1,243 matches
-
de caracteristici psihosomatice: din punct de vedere fizic, aceștia au o structură mezomorfă; în timp ce particularitățile psihice (temperamentale, comportamentale) sunt ușor de recunoscut: sunt energici, neastâmpărați, impulsivi, extravertiți, agresivi, distructivi (frecvent sunt sadici), au atitudini ostile, sfidătoare, sunt extrem de resentimentali, suspicioși, încăpățânați și cu o avidă dorință de a se remarca în cadrul grupului, sunt nesupuși în fața autorităților, prezintă accentuate tendințe spre o exprimare directă etc. Toate aceste particularități psihosomatice sunt favorizate de un mediu socio-cultural puternic carențat: familii neînțelegătoare, instabile și lipsite
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
-ți dau". Era un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât o pricină, că dorea să mă vadă plecat cât mai repede. M-am prefăcut că nu înțeleg. "Hai, Marta, te rog". "Nu, nu-ți dau", repetă ea încăpățînată. Mi-a străfulgerat prin minte că-l aștepta pe Aristide; vroia să scape de mine ca să-l poată primi. "Altfel nu plec", i-am zis și, ca s-o încerc, am adăugat: "Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
timp, cuvintele care la început ieșiseră sângerând din inima noastră, se goleau apoi de sensul lor. Le recopiam atunci mecanic, încercând să dăm, cu ajutorul acestor fraze moarte, semne despre viața noastră grea. Și, până la urmă, față de acest monolog steril și încăpățînat, aceste conversații aride cu un perete, chemarea convențională a telegramei ni se părea de preferat. După câteva zile de altfel, când a devenit evident că nimeni nu va reuși să iasă din orașul nostru, ne-a venit ideea să întrebăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mesaje tulburătoare, cum ar fi un zbor de rândunele, o rouă a asfințitului sau acele raze ciudate pe care soarele le părăsește uneori pe străzile pustii. În fața acestei lumi exterioare care te poate întotdeauna salva din orice, ei închideau ochii, încăpățînați cum erau să mângâie himerele lor prea reale și să urmărească cu toate puterile imaginile unui pământ unde o anume lumină, două sau trei dealuri, arborele favorit și chipuri de femei, compuneau un climat de neînlocuit pentru ei. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux tropăia, scuturându-și unul după altul picioarele lui acoperite cu un fel de grund albicios. S-a uitat la Rambert. Cu pălăria de fetru puțin pe spate, cu gulerul cămășii descheiat pe sub cravată, prost bărbierit, ziaristul avea un aer încăpățînat și îmbufnat. Fiți sigur că vă înțeleg, spune în sfârșit Rieux, dar raționamentul dumneavoastră nu este bun. Nu pot să vă dau acest certificat pentru că, de fapt, nu știu dacă aveți sau nu această boală și pentru că, chiar în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de pe taburet și l-a privit în față pentru întâia oară: \ La ce v-aș fi de folos ? Păi, spune Tarrou, întinzând mâna spre pahar fără să se grăbească, la formațiile noastre sanitare. Rambert își luă acel aer de reflecție încăpățînată care îi era obișnuit și s-a cățărat la locul lui pe taburet. Nu vi se par folositoare aceste formații ? spune Tarrou care tocmai băuse și îl privea cu atenție pe Rambert. Foarte folositoare, spune ziaristul, și soarbe din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aceeași pace răscolitoare. Iubirea noastră fără îndoială era mereu prezentă, dar era pur și simplu inutilizabilă, grea de dus, inertă în noi, sterilă ca și crima sau condamnarea. Nu mai era decât o răbdare lipsită de viitor și o așteptare încăpățînată. Și din acest punct de vedere, atitudinea unora dintre concetățenii noștri te făcea să te gândești la acele lungi cozi din cele patru colțuri ale orașului în fața prăvăliilor cu alimente. Era aceeași resemnare și aceeași răbdare trudnică, fără limite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în carne cât și în sufletul lor, de o vacanță grea, de un exil fără leac, de o sete nicicând potolită. Printre grămezile de morți, printre clopotele ambulanțelor și avertismentele a ceea ce este convenit