1,280 matches
-
E multă utopie și multă naivitate în concepția îmbrățișată cu disperare de Nadine Gordimer, după cum e multă violență de limbaj și refuz de a înțelege complexitatea lumii în luările de poziții recente ale lui Breyten Breytenbach. Dar e și refuzul încăpățânat al unui scriitor sincer în demersurile sale anterioare de a se vedea infirmat de lumea politică de „după eliberare.” Incapabilă să confrunte realitatea în mod direct - pentru că ar trebui să-și recunoască propriul eșec -, scriitoarea se refugiază în aberațiile corectitudinii
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
de unii (ardelenii) în dauna altora (regățenii)". Dimensiunea teoretică a cărții este dominată de contradicțiile fundamentale din istoria culturii române: tradiție și modernitate, forme și fond, semănătorism și Lovinescu, acceptarea sau neacceptarea Occidentului. Orientalismul, se situează printr-un soi de încăpățânata "logică himenală", cum ar spune Derrida, mereu la mijloc, mereu că un prag incert între contradicții: spiritul oriental pare "în termenii disocierilor lovinesciene (...), mai degrabă, un fel de sincronism autohtonizat prin vechimea influentelor". Fără îndoială cele mai interesante analize apar
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
Liviu Rusu despre Maiorescu, a scris și Paul Georgescu un studiu temeinic și de amplitudine despre opera întemeietorului Junimii, care m-au ajutat mult în studiul meu (mai ales la operația de refacere) despre junimism. Dar sechelele dogmatice se mențineau încăpățînate încît cartea mea, predată la fosta editură unde lucrasem (se numea acum E.P.L.) prin 1963, a fost lăsată să aștepte trei ani și mai bine, apărînd tocmai în toamna lui 1966. Acum cartea nu mă mai satisfăcea (mai ales că
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
s-o ocolesc ar fi chiar apartenența sau, mai bine zis, definirea, identitatea mea, așa cum s-au impus, treptat, prin presiunea mediului în care am trăit (România, adică, și chiar și exilul românesc) și cum le-am conștientizat greu, cu încăpățânate, amânări și eschive și pe care, în cele din urmă, a trebuit să mi le asum. ...Mă refer, evident, la evreitatea mea pe care niciodată n-am negat-o, dar ale cărei consecințe nu am fost dispus să le scrutez
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
M-a iubit și el, și l-a iubit și pe Ion Vartic. Asta înseamnă că ne înțelegeam foarte bine, certîndu-ne nu o dată. Pentru că Albert, cum îl alintam, era nu numai un om fermecător și fascinant, ci și un scriitor încăpățînat, care funcționa după propriile lui reguli. I-am editat trei cărți, și m-a scos din minți de fiecare dată. Îi plăcea nespus să fie scriitor și considera că Dumnezeu, în marea lui bunătate, i-a făcut un mare dar
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
și chiar un pic dincolo de ele. Sunt puține cărțile asamblate și concepute în timp real cu o asemenea inteligență. Cu alte cuvinte, acele cărți care te provoacă și care să te conving să treci peste nemulțumirile impresioniste ale primei parcurgeri; încăpățânate și chiar prin asta fermecătoare; consecvente, dar nu monocorde. După o copertă avangardistă, publicitară și aproape farmaceutică ("Conține: poezie pură 92,8 %; poezie cu tendință 7,19 %; hârtie 0,01 %"), urmează pagini întregi de poeme cu prozodie latină, intercalând alte
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
fi întâmplat dacă notam. N-am vorbit atunci, sunt acum în măsură să o fac - între timp aceste convorbiri (cu Jean-Louis Ezine) au fost tipărite la Editura Arléa. Un veșnic inconformist - Etiemble -, un spirit independent și refractar ideilor zilei, un încăpățânat simpatic tocmai pentru că fixațiile și neabdicările sale nu au nimic de-a face cu mărginirea. Un ins de o sinceritate candidă, radicală, stupefiantă. Vorbește pentru a spune ce crede și a spune mereu ceva; se întâmplă mai rar decât se
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
se afirmă adevărurile simple) refuzul realității de a se lăsa exprimată în poezie. Întâiul vers e memorabil și foarte în spiritul generației '80 (Magda Cârneci, îndeosebi, Mariana Marin și alții): ŤNu am decât o singură prejudecată: realitateať. Însă realitatea tace încăpățânată și în poem nu se aude decât Ťgâlgâitul de conductă spartă al guriiť. Prozaismul e declarat. Limba poeziei este căinată ca neînstare să agațe realul." (pag. 1329) Nu discut, cel puțin săptămâna aceasta, verdictul. Ce mă interesează e că personajul
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
nu îi afectează doar pe cei din jur, ci își consumă și gazda, distrugând tot ceea ce ține de latura sa umană. Într-un acces de furie, Joseph își ucide propriul câine la care ține, singurul tovarăș într-o singurătate sterilă, încăpățânată. Furia se regăsește însă în întregul mediu al suburbiei, plutește în aer, așteaptă ca o scânteie cât de mică să provoace deflagrația. Considine face astfel și o mică investigație a mediilor periferice cu oameni fără căpătâi, pentru care violența devine
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
veche-adormire când tremurul și delirul ne vor căuta în urechi îndemnându-ne cu iluzii să nu mai întârziem în Împărățiile de dincolo cu o singură naștere și nicio moarte adevărată și să ne întoarcem în pământul cu idoli îngăduitori și încăpățânați Dar noi și mai încăpățânați Fără dovezi și nicio îndoială Vom învăța să iubim? Vom învăța să-mpietrim? Tu cel ce este acela, nu mă preda despărțirii De plânsul și gândul meu pentru tot.
