664 matches
-
în mână, pentru a căuta drumul ce trebuia să-l parcurgă pe calea Domnului, pe care mergea cu multă incertitudine. În anul 1206, auzind din Evanghelie că Domnul le poruncise ucenicilor săi să meargă fără toiag, fără desagă și fără încălțări, imediat, aruncând toiagul, încălțările și cureaua, a început să meargă încins cu o funie, imitând regula evanghelică și viața apostolilor, și, astfel, la șase ani după convertirea sa, a redactat regula pentru modul de viață al fraților minori, cărora le-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
căuta drumul ce trebuia să-l parcurgă pe calea Domnului, pe care mergea cu multă incertitudine. În anul 1206, auzind din Evanghelie că Domnul le poruncise ucenicilor săi să meargă fără toiag, fără desagă și fără încălțări, imediat, aruncând toiagul, încălțările și cureaua, a început să meargă încins cu o funie, imitând regula evanghelică și viața apostolilor, și, astfel, la șase ani după convertirea sa, a redactat regula pentru modul de viață al fraților minori, cărora le-a fost călăuză și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o deosebită fervoare a spiritului, așa cum fusese inspirat de Dumnezeu: «După cum spune Regula, cine vrea să fie frate minor și să respecte cu fidelitate Evanghelia pe care a profesat-o, nu trebuie să aibă decât rasa, cingolul și pantalonii, iar încălțări doar în cazuri evidente de boală». 19. Indulgența Porțiunculei Indulgența Porțiunculei, un eveniment de mare importanță în istoria și în conștiința Ordinului Fraților Minori și subiectul lungilor discuții istoriografice despre autenticitatea sa istorică, își găsește documentarea sa cea mai obiectivă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
i-am memorat prima dată strofele. Mesajul era că orice om are dreptul de a fi tratat cu demnitate, indiferent de munca pe care o prestează. O parte a poeziei spune așa: „Mulți oameni de seamă au stat la peticit Încălțări ori au deprins cum se bate fierul”. Poezia se sfârșește cu afirmația că nu munca Îl Învrednicește pe om, ci omul conferă onoare muncii. Mie mesajul mi-a sunat astfel: „Tratează pe toată lumea cu respect! Nu oferi nimănui mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
talonete adaptate conformației piciorului respectiv. Ciorapii trebuie să fie lipsiți de cusături și de elastic în partea superioară a lor, evitând astfel presiunea excesivă la nivelul degetelor și, respectiv, al gambelor. La alegerea pantofilor pacientul trebuie să se asigure că încălțarea, folosind branțuri sau talonete, lasă destul spațiu pentru picior. Alegerea pantofilor este o problemă dificilă în cazul pacienților cu neuropatie. În unele centre s-a recurs la folosirea pedobarometriei optice astfel încât, prin determinarea locurilor de presiune crescută să poate fi
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator (factor agravant în înfundarea pușcăriei de către glumețul epigramist), dar nimic nu ne împiedică (cu atît mai puțin, azi, pușcăria) să ne imaginăm, olfactic, starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest al celui care, să recunoaștem, produsese deja primul mare dezgheț în gerul stalinist. Scena pantofului totuși, nu?... 1 aprilie "Primează anegdota." Deconectanta formulă junimistă, deși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
istovitor, îndoită sub povara bidoanelor enorme. Și când se termina tot laptele, urca la „Șura”, cu picioarele amorțite, cu brațele înțepenite. Dușumeaua, întotdeauna curată, goală, păstra încă o plăcută răcoare matinală. Avdotia intra, o saluta pe bunica și, scoțându-și încălțările ei mari, mergea să se întindă direct pe jos. „Șura” îi aducea un pahar cu apă, se așeza lângă ea pe un scăunel. Și vorbeau amândouă încetișor înainte ca Avdotia să aibă curajul de a porni din nou la drum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fetiței și, cu un zâmbet disprețuitor, a întrebat-o: - Cu ce ești încălțată, domnișoară Lemonnier? Cele treizeci de eleve s-au ridicat de pe scaunele lor, întinzând gâtul, holbând ochii. Pe parchetul bine ceruit, au văzut doi cipici de lână, două “încălțări” pe care Charlotte și le încropise singură. Strivită de toate privirile acelea, Charlotte a lăsat capul în jos și și-a crispat involuntar degetele de la picioare în cipici, ca și cum ar fi vrut să-i dispară picioarele. Pe atunci trăiau deja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
două zeppeline nemțești printre stalagmitele luminoase ale proiectoarelor. În sfârșit, a existat o zi, acel 14 iulie 1919, în care nenumărate șiruri de soldați au traversat Neuilly-ul îndreptându-se spre capitală. Trași la patru ace, cu privirea semeață și cu încălțările bine lustruite - războiul își relua aerul de paradă. Se afla oare printre ei și ostașul care avea să strecoare în mâna Charlottei o pietricică maro, schija de obuz acoperită de rugină? Erau oare îndrăgostiți? Logodiți? Întâlnirea aceea nu a schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu reținusem titlul tabloului, dar cuvântul „ultimii” figura în el. Erau ultimii care înfruntau dușmanul, chiar ultimii care mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Început În cascade să-și răstoarne cofele cu stropi mari și reci. Ne-am adăpostit sub un șopron deschis al oilor, dar nu ne-am putut feri decât capul și spatele, În rest șiroaiele de apă ne-au udat 225 Încălțările și pantalonii până la genunchi. Dacă până atunci transpirasem din cauza căldurii, acum tremuram În tricourile lipite de corp și pantalonii suflecați. Dar ca orice ploaie la tropice după ce a spălat bine pajiștea și a băltit-o, s-a oprit. După ce cerul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe o bancă, de unde scrutez depărtările vălurite de ape. Închid ochii și-mi imaginez tabloul acostării navei engleze „Tory”sub conducerea lui William Hayward Wakefield În Portul Nickolson. Femei, bărbați, copii, cu fețe livide și trupuri supte, haine sărăcăcioase și Încălțări peticite, după un voiaj lung, nu lipsit de peripeții, trăgând de buccelele grele, se grăbeau să coboare pe acest țărm care devenea „al speranței”, dincolo de teama inerentă față de necunoscut! Încetul cu Încetul dorința supraviețuirii a făcut din ei niște adevărați
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și Suze. Pe bune acum. Nici măcar nu știau ce voiam să spun. În seara respectivă, cînd ajung acasă, apartamentul e Întunecat, gol și fără Luke. E cu ea. Nu. Nu-i cu ea. Termină. Îmi fac un sandviș, Îmi arunc Încălțările și mă fac covrig pe sofa cu telecomanda În mînă. Tocmai zapez, căutînd Povești despre naștere, de care sînt total dependentă (doar că, atunci cînd vine momentul crucial, mă uit printre degete), cînd sună telefonul. — Salut. E Luke, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
apoi dispariția acestui punct de sprijin duce și la nevoia revizuirii sensului experiențelor religioase. Lumea este răvășită: „țara se Întoarce ca roata olarului.”; „Cei bogați jelesc, săracii sărbătoresc.”; „Cerșetorii au ajuns stăpâni de comori, cel care nu-și putea face Încălțări, astăzi deține bunuri”. Aceste formulări luate din Plângerile lui Ipuwer 1 dau mărturie despre o revoluție socială care a răsturnat raportul tradițional Între clase. Dar ceea ce ne interesează aici este repercusiunea religioasă. Ipuwer spune mai departe: „Se Întâmplă chiar așa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]