9,025 matches
-
mândru...! Dar nu vezi că nu mai vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se citea pe fața lui că spusele mamei îl încălzeau și parcă îl și vedea pe tăticul lui cum îl însoțește pretutindeni, cum îl învață o sumedenie de lucruri, cum îi face jucării... * Simona se gândi că ajunsese în punctul cel mai înalt al suportabilității situației. Va trebui să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îl iubește. Îi spuse totuși: Și de ce, pui? Pentru că m-ai bătut! De, puiule, nu mai ai nici o șanșă. Eu sunt și rămân mama ta. Iartă-mă că te-am bătut. Asta numai fiindcă te iubesc nespus de mult. Apoi, încălzindu-și toate cuvintele ce urmară, îl îmbrățișă cu toată dragostea, gata, gata să-l sfărâme. Copilul se agăță de gâtul ei. Se așezară pe pat și așa, înlănțuiți, adormiră. Trecură peste masa de seară. Ce, de mâncare le ardea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
soare și păsări cântătoare. Și viața de zi cu zi a pacienților dobândi un plus de optimism, de parcă și-ar fi primenit cu toții sufletele îmbrăcând haina primăverii. Plimbările prin parc erau mai dese și mai lungi acum, zilele cu soare încălzind sufletele rănite care purtau tainicile boli ca pe un înscris al destinului. Simona nu știa cât avea să zăbovească în acest spital. Nu avea nimic a le reproșa medicilor sau asistentelor, dar purta cu ea mereu o întrebare neliniștitoare: ,,Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi erau cojoacele! „Acesta trebuie să fie călduros!”, se gândi el și se apropie să-l vadă. Băieții care-l vindeau, cum îl văzu, începură să-și laude marfa. - Hai, moșule, cumpără-ți un cojoc acum la bătrânețe, să-ți încălzească oasele, că meriți, ce zici? Așa cojoc nu vei găsi nicăieri, pune mâna și vezi ce lucru este, ce calitate. Nici nu te mai gândi, hai, măsoară-l și ai să te convingi singur! „Da ce dacă încerc, doar nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sat la muncă și avusem fericirea să ni se dea familiei noastre. Aveam ambii copilași; băiatul de trei ani și fetița care avea numai trei luni. Era începutul lunii noiembrie. Afară era frig. Casa, deși era mare și înaltă, se încălzea foarte bine. Aveam de toate; și lemne și cărbuni. Erau acei ani, când totul se cumpăra cu cupoane din magazine. Eram fericiți, nu numai pentru că avusem parte de casa noastră, ci și de vecini buni. Erau oameni gospodari, mărinimoși și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel de "nevoi" are tovarășul nostru, iar fătuca noastră ajunsese marfă de preț, și aceasta știa să negocieze. Deși tare amar i se mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și făcea iluzii. Uneori pasiunea tovarășului o încălzea atât de tare, încât odată ajunsă acasă izbucnea într-un plâns bezmetic, se golea de un fel de ură și două zile zăcea bolnavă în pat. Prietenul meu vizita întreprinderea a patra oară, știa că iubita lui e bolnavă, că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii, închide urechile, închide toate simțurile și se prăbușește în ea. Cade într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lume. Trăia într-o armonie perfectă cu natura din jurul ei. La anotimpuri reacționa instinctiv. În timpul iernii îmbrăca haina de blană a Mariei și se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strălucire aurului meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani, pământul ar fi foarte sărac, pentru că ar lipsi cântecul. Noi dăruim oamenilor, o dată cu toate acestea, o parte din sufletul nostru încălzit la flacăra mereu vie a înzestrărilor cu care Bunul-Bunilor ne-a dăruit. Ceea ce vă spun eu vouă acum nu e o poveste; e viața celor care au fost demult, tare demult. Moșii noștri au străbătut pământul, din îndepărtata și marea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fetele veneau, puneau bani buni în mâna ghicitoarelor sau luau ultimele ouă din cuibare, fără știrea mamelor. Se despărțeau de ghicitoare bucuroase că ceea ce se arătase în cărțile rufăite, în palmă sau în glăsuitul șoptit al ghiocului, era tocmai sortitul încălzit la sânul lor nu numai în nopțile de Sânziene, ci și în toate nopțile albite de nesomn. * * * Hotărât să zăbovească mai multe zile la marginea satului Bălășești, bulibașa Iorgu era mulțumit că oamenii lui aveau de lucru din zori până