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
ne vor căuta în urechi îndemnându-ne cu iluzii să nu mai întârziem în Împărățiile de dincolo cu o singură naștere și nicio moarte adevărată și să ne întoarcem în pământul cu idoli îngăduitori și încăpățânați Dar noi și mai încăpățânați Fără dovezi și nicio îndoială Vom învăța să iubim? Vom învăța să-mpietrim? Tu cel ce este acela, nu mă preda despărțirii De plânsul și gândul meu pentru tot.
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
pot mulțumi cu o existență mijlocie, fără să aspir la "eternitatea" textului tipărit?" Personajul Miron Radu Paraschivescu din acea vreme trebuie imaginat ca un altoi între un intelectual complex și un mic-și-agitat pachet de nervi - dar cât de atașant în încăpățânata sa candoare, cum avea să-l descrie Matei Călinescu, douăzeci de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost dictată de un soi de sete de sacrificiu semănând cu... narcisismul. Confidențialul PC
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
săptămâni de zile, la sfârșitul căruia nu era de închipuit decât un anume deznodământ - capitularea sa necondiționată. Totuși n-a fost așa: în ciuda constituției sale aparent fragile, Clara s-a dovedit a fi o stâncă. Impenetrabilă, de neînvins, de neclintit, încăpățânată ca un catâr, n-a fost chip s-o mișc din ceea ce i se părea a fi adevărul ei. Zilele s-au scurs foarte repede și ea a rămas de piatră: nu-mi arăta nici o considerație, nu crescusem nici un pic
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
un diplomat francez însurat (Thierry Lhermitte), care se dovedește a fi tocmai unchiul soțului ticălos al lui Roxy. Se iscă un scandal, în care idealismul american și caracterul impulsiv al surorilor Walker se confruntă cu sofisticarea tipic franțuzească și raționalismul încăpățânat al familiei Persand. Ca lucrurile să nu rămână aici și să se complice mai mult, Roxy descoperă că este posesoarea unui tablou în valoare de un milion de dolari. Brusc, o crimă pasională pune capăt intrigii dintre cele două familii
Agenda2004-15-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282298_a_283627]
-
prima baladă a carierei sale, “Cineva”, cu un videoclip în totalitate 3D. Crăciunul acelui an o găsește pe undele radiofonice cu piesa “Fade Away”, prima de pe un nou album. Dacă vreți să știți mai multe despre ea, iată: este ambițioasă, încăpățânată și fidelă. Colecționează tablouri, pixuri, stilouri, icoane, CD-uri, adoră crinii, zambilele, florile de pădure și trandafirii galbeni și, firește, nu se desparte de minusculul ei cățeluș rasa chihuahua. Filmul care a impresionat-o cel mai mult: “Lista lui Schindler
Anca Badiu by Crengu?a MOISE [Corola-journal/Journalistic/83968_a_85293]
-
Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu fine degete, sau lovind, ca și cum ar dansa, cu bâta ori spada orgii, să spargă în sclipitoare țăndări vuietul din adânc - încât aproape că nu ne dăm seama că stropește cu sânge-mprejur, încăpățânat să ajungă până la os. Asta îl interesează, de fapt, când cioplește așchii, aruncând și din mine o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n vitralii și-n stâlpi de piatră, asta vrea el. Nu sunt foarte sigur, dar, poate
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai încăpățînat, reușii să mă proptesc, desfăcîndu-mi membrele inferioare și înțepenindu-mă împreună cu stîlpul mincinos, strîns lucid la piept, să mă potrivesc exact sub cifra 6 a cerului zmălțuit iscusit de meșteri din alte țări. Și m-am agățat cu o mînă
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
pregătiți să salveze somnul sacrificînd visul Lumina se strecoară așezat în fața ferestrei încadrînd aceleași contururi și scene covor pe care nici un jocnu-și mai desface aripile ești o țintă străbătută de lumină în urmă totul piere nici o adiereea trece mai departe încăpățînată să nu afle nimic despre dorințele așteptînd la intrarea în viață și dintr-odată începi să le vezi miniaturi împrăștiate în ceața aceea care este carnea reclamă înșelătoare (a sufletului?) precum cele de la periferii unde atîtea intersecții pustii se cască
