’ nu intre-n așternut cu băligile călcate, tot umblând să afle cum să ne mai amăgească... În trii luni, uite-l gras ca on popă; În nouă uite-l Însurat și ginere a’ lui cutare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mirare că s-au luat În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu s-ar potrivi În viață? Mi-a rămas mai puțin imaginea ei, dansând pe muzică, Încălțată cu pantofi ușori - cât bocancii grosolani, cizmele de cauciuc, mutându-se, În ritm, pe podea, În fața mașinii de gătit, ori sub masă, când era așezată... Și Încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc În altul, În casă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
caz, nu mi-a răspuns; poate că nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut sparge sticla ochiurilor. Uite-l pe Moș Iacob! A ieșit În ograda lor, În stânga mea. Îmbrăcat cu pantalonii lui negri, de duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă ar trece mereu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
puțin Îmi pasă de cărțoaiele ei și de abricoase, pătrund În codru, fără să-ntorc capul - uite-așa, dintr-o dată! Ea mă strigă, mă caută. Nu mă ascund, nu mă opresc, merg la pas. Ca să mă ajungă, alergând, și-a Încălțat iar sandalele. Mă apucă de mână, mi se așează Înainte. Cu obrazul șiroind de lacrimi cu praf. Suspinând, Îmi cere să mă-ntorc. Acasă, zice ea, adică și la mine, acasa ceea. Nu zice, dar așa ar vrea să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le descalță ca să-și pună papuci. Atunci Îmi place mie cel mai mult și mai mult: mă așez pe podea În fața ei și mă uit. Ea chicotește, se sperie, râde - Însă Își ferește genunchii din calea ochiului-minții. După ce-și Încalță papucii, ochiul meu rămâne lipit de ciuboțele: acolo-i acolo. Poate și din pricina lor au trecut zile și zile, până să-mi aduc aminte că eu nu mănânc. - Nu mănânc!, zic, În sfârșit. - Da di ci tu nu mănânci?, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu icoanele În culori... - Atunci ce vriei? Ce să-ți dau, ca să mănânci, tu? - Ciuboțelele roșii!, zic. Bălana trage un: Oi!, speriat-Înveselit, scuipă-n sân, face cruci... Cum să-mi dea ciuboțelele? Dar e iarnă, e frig, cu ce se-ncalță ea când iese după lemne, după apă, la dugheană...? Ciuboțelele - dar ce să fac eu cu ele, sunt prea mari pentru piciorul meu? - Nu pentru picior, zic. Pentru pâță. Bălana nu pricepe. Nici eu nu pricepusem, Întâia oară, cu Tecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le dau - după. Bălana era bălană - și cu roșu În miez. Cum dăduse În primăvară și era lumină pe cuptiori’, se făcuse de-a dreptul de aur În jurul căpșuniului. A rămas la noi multă vreme. După primăvară, vara: ea umblă Încălțată În pantofi, Însă când e să fie, scoate ciuboțelele din cemadan, cum Îi zice ea geamantanului, mi le dă - ca să i le dau. Și i le-am tot dat. Și Dumnezeu știe cum de nu ne-a prins mama, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios și În același timp, umil. - Nu te jura, te cred, te cred!, continuă tata. Pentru cizmele cu care ți-ai Încălțat capul, oamenii se Împart, curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția, bolșevicule?!, rânjește bivolul de Grabenko. Ce, -ți pare rău că azi n-ai avut cu cine să faci pe tălmaciul? Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
opinca voastră helenică? Unchiul-văr nu merge În același pas cu mine. - De unde să știu? Nu știu grecește, nu-s grec, n-am purtat...opinci. Noi, bărbații umblam În cizme, femeile noastre În botine. - În cizme - vara? - Și vara. Noi eram Încălțați, domnule, nu desculți, ca alde Popescu-al lui Holban din Chiștelnița! Dar de ce mă-ntrebi? Încă nu știu, limpede; o să aflu. - Așa?, zic. S-ar prea putea ca adevăratul motiv al fugii bunicii de la curtea voastră, de la avere, farmacii, considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
