4,977 matches
-
o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de persoană, nu prea cred. Să ajungi să trăiești, la vârsta luminoasă și plină de vigoare de douăzeci și cinci de ani, o amputație de braț, pentru mulți dintre noi reprezintă o imagine ce nu vrea și nici nu poate să ne încapă în închipuire. Cel tânăr se amuză de moarte, iar cel bătrân o tratează serios. Lucrul acesta nu numai că nu este de mirare, dar este și foarte firesc. Osvald, însă, deși era tânăr, se gândea acum la moarte mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un perete de sticlă, în centrul căruia era decupată o gaură potrivit de mare - pe acolo încăpea mâna ce făcea schimbul de bani și de hârțoage dintre funcționar și cetățeni. Și iac-așa, acest mare perete de sticlă mi-a dat mie voie să privesc ce-i dincolo de el și să descriu ce văd. Sincer, acela nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează până când acesta își pierde orice picătură de alcool din cap. Îi picase cu tronc. "Nenorocitul are ceva în scăfârlie, zice fetița de protocol, ce caută printre bandiți, ia să văd ce se petrece cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aș vrea să trăiesc într-un astfel de spațiu măcar preț de o carte. Acest gând este tot mai presant în mintea mea, deși el nu are niciun fel de justificare. Viața mi-a fost astfel croită, încât să nu încapă și scrierea unei cărți în ea. Orice altceva, numai scrierea unei cărți nu. Cei din familie mă cred scrântită când mă văd "chinuindu-mă cu prostii", tratează nevoia mea de a scrie ca pe o impertinență, iar eu o tratez
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să facă dragoste cu un bărbat frumos și tânăr, va face dragoste cu acest bărbat. Dar ea aștepta altceva de la această relație. Ea voia o relație pe viață și pe moarte cu Alex. Voia ca între ei să nu mai încapă nimic. Nu voia neapărat să fie nevasta lui, voia să fie femeia vieții lui, așa cum el era bărbatul vieții ei. Dar oare Alex era într-adevăr bărbatul vieții ei? Îl crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în lumea în care am intrat, în hărmălaia fără sens, îl caut pe Alex prin mulțime, vorbește cu cineva, pare absorbit de conversație, a uitat de mine, a uitat că exist, în afara clipelor petrecute cu mine nu cred să mai încap în creierul lui, nu cred că i-a fost dor de mine vreodată, m-am băgat în sufletul lui cu forța, dar atunci de ce se arată încântat când suntem împreună, de ce îmi răspunde la mesaje, deși o face cam rar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ta adevărată sunt eu, Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși considerați ca fiind ai lui. În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe drumul vieții. Cred că nu se mai poate adăuga nimic la aceste dovezi mai mult decât palpabile, pe care completul de judecată a avut răbdarea și amabilitatea de a le asculta. În cele două talere ale balanței justiției nu încap decât adevărul și dreptatea. Sunt ferm convins că acestea vor triumfa! Avocatul Diaconescu, sigur de succesul repurtat, se așeză cât mai aproape de clienții săi, care îl adulară pentru modul abil de a da un curs neașteptat procesului, spre o rezolvare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că va fi un baro 2 și va avea grijă de ea. În ochii fetei mele am găsit de multe ori oglindit chipul lui, așa că... Merseră cu toții la bulibașă să-i dea marea veste. Acesta aproape că nu-și mai încăpea în piele de bucuros ce era. - Eu vreau, bulibașă, le-am spus și părinților de la oraș, ca nunta să se facă aici, în luncă, după obiceiurile etniei noastre. - Așa va fi, bengosule 3, vom sări cu toții să ți facem o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de a da în clocot. Alex și Ina se arătară a fi mai mult decât impresionați de tot ce li se oferea privirilor, dar mai ales de faptul că Vișinel se mișca dezinvolt în acest mediu. Bulibașa nu-și mai încăpea în piele de bucurie, lăudându-l mereu pe Vișinel ca pe un fiu demn al șatrei, neuitând să amintească faptul că, botezându-l a doua oară, i-a întărit trupul, l-a scăpat de boli. - Acum, continuă el, vedeți ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
târziu cu viața, a încheiat sacrificiile celor de acasă. Periodic, în timpul școlii s-au trimis pachete cu haine curate de schimb și alimente. Odată-i veni și rândul lui Sile, care confecționă o valiză gigant din lemn în atelier, să încapă și pomenile aduse de bunicul de la un prohod, plus încă două pachete pentru două colege vămence, Niga și Preutescu. Drumul la Rădăuți era cam peste mână, căci trebuia schimbat trenul în gara Ițcani din Suceava, bașca aglomerația obișnuită, Sile stând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după însemnele ținutei că erau militari adverși, culcați pe jos în toată casa gazdei de ocazie. Noi doi am încăput cu greu în spatele ușii pridvorului, bineînțeles după ce neam smuls petlițele și gradele, care ne puteau da de gol. După un somn profund, printre inamicii la fel de obosiți, dimineața când s-a crăpat de ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În mii de cioburi. Iar tata, dintre florile frumoase Între care se afla Întins, risipea un surâs blând și luminos, În care Încăpeau toți cei care-l cunoscuseră vreodată. 