să fie numit destin, printre târșâitul încăpățînat al fricii și teribila revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și să le spună că trebuiau să-și regăsească adevărata lor patrie. Pentru ei toți, adevărata patrie se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era un caz genial de criptografie. Oare exista vreun spărgător de coduri în lumea asta care să-și dea seama că atunci când un vultur fanatic se referă la „fratele meu“, omul la care face aluzie nu e nimeni altul decât încăpățânatul naționalist palestinian Ahmed Nour? Capitolul 61 Ierusalim, vineri, 12.20 p.m. Maggie se holbă la mesaj, iar fruntea i se descreți și zâmbi. Cunoștea un singur Vladimir și acela era Vladimir Jabotinski, mentorul și pseudonimul lui Shimon Guttman. Vladimir junior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gandirea pe care o disprețuim (sublinere adăugată de noi).” Moartea opoziției ar putea fi la fel de importantă în calitate de amenințare la adresa securitătii noastre, exact ca și aceea promovată de teroriști. Opoziția poate îmbrăca multe forme. Totuși, prea des persoana irascibilă, critică și încăpățânată este disprețuită. Inamicii opoziției din interiorul guvernului, comunității, de la locul de muncă și chiar în acele momente când media a creat o atmosferă de teamă față de cei care își doresc să provoace autoritățile. Sunt îngrijorat pentru viitorul nostru dacă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nu mai ai voie la televizor diseară? Nu? Atunci mănâncă-ți hot dog-ul și lasă-l pe fratele tău să-l mănânce pe al lui. Rick luă lingurița ca să-i dea de mâncare bebelușului, dar fetița își închise gura, încăpățânată, privindu-l cu niște ochi ostili, mici ca niște mărgele. Rick oftă. Ce-i făcea pe copiii în scăunele înalte să refuze să mănânce și să își arunce toate jucăriile pe podea? Poate că nu era o idee prea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oră în urmă? Cu două? — Nimeni nu știe ce necazuri am avut, fredonă Gerard. Nu începe, îl avertiză Stan. — Nimeni nu știe, în afară de Iisus ... — Gerard ... Tăcere. Era ca și cum ar fi călătorit cu un copil, își spuse Stan. Pasărea era la fel de încăpățânată și de imprevizibilă ca un copil. Era obositoare până la epuizare. Trecură pe lângă niște șine de tren, aflate în dreapta drumului. Gerard începu să scoată niște pufăituri și un șuierat de locomotivă. — N-am mai văzut lumina soarelui, de nu mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar conținutul lor poate fi vândut. Alți judecători au încercat să pună în echilibru cererile părților adverse și au ajuns la concluzia că dreptul societății la binefacerile cercetării are prioritate față de dreptul individului la proprietate. Toate aceste analogii contrazic caracterul încăpățânat al naturii umane. Corpurile noastre sunt proprietatea noastră. Într-un anumit sens, proprietatea corporală este tipul de proprietate cel mai fundamental pe care-l cunoaștem. Este experiența fundamentală a ființei noastre. Dacă un tribunal nu recunoaște această noțiune fundamentală, decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cruce, prea multe la care să țină astfel Încât ajungea să nu mai țină la nici una. Episodul cu prietenia nu a mai durat mult după asta. Konak-ul fiind atât de mare și dărăpănat, iar mama ei atât de țâfnoasă și de Încăpățânată, menajera și-a dat demisia după ceva timp, luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha s-a simțit cuprinsă de resentimente vagi, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vrei să spui că mama ta nu ți-a spus niciodată cine e tatăl tău? a Întrebat cu delicatețe Armanoush. — Maică-mea face parte dintr-o specie unică! Nu-mi spune nimic decât dacă vrea ea. E femeia cea mai Încăpățânată, cu cea mai de fier voință peste care ai putea da. Cred că nici ceilalți nu știu cine e tatăl meu. Mă Îndoiesc că maică-mea ar fi spus cuiva. În orice caz, chiar dacă știu ceva despre asta, ceilalți nu-mi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta e ceea ce vreau să știu. Asta vreau. Eu o iubesc oricum. * Ce