884 matches
-
9 aprilie, generalul Stumme și-a deplasat forțele la nord de Monastir, pregătindu-le pentru forțarea graniței elene pe direcția Florina. O asemenea manevră amenința trupele grecești din Albania și pe cele ale „Forței W” din Edessa și Katerini cu încercuirea. În vreme ce detașamente puțin numerice asigurau securitatea corpului german de tancuri împotriva unui atac iugoslav dinspre centrul țării, Divizia a 9-a Panzer a înaintat spre vest pentru a face legătura cu italienii la granița albaneză. Divizia a 2-a Panzer
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
americană (general-locotenent Mark W. Clark), cu opt divizii din care Divizia a 82 aeropurtată americană în rezervă avea ca obiectiv principal cucerirea orașului-port Neapole, prin care s-ar fi asigurat reaprovizionarea armatei, și deplasarea rapidă peste țărmul de est, pentru încercuirea forțelor Axei din sudul orașului. Divizia I aeropurtată britanică, transportată cu vasele de desant, trebuia să debarce lângă Taranto, în „călcâiul cizmei italiene” în cadrul operațiunii de diversiune "Slapstick". Sarcina diviziei era de cucerire a unui port și a câtorva aeroporturi
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
plan de ocupare totală a Greciei. Grecia nu a declanșat un război împotriva Italiei, în ciuda pierderii insulei. În 1925, Italia a forțat Albania să accepte controlul Romei, ceea ce o trasnforma într-un protectorat "de facto". Italia continua astfel politica de încercuire a Greciei. Ocuparea insulei Corfu era importantă din punctul de vedere al militariștilor și naționaliștilor italieni deoarece fusese posesiune a Republicii Venețiene, care lăsase aici o importantă moștenire culturală. Ocuparea insulei a fost întâmpinată însă cu proteste violente din populației
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Mortain, în partea de vest a pungii în care se aflau forțele germane încercuite. Atacul german declanșat pe 7 august a fost respins de aliați, care beneficiaseră din nou de informații obținute prin sistemul Ultra. Planul aliat original prevedea o încercuire largă pe valea râului Loara. Generalul Bradley și-a dat seama însă că foarte multe unități germane sunt incapabile să execute manevre ample, comandantul american cerând și primind permisiunea de a executa o „mișcare-cârlig” scurtă pentru încercuirea mai strânsă a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
original prevedea o încercuire largă pe valea râului Loara. Generalul Bradley și-a dat seama însă că foarte multe unități germane sunt incapabile să execute manevre ample, comandantul american cerând și primind permisiunea de a executa o „mișcare-cârlig” scurtă pentru încercuirea mai strânsă a germanilor. Pentru executarea acestui atac a fost desemnat generalul Patton, ale cărui trupe au înaintat aproape fără opoziție prin Normandia, prin Le Mans, după care au continuat spre nord, spre Alençon. Germanii au fost încercuiți într-o
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
opoziție prin Normandia, prin Le Mans, după care au continuat spre nord, spre Alençon. Germanii au fost încercuiți într-o pungă lângă Chambois. Rezistența puternică a germanilor și plecarea unei părți a americanilor spre Mantens, pe Sena, au făcut ca încercuirea să fie încheiată doar pe 21 august. În pungă au rămas 50.000 de soldați germani. Dacă generalul Patton nu ar fi părăsit încercuirea pentru a acționa la Mantens, în pungă ar fi fost prinși mult mai mulți germani. În
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
puternică a germanilor și plecarea unei părți a americanilor spre Mantens, pe Sena, au făcut ca încercuirea să fie încheiată doar pe 21 august. În pungă au rămas 50.000 de soldați germani. Dacă generalul Patton nu ar fi părăsit încercuirea pentru a acționa la Mantens, în pungă ar fi fost prinși mult mai mulți germani. În schimb, americanii au împiedicat inamicul să stabilească o linie defensivă puternică pe Sena, ceea ce le-a permis canadienilor și britanicilor să-și atingă obiectivele
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
unei coeziuni între noua guvernare comunistă și societatea ungară. O parte semnificativă a populației dorea intervenția armatelor străine pentru a înlătura guvernarea comunistă. La 17 mai 1919, armata română intră în Arad, în pofida obiecțiilor franceze. Cea mai slabă verigă din „încercuirea capitalistă” a Ungariei o reprezenta Slovacia. La 20 mai, armata ungară atacă în acea direcție și obține succese. În iunie, ocupă orașul Košice și amenință Bratislava (Pozsony, Pressburg). În est, trupele ungare ajungeau la Bardejov, scopul fiind joncțiunea cu unitățile
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