42 Alte trei zile (file de jurnal) Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe Annabel am descoperit-o Între paginile unei cărți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care venise direct, prietenia adevărată e o piatră rară pe care nici măcar intemperiile naturii n-o pot deteriora. - Eram sigur că vei ieși la suprafață ca untdelemnul. Nu puteai tu să rămâi dator. Să înțeleg că ne mai iubești? - Mai încape vorbă!? Valentina dădu să plece din cameră, nu înainte de a lansa câteva cuvinte: - Eu am să merg acolo unde mă cheamă treburile mele. Sunt sigură că doi bărbați își pot spune multe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-i baiul? - M-aș duce la părinții ei să-i cer mâna, dar să-ți spun drept am o oarecare rezervă. Mă surprinde la ea siguranța cu care și-a construit principiile privitoare la derularea unui mariaj, în care nu încap jumătăți de măsură, și-mi răstălmăcește și cuvintele nevinovate. Și mai e ceva, niciodată nu am simțit că ar avea pe buze o negație sau o afirmație! - Ce naiv ești! O fată serioasă, cum este Ina, nu cade în brațele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mașini, la ghenă sau la uscătorie ca să nu vedem cum creștem. Până numărătoarea ajungea la zece, eram deja mari și ieșeam din ascunzători. Pe asfaltul pe care desenasem șotronul, ne-au crescut oasele. Eu voiam să le storc bine, ca să încapă iar în hainele de anul trecut, dar mama mi-a cumpărat haine noi. De la etajul unu, doamna Olga îmi spunea să nu mă mai cațăr pe gard. Eu așteptam să plece. Bara de fier e tare și o să mă țină
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată pentru că știai să cumpănești bine, iar până la sosirea camioanelor exista un timp mort, destul cât să încapă acolo speranța. A fost suficient un lăstar care, pus în apă, a dat mustăți ce au devenit rădăcini, din care a crescut apoi copacul tăiat. Ieșeai numai noaptea ca să nu vadă nimeni cum te apleci și culegi cât mai mult
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcut dor de râul ca de asfalt de sub mormanele de vechituri și ai început să sapi după primele picături. Scoteai câte ceva și puneai pe mal, apoi altceva. Erai și tu uimit de cât de adânc se făcuse râul, încât au încăput în el și cărucioare, birouri, calorifere și urși imenși de pluș. Pantalonii ți-erau plini de noroi până la genunchi, mâlul îți intrase în teniși și sub unghii, dar râul își revenea treptat, de la câteva șiroaie până la vârtejuri printre picioarele tale
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
privirea spre ei, nici ei nu mă bagă în seamă. Stăm fiecare cu noroiul pe ghete sau pantofi ca la expoziție. Unii vorbesc despre weekend, concediu și pensie. Alții despre feliile triunghiulare de salam de Sibiu. În mintea mea nu încape decât Dickens. Asfaltul este prea moale pentru un astfel de noiembrie. Mă uit doar la manșetele pantalonilor cu noroiul lipit hărți de el și la punga mea umflată cu Carrefour albastru imprimat la mijloc. În spatele meu un bătrân proaspăt bărbierit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lui albastre se prelungeau în nervurile din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci zăcea liniștită pe podea, alături de farfurioara cu prăjitura glazurată. — E mort? — Așa pare. — Și eu cred la fel. — S o fi sinucis. Da, mă, că spunea el că l-a părăsit aia. — Cât curaj trebuie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii rezistente; îndoiau copacul cu vârful în jos; îl ancorau într-un fel anume, lăsând, pe dedesupt, loc, printr-un laț prin care putea încăpea, cu oarecare ușurință, un mistreț, o căprioară, o ciută mai tânără, ori un mascul de cerb, nu prea mare, iar când animalul își urma calea, pe cărarea bătucită, voind să treacă în partea opusă a copacului capcană, prin laț, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pahar cu vin alb, sec; se așeză la masă, iar când se înființă ospătara, îi făcu semn să se aplece nițel către punga mare, plină cu ceva. Uite ce doresc. Spune. Să mă ajuți să văd câte sarmale crude vor încăpea, pe un rând, în drăcovenia asta. Că, dedesubt, privește ce am. Nu i suficient un rând. De ce? Din mai multe motive. Bine. Două rânduri. Așa da. Așeză sarmalele, plăti și ieși.Vameșul privi în colet. Bine, drum bun. Ce-o să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În câteva rânduri se gândi să renunțe la practicarea vânătorii și să-și și înstrăineze arma. Se răzgândi, însă. Chiar dacă bijuteria aceea ar fi încăput pe mâna oricui, tot unealtă purtătoare de moarte ar fi rămas. Pentru câteva săptămâni o împrumută unui coleg. Piuitul nu-l slăbi .O reluă și se duse cu ea acasă. La vânătoare mai ieșea, din când în când, dar, numai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dedic acest volum prietenilor Mircea M. Ionescu și Florin Faifer 5 În lume - a teatrului, dar și În cea „civilă” noțiunea de cabotin are un Înțeles peiorativ. CÎnd spui despre un profesionist că-i cabotin, Îl descalifici. Încap Însă și nuanțe : nu o dată, În lumea noastră auzi judecăți de tipul „ are haz, dar e cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]