ușor e să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vorbeau deloc. Podul Kazanski se ridica în unghi peste Canalul Iecaterniski înghețat. În timp ce se apropiau, puteau să vadă spatele aplecate ale mulțimii aduntă pe pantă, încercând să reziste trotuarului înghețat și înclinat. Un polizieski striga și îi descuraja pe voaieurii încăpățânați care refuzau să se împrăștie. Se uitau cu disperare fixă la un punct de pe pod, dincolo de marginea ascuțită, încă ascuns lui Porfiri și Salitov. Un al polizieski putea fi văzut dirijând traficul. O trăsură privată, cu cai albi, era trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În aceleași cercuri, se vedeau și făceau aceleași lucruri, În fiecare zi, până la moarte. Nu și În New York. În fiecare an se deschideau și se Închideau alte restaurante, alte baruri, se dezvoltau și mureau alte afaceri; cei mai curajoși, mai Încăpățânați, mai talentați oameni din America și din restul lumii luau viața În piept și se mutau aici, În locul valului care pleca. Era imposibil să ai prieteni sau locuri preferate prea mult timp. Apartamentul ei oglindea perfect acest flux și reflux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avem la fabrică. Nici unul nu-și închipuia că tocmai uniforma de gardian al Centrului pe care o purta Marçal Gacho era motivul veșnicei toleranțe sau indiferenței binevoitoare a poliției rutiere, nu simplul rezultat al unor multiple întâmplări sau al soartei încăpățânate, cum probabil ar fi sunat răspunsul dacă i-am întreba de ce cred că n-au fost amendați până acum. Dacă ar ști, Marçal Gacho poate că s-ar împăuna în fața socrului cu greutatea autorității pe care i-o conferă uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor a luat-o pe drumul care cobora în șosea, nu băgase de seamă că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici ea de ce să afle. Ce om încăpățânat, se gândi Marta, ar fi trebuit să ia furgoneta, poate oricând să reînceapă să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o fiică, să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
deveni. Se povestește că odinioară a existat un zeu care s-a hotărât să modeleze un bărbat din lutul pământului pe care-l crease anterior, și de îndată, ca să capete răsuflare și viață, i-a suflat în nări. Câteva spirite încăpățânate și negativiste spun în șoaptă, când nu îndrăznesc s-o proclame scandalizând pe toată lumea, că, după acest suprem act creator, zeul cu pricina nu s-a mai dedicat niciodată artelor olăriei, o manieră sucită de a-l denunța pentru că, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-ți dau”. Era un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât o pricină, că dorea să mă vadă plecat cât mai repede. M-am prefăcut că nu înțeleg. „Hai, Marta, te rog”. „Nu, nu-ți dau”, repetă ea încăpățânată. Mi-a străfulgerat prin minte că-l aștepta pe Aristide; vroia să scape de mine ca să-l poată primi. „Altfel nu plec”, i-am zis și, ca s-o încerc, am adăugat: „Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
roți dințate... Oare la ce putea servi? Răspuns: la măsurarea curenților telurici, evident. Acumulatori. Ce anume acumulau? Nu-ți rămânea decât să ți-i Închipui pe cei Treizeci și Șase de Invizibili ca pe tot atâția secretari (păzitori ai secretului) Încăpățânați care ar bate noaptea În țambalul lor de scribi ca să scoată din el un sunet, o scânteie, o chemare, prinși Într-un dialog Între țărm și țărm, Între abis și suprafață, de la Machu Picchu la Avalon, zip, zip, zip, alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
menstrual al lui Maggie. Dacă lui Maggie Îi vine ciclul, pămîntul Își va corecta abaterea de la orbită și se va Îndepărta de meteorit, evitînd dezastrul. Dar dacă - și aici pe Wakefield Îl străbate un gînd cu adevărat Înspăimîntător - un spermatozoid Încăpățînat, chitit pe rele este focul de pistol pe care Îl aștepta? Un foc din pistolul Diavolului care ar putea da semnalul unei noi vieți pentru el, pentru Maggie, pentru bietul copil pe care l-ar fi putut crea. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]