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe colonelul Priboi, fie mergând la Miliție, fie printr-un telefon, în care să-l întrebe despre stadiul demersurilor sale. - Și... și ce-ți spune!? - Caută să mă liniștească, pare a fi optimist, dar pe noi vorbele lui nu ne încălzesc. - Alex, Alex, crezi că Dumnezeu poate lovi mai tare un om!? îl poate pedepsi? Ce rău am făcut noi, dragul meu, ce rău, ce păcate avem de ispășit?... Așteptarea aceasta mă macină, mă simt istovită. Am ajuns la limita puterilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îmbrace cu această pijama nouă care îi aparține și să se culce. Înainte de a ieși din cameră, îl lipi din nou de ea și-l sărută pe frunte. El nu reacționă în nici un fel, dar simți un fior care îi încălzi sângele din vene. Nu putea înțelege acest miracol. De bună seamă, această stare care îl electrizase ca și cum ar fi atins un fir electric neizolat, fusese provocată de acea intensă trăire a mamei lui, a celei care îl zămislise și care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și că nici nu știe ce înseamnă... - E un cuvânt urât, Mihăiță, e foarte urât! Acasă nu suflară o vorbă despre cele întâmplate pe terenul de fotbal, dar din ziua aceea, relațiile dintre Mihăiță și Vișinel luară un alt curs, încălzindu-se nebănuit de mult. Părinților nu le scăpă transformarea survenită. În sufletul lor înflori speranța că în locul unor întunecimi, își făceau loc câteva raze de soare. De-a lungul școlarității, Vișinel avu parte de mai multe altercații care s-au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel se strecura ușor pe ușa din spatele casei, chiar în miez de noapte, și alerga să-i vadă pe Rafira și pe Lisandru, dar mai ales pe Voica. Întâlnirile cu ea erau o adevărată sursă de bucurie și el se încălzea la flacăra ochilor ei duioși ce mărturiseau o dragoste adevărată. Vișinel se încărca în acest fel de optimism. Reîntors acasă el ducea mai departe prin vis întâlnirea cu Voica, cu iubita lui care părea, și de această dată, o zână
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cea mai fericită zi din viața noastră, nu!? Copiii îi mai sărutară o dată mâna Inei și o porniră către camerele lor, purtând cu ei întreaga frumusețe a unei sărbători irepetabile. Norocul, precum o stea a magilor, le călăuzise drumul le încălzise inimile și-i adusese într-o lume în care se bucurau nu numai de căldura unui soare ocrotitor, ci și de lumina acestuia. Aprilie își pusese bidivii la un docar nou-nouț și începuse să galopeze împreună cu Mihăiță și Vișinel spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zonele rurale! La popicăria din incinta stadionului, împătimiții amatori de popice jucau pe bani, atât individual, cât și pe echipe, până noaptea târziu, timp în care se bea un butoi cu bere la halbă, adus în mod special pentru a încălzi oarecum atmosfera, căci majoretele și „manechinuitele” botoxate nu erau încă la modă. Noi, puștimea din preajma stadionului, eram nelipsiți și necesari în timpul jocului, pentru a ridica la loc popicele doborâte la plin și la izolat, fiind tocmiți cu ora pentru care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
chemătoare. Fetele o prindeau din zbor, o așezau cu grijă în geanta doldora de cărți și mergeau mai departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le spune multe lucruri încălzite la flacăra tinereții, dar prin comportament, ele arătau a fi asemenea unor ființe sălbatice, abia sosite din jungla tropicală. Văzând că aceste fete trăiesc pe alte paralele și meridiane, tinerii în cauză le tratau cu o discreție simulată, lăsându-le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
greu. Apele păreau a fi prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm să devenim două sloiuri de gheață. Alex alungă printr-un simplu gest al mâinii cele câteva clipe de tăcere. Scopul invitării Olgăi era de a lămuri definitiv statutul relațiilor dintre el și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
al vieții că avea o singură cale de urmat: drumul spre grădina de suflet a Inei. Trebuia să planteze cu grijă, răbdare și mai ales cu tact florile încrederii și împreună să ocrotească aceste flori miraculoase ce puteau înflori numai încălzite de un singur soare, cel al unei dragoste sincere, adevărate. De câteva nopți la rând, Alex avea același vis, ceea ce i se părea incredibil: alerga spre un autobuz care tocmai oprea în stație, dar atunci, când era gata-gata să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu temperaturi prietenoase, moderate, ce se află sub influență mediteraneană, față de cele din nordul Țării. Dacă la începutul lunii temepratura medie din timpul nopții depășește 10 grade Celsius, asociațiile din prima zonă sau firmele furnizoare sistează furnizarea energiei termice pentru încălzit, ceea ce nu poate fi valabil în restul zonelor. CAPITOLUL IX DISPUTE ȘI NEMULȚUMIRI LA BLOC A. Dispute între asociațiile de proprietari și furnizorii de apă-canal Preocuparea asociațiilor pentru asigurarea de apă și canalizare este materializată în încheierea de contracte-cadru cu
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
cu negru, ca să nu se vadă mizeria de sub ele. Până la urmă tot a durut-o și inima ei s-a chircit de durere și s-a făcut mică și de atunci Slavko nu a mai știut nimic de ea. Se încălzi și aproape adormi lângă puloverul lui roșu, când mâneca stângă se întinse spre fața lui ca să-i mângâie cicatricea adâncită în obraz. Își recunoscu degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]