758 matches
-
TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE PE KILOMETRI ÎNTREGI. SE TRĂGEAU ÎNAPOI SPRE TAVANUL FOARTE ÎNALT ȘI DISPĂREAU ÎN ÎNDEPĂRTAREA ÎNCEȚOȘATĂ. SE RĂSPÎNDEAU ÎN TOATE DIRECȚIILE, TOPINDU-SE ÎN SEMIOBSCURITATE, CA NIȘTE LUCRURI DIN LUMEA SUBPĂMÎNTEANĂ. DIN FERICIRE, NU PĂREAU SĂ FIE LOCUITE. Hedrock avu timp să-și încordeze creierul pentru șocul cel mai teribil pe care trebuia să-l înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
GARDIENII MÎNA PE EL. UNUL DIN ACEȘTIA RIDICĂ SACUL ȘI... ATUNCI SE PRODUSE EVENIMENTUL. AFLAT ÎN PALAT CU O JUMĂTATE DE ORĂ ÎN URMĂ, HEDROCK TRECUSE PRIN SECȚIUNEA DIN PERETE ADUSĂ DE EL DIN CRIPTE, TREZINDU-SE ÎNTR-O LUME ÎNCEȚOȘATĂ. STĂTU VREME ÎNDELUNGATĂ ÎN PICIOARE, PERMIȚÎNDU-I TRUPULUI SĂU SĂ SE ADAPTEZE, NĂDĂJDUIND CĂ NIMENI NU VA ÎNCERCA SĂ-L URMEZE PRIN ACEL CÎMP DE FORȚĂ ELECTRONIC. NU ERA VORBA DE O ÎNGRIJORARE PERSONALĂ. SCUTUL VIBRATOR ERA ACORDAT NUMAI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Nimeni nu se ridică împotrivă. Hedrock se înclină și spuse cu glas tare: ― E-n regulă. Alter ego, scoate-mă de aici! Probabil dispăru instantaneu. Cei doi alter ego ai lui Hedrock care se aflară fugitiv împreună în acel spațiu încețoșat nu încercară nici un fel de experiențe. Creierul uman suferea prea mult de pe urma celei mai mici ingerințe în domeniul timpului. Lucrul fusese dovedit prin numeroase teste, cu mult înainte. Hedrock cel "anterior" stătea la comenzile micii nave, dirijînd-o înapoi în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
știi, dacă e vorba doar de slăbiciune sau dacă nu cumva ceea ce iei tu drept slăbiciune reprezintă frontiera, la început mereu năucitoare, a unei alte zone. Mă aflam încă dincoace, revanșa îmi oferea ca justificare mila față de Petru. Aveam senzația încețoșată că greșisem, că o luasem razna, dar, mai presus de toate, voiam să mă uit, să văd în camera Nathaliei. și am văzut... * Într-un container aflat în gara din Tananarive poliția a descoperit aproape 1 000 kg de oseminte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plutea În cameră se amesteca cu miasmele orgiilor sexuale ce se răspândeau În toate colțurile, dar nici unul din personajele amintite nu mi se arăta limpede la față. Chiar și chipul vagabondului, deși-l văzusem clar În New York, acum Îmi apărea Încețoșat, acoperit de umbre, În mijlocul camerei dezolante, și eram incapabil să-l recunosc. La fel și Noriko, și femeia măritată, și tânăra; mi le imaginam cu trupurile lor goale și cu mișcările caracteristice fiecăreia, cât se poate de obscene, cu vulvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dimineață mă voi trezi cel puțin om de zăpadă într-un bloc de desen, dar nu a fost așa. Ai îngăduit, Dumnezeule, și alte ninsori mai puțin imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă, precum o statuetă din ceară. Mânuțele aleargă prin aer după fluturi. Sunt vinovat, părinte, prin mine s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spus, fără urme, iar tu îmi aduci belea pe cap! În ritmul ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea, am spus! Scările prefecturii, un resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Simțeam o forță ușoară desprinzându-se din ea, ca un abur care se înalță din apă. Nu m-am gândit să fac nimic ca medic, uitasem că sunt. Am privit-o cum se privește ceva misterios, cu ochi atenți și încețoșați, am privit-o așa cum te privisem pe tine născându-te cu câteva ore mai devreme. Așa am lăsat-o să moară. Am lăsat ca ultima suflare să-i iasă pe gură, iar suflul acela mi-a atins genele. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
intrat căsuța vocală. După ce i-am lăsat pentru a treia oară mesajul „La mulți ani, te rog, sună-mă“, m-am prăbușit deprimată și înlăcrimată în fața televizorului. Nici măcar Access Hollywood n-a putut să-mi ridice moralul. Machiajul sofisticat „ochi încețoșați“ pe care mi-l făcusem special pentru ziua lui Zach a început să mi se scurgă pe obraji odată cu șiroaiele de lacrimi. Ajunsesem în punctul în care puțin îmi păsa de cât de mult eyeliner Bobbi Brown (este cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-l făcusem special pentru ziua lui Zach a început să mi se scurgă pe obraji odată cu șiroaiele de lacrimi. Ajunsesem în punctul în care puțin îmi păsa de cât de mult eyeliner Bobbi Brown (este cel mai potrivit pentru ochii încețoșați, îl recomand din toată inima) am irosit, când m-a sunat Charlie. N-aș vrea să iau cina cu el și cu Julie? — Am probleme cu machiajul, i-am răspuns ștergându-mi ochii. Dacă ies din casă, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în grindină, sau în zăpadă, sau în piatră. Știința e o cădere de grindină. Nu, nu, ceață, ceață! să poți fi vultur și să te plimbi în sânul norilor! Și să vezi soarele prin ei, tot ca pe o lumină