obligată, prin lege, să le cumpere. În vreme ce Susan își căuta cheia de la ușă, una dintre sacoșe, care conținea aproximativ optsprezece litri de băuturi gazoase, s-a răsturnat, proiectând o sticlă de doi litri de Cola dietetică peste unul dintre picioarele încălțate în sandale ale femeii. — Doamne Dumnezeule, la dracu! Piciorul i-a țâșnit involuntar în sus, iar Susan a țopăit de mai multe ori pe loc, așteptând ca durerea să i se diminueze. Sunetul unui țâțâit din buze i-a distras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decis Julia. Primul era că Deborah fusese undeva la coada listei atunci când Dumnezeu împărțise darurile de natură estetică. Deși avea o siluetă destul de plăcută, Deborah avea tendința să și-o camufleze în haine demodate și fără formă, în vreme ce picioarele erau încălțate cu genul acela de pantofi solizi și confortabili, preferat de stewardese. Părul șaten și fără volum, lung până în dreptul umerilor, nu era deloc coafat, așa că avea un aspect fără viață și se zburlea lejer în preajma urechilor. Julia și-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate. Julia era conștientă că își coborâse argumentația la un nivel de bază, dar nu-i mai păsa. Era dispusă la orice numai să nu se mai revină la subiectul copiilor. James se încălțase, iar acum se îndrepta către ușă. — Unde te duci? l-a întrebat femeia. Am pregătit cina pentru amândoi. James s-a oprit în cadrul ușii, s-a întors puțin, dar a răspuns fără s-o privească în ochi. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vieții de cuplu căsătorit. Și tu nu vrei un copil? Fiona a luat o bucățică de pâine și-a uns-o cu unt. Draga mea, dacă aș fi vrut s-aud lipăit de piciorușe prin casă, atunci mi-aș fi încălțat pisica... dacă aveam pisică, a replicat Julia și-a luat o gură de vin. I-am spus c-o să mă mai gândesc în speranța că n-o să mai deschidă subiectul. Normal c-o să-l mai deschidă, a râs Fiona. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îmbrăcat-o pe Milly. Și chiar dacă, prin absurd, Nick ar fi făcut-o, atunci întreaga operațiune ar fi fost întreruptă de nenumărate ori pentru ca bărbatul s-o întrebe pe Susan unde erau pantalonii scurți sau cu ce pantofiori s-o încalțe pe fetiță. Susan și-a dat acum seama că, grăbindu-se să-l ajute pe Nick imediat după moartea lui Caitlin, fusese atât de preocupată de suferința lui, încât exagerase cu îngrijirea lui Milly, astfel încât Nick nu învățase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
povestea se află, mi-ar tăia capul. — Știu cine o să vină de bunăvoie cu mine, fără să spună nimic. Cei ce rămân nu trebuie să știe nimic. Căpitanul ieși încet din apă, își puse niște pantaloni scurți și largi, se încălță cu tipicele nail, lăsând aerul cald să-i usuce apa de pe corp, și dădu din cap neîncrezător: — Cred că ești la fel de nebun ca acest targuí, spuse. Dar poate că ai dreptate și e mai bine decât să rămâi aici așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii, așa că oricine dădea peste mine primea un șut În tibie atât de puternic Încât nu mai Încerca a doua oară. Băieții bine crescuți sunt Întotdeauna ușor de deosebit: Își cer scuze În timp ce se Îndepărtează șchiopătând, cu urma bombeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o invitație de la ambasadă cu perspectiva să ajungi în America, trebuie să te pregătești pe îndelete. Tata se plimba prin cameră examinându-și costumul - prea strâmt aici, prea scurt dincolo - dar în linii mari era mulțumit. După aceea și-a încălțat pantofii, ca totdeauna cu o lingură argintie, luată special de acasă. Nu înțelegeam de ce lingura de pantofi fusese mai importantă decât Cișmigiu et Co de Grigore Băjenaru, cartea pe care îmi ceruse s-o scot din geamantan. Cartea mea preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mână. Cu mâna cealaltă a slăbit puțin strânsoarea șiretului și a tras limba pantofului afară. A apucat pantoful, ținându-l pe sub talpă, mi-a prins piciorul de călcâi și l-a împins prudent înăuntru. „Ți-e comod așa?” De câte ori mă încalță, tata e blând, la fel ca mâna mamei atunci când zac în pat și termometrul arată că am treizeci și nouă de grade. Tata mi-a legat șireturile, cu capetele simetrice. M-am sculat de pe scaun, s-a ridicat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]