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
un soldățoi, fie el și general, nu schimba cu nimic evidența că o făcuseră pe spinarea mea. Incapabil, deci, să pricep că o astfel de catastrofă mă lovise fără nici o putință de apărare, nu luasem în considerație nici refuzul meu încăpățânat de a pune piciorul într-un salon de furmusețe, nici obișnuința de a-mi tăia unghiile cu foarfecele de croitorie rămas de la maică-mea și nici mulțimea de proaste obiceiuri căpătate în mahalaua în care mă născusem și trăisem, dar
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
cei mai buni militari ai împăratului se tem de un măr rușinea o să ne facă mâine să ucidem mai mulți oameni * nu e nimeni pe ulițe să ne întâmpine casele-au ars le-am pus foc la toate un bătrân încăpățânat ședea pe-un ciot vechi de copac în fața cocinei sale în flăcări cântându-și un cântec mi-am aplecat lancea spre el nu m-a văzut uneori sunt doi în mine Weng pe cal cu sabia vâlvătaie și Weng care
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
a-și face drum printre ele pînă în interiorul balconului. O alungam, desigur, dar nu se lăsa, reapărea la scurt timp după aceea, hipertrofiată, țanțoșă și mustind de ură; văzînd-o, nici nu-mi venea a crede că această creatură proastă și încăpățînată, sigură că își va afla puiul exact în locul în care îl lăsase, nu era decît o femelă care o luase razna. Reapărea deci, fîlfîind furioasă din aripi, pîndindu-mă de afară, săgetîndu-mă cînd cu ochiul mare, apos, cînd cu cel mic
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
și semănând cele paisprezece pogoane de pământ pe care se străduise din greu, luptându-se cu impozitele, să le păstreze intacte. Cu toate dificultățile prin care trecuse pentru a urma școala, în interiorul său copilul Marin Preda rămăsese neclintit, colțuros și încăpățânat căci înțelesese, poate, că numai așa poate obține ceva în favoarea sa de la cei din jur și, în primul rând, chiar de la familia sa, părinți și frați. Tatăl său strângea cu greu bani pentru școală, dar elevul Marin Preda nu învață
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
demonizatului râu", mulajele vor căpăta viață. Îndoiala exprimată de ultimul vers nu e doar o cochetărie, ea e resimțită în mod firesc de orice poet autentic, la capătul fiecărui poem : Din mâlul Amarului Târg - / mâl nu de-nceput, / de sfârșit - / încăpățânat făurești/ mici începuturi la-ntâmplare / aidoma unui copil / figurine pe care / vrei să le-nvii stropindu-le / cu-a Jiului apă de piatră // stihuri se cheamă oare? Îndoiala privind întreaga lirică a autorului, este rostită dramatic în poemul Cum ai vrea
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
am fost în stare să dau o antologie. Eram extrem de obosit și de deziluzionat, deziluzionat de mine. Nu am reușit să fiu poetul pe care-l visam în adolescență. Lecturile îmi potoleau scîrba asta crîncenă de mine... Sînt un amator încăpățînat. Aș citi trei sute de ani" D.P.: V-a salvat cititul? E.B.: Cititul, cred, rămîne pînă la moarte... Mă scufund în el... Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei... Cu cele preferate dorm în pat... Le mîngîi prin
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
plină de subtilități. Cei patru bădărani au fost interpretați de Mihnea Lamatic (Lunardo), Ștefan Schuller (Simon), Leonard Bernad (Cancian) și Vicențiu Țăranu (Maurizio), fiecare dintre ei aducând o notă personală ce lasă o amprentă personajului respectiv: Mihnea Lamatic - un bătrân încăpățânat și grosier, Ștefan Schuller, excelent ca apariție tipologică (are burtă, este grobian și caraghios), tânărul bas Leonard Bernad, promițător pentru un debut pe scena operei, este surd și speriat, permanent la autoritatea soției, Vicențiu Țăranu, imaginat ca un orb, incapabil
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]