încețoșată. Oh, vulturul! Ce și-ar spune vulturul din Patmos, cel ce privește soarele față către față și nu vede în întunecimea nopții când, fugind de lângă Sfântul Ioan, s-a întâlnit cu bufnița Minervei fugită din Olimp, cea care vede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vechi de Crăciun și chiloți aruncați. Cum am putut să trăiesc în mizeria asta vreme de șapte ani ? Cum de nici măcar nu le-am observat ? Dau pătura la o parte, cobor din pat și mă uit în jur cu privirea încețoșată. Covorul e aspru sub tălpile mele și mă strâmb. I-ar prinde bine să fie aspirat ca lumea. Bănuiesc că menajera a încetat să mai vină în momentul în care au încetat să vină banii. Peste tot pe jos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vârsta le aduce mereu și care a renunțat la ochelari din pricina căldurii cuptorului, nu poate fi mustrat că a spus, E negru, de vreme ce înainte era noapte și ploua, iar acum, în lumina palidă a dimineții, obiectele aflate la distanță par încețoșate. Când Cipriano Algor se va apropia în sfârșit de câine va vedea că niciodată n-ar mai putea repeta, E negru, dar ar fi un păcat grav împotriva adevărului și dacă ar afirma, E cenușiu, mai ales când va descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă, somnului. Câte ore a dormit? Un zgomot de pași Îl trezește, soarele, aflat deja În Înaltul cerului, se strecoară printr-o despicătură a perdelei, Îl silește să-și apere ochii. Îl zărește atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți, de baia criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tot îngroșat, odată cu trecerea anilor, iar trudnicia mea este tot mai anevoioasă. Vreau să aduc la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vagabond devine o rotiță utilă În uriașul mecanism al societății și multe rotițe sănătoase, perfecte, indispensabile, se sfărâmă strivite de pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de lacrimi? O groază de cuvinte de autocompătimire? De sudalme Împotriva omenirii? Eu am terminat de mult conflictul cu societatea. Mă mai joc uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
De unde vii? Arată actele! — Stai! Stai sau trag! Mergi grăbit, alergi, repede, tot mai repede, tot mai repede, gara o simți În spate cum se face, În urma ta, tot mai mică, iar petele roșii, ca sângele proaspăt, palpită pe cărarea Încețoșată pe care Înaintezi cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gândit, stând cu ochii larg deschiși În Întuneric, de teamă că adoarme la loc, lângă respirația lui șuierată, nepăsătoare? Minute lungi cât orele, ore În care s-a ridicat, s-a dus la baie, când și-a privit În oglinda Încețoșată fața tot mai stoarsă, umflăturile de sub ochi, ridurile care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord cu un lifting, și a doua zi, la micul dejun, nedumerit: Ai avut cumva insomnie, draga mea? Am avut impresia că rătăceai prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dintr-un context general - de pildă, un personaj dintr-un grup -, putem alege mai întâi o diafragmă deschisă la maximum, care va determina o profunzime de câmp mică. În acest fel, doar subiectul va fi clar, restul elementelor fiind mai încețoșate, deci mai puțin importante pentru semnificația imaginii. Există două moduri de măsurare a luminii: - măsurarea luminii directe de la sursă (în acest caz, se orientează exponometrul cu senzorul către sursa de lumină, după ce am atașat în fața lui un ecran difuzor etalonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul Adevărului, care se zărea în fața noastră, pe culmea alăturată. Regele a privit gânditor spre vârful încețoșat. Ar trebui să merg acolo, a zis mai mult ca pentru el. Aș mai sta cu tine, dar trebuie să ajung și acolo. N am mai fost de un timp, și cred că e vremea să plec. Mai bine mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
de lupi, nici de alte lighioane și mă învăluia o liniște venită de nicăieri. Îmi imaginam propria moarte și plângeam soarta pe care o avusese Codruț. Nu-l cunoșteam, dar îl simțeam foarte aproape. Lacrimile îmi mângâiau obrazul și ochii încețoșați voiau cu tot dinadinsul să-mi deseneze chipuri din umbre și crengi, forme ce voiau să mă scoată din lumea în care credeam că trăiesc, pentru a mă învăța cum să mă lupt cu frica din mine. Am simțit dintr-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
complexată!... conchide mama. 1995 Am întrebat medicul cât mai durează. Mi-a spus că nu știe, câteva ore sau poate câteva zile... Va reveni să schimbe perfuzia. Când am rămas singură cu el, a deschis ochii și m-a privit încețoșat și greu. Minute în șir. Am înțeles că aștepta ceva. — Să te iert, tată? am murmurat eu. Nu pot. Dumnezeu să te ierte. Am chemat medicul și i-am cerut să nu-i mai pună perfuzii. A fost și dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]