care se găsea în calea înaintării în Germania. Înaintarea rapidă fusese planificată să fie declanșată din regiunea frontierei belgiano-olandeze, să traverseze râurile Meuse (Maas), Waal și Nederrijn (Rinul Inferior) și trebuia să învăluiască Linia Siegfried, ceea ce ar fi dus la încercuirea Regiunii Ruhr - cea mai importantă regiune industrială a Germaniei. Operațiunea a debutat cu un succes - capturarea podului de peste Waal de la Nijmegen pe 20 septembrie - dar s-a dovedit un eșec, ale cărui premise se puteau bănui încă din faza de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
divizii - șase germane, trei italiene și două croate, (sprijinite de formațiuni ale ustașilor și ale cetnicilor). Scopul atacului era distrugerea cartierului general al partizanilor iugoslavi și a principalului spital de campanie al acestora. Partizanii au reușit să se iasă din încercuire traversând sub conducerea lui Josip Broz Tito valea râului Neretva. Principalele forțe ale partizanilor au scapăr în Șerbia, unde au trecut rapid la ofensiva, eliminându-i definitiv pe cetnici de pe scena războiului. Pe 19 aprilie, trei membri ai rezistenței belgiene
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
127.000 de soldați germani, italieni, croați, bulgari și cazaci și 300 de avioane, împotriva celor aproximativ 18.000 de partizani, organizați în 16 brigăzi. În timpul luptelor finale, partizanii au luptat aproape exclusiv cu germanii. Iugoslavii au reușit să spargă încercuirea de-a lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de "118th Jäger Division," "104th Jäger Division" și "Divizia a 369-a croată" pe direcția nord-vest, spre Bosnia. Trei brigăzi și spitalul pricipal de campanie cu aproximativ 2.000 de răniți au
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de "118th Jäger Division," "104th Jäger Division" și "Divizia a 369-a croată" pe direcția nord-vest, spre Bosnia. Trei brigăzi și spitalul pricipal de campanie cu aproximativ 2.000 de răniți au rămas în încercuire. Comandantul german, generalul Alexander Löhr, urmând întocmai instrucțiunile lui Adolf Hitler, a ordonat exterminarea tuturor prizonierilor, inclusiv a răniților și personalului medical neînarmat. Partizanii au suferit de pe urma lipsei de alimente și medicamente, mai mulți dintre ei îmbolnăvinduse de febră tifoida
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
Armate Centru: o mișcare de în văluire care trebuia să străpungă liniile germane și să se închidă în apropiere de Minsk, eliberând un mare teritoriu și prinzând în capcană cea mai mare parte a Grupului de Armate Centru într-o încercuire uriașă, care amintea de succesele armatei germane de la începutul Operațiunii "Barbarossa". Pentru a asigura cât mai multe șanse de reușită a acestui plan ambițios, a fost organizată o campanie uriașă de camuflare ("maskirovka") a adevăratelor intenții ale sovieticilor. Scopul era
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
exployive pe toate liniile ferate din regiune. Deși multe dintre ele au fost dezamorsate, explozia celor rămase a provocat destrămarea transportului de materiale militare necesare germanilor. După declanșarea atacului principal al Armatei Roșii, partizanii au participat cu succes la desăvârșirea încercuirii germanilor. În momentul declanșării ofensivei, sovieticii concentraseră aproximativ 1.700.000 de soldați din trupele combatante și cele de sprijin, aproximativ 24.000 de piese de artilerei, 4.080 de tancuri și tunuri de asalt și 6.334 de avioane
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
-lea german a fost pur și simplu spulberat de asaltul copleșitor al Armatei a 5-a de infanerie sovietică. Până pe 24 iunie, pozițiile Corpului al 53-lea german care apăra Vitebskul erau puternic primejduite, sovieticii fiind într-un proces de încercuire al orașului. Cererile disperate ale apărătorilor germani pentru aducerea de întăriri sau pentru retragerea pe poziții mai avantajoase au fost respinse cu îndărătnicie de "Oberkommando des Heeres". Până pe 25 iunie, Armata a 3-a Panzer era apoape distrusă. În nord
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
separate de restul Armatei a 3-a Panzer. Armatele sovietice a 43-a și a 39-a au reușit să acopere singura cale de scăpare a germanilor care apărau Vitebskul. Comandantul Corpului al 53-lea german a încercat să străpungă încercuirea în zona de sud-vest cu Divizia a 4-a Luftwaffe, în vreme ce alte trupe încercau să apere podurile de peste râul Dvina. Înaltul Comandament German a interzis însă orice tentativă de evacuare completă a germanilor din încercuire - divizia a 206-a trebuia
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
german a încercat să străpungă încercuirea în zona de sud-vest cu Divizia a 4-a Luftwaffe, în vreme ce alte trupe încercau să apere podurile de peste râul Dvina. Înaltul Comandament German a interzis însă orice tentativă de evacuare completă a germanilor din încercuire - divizia a 206-a trebuia să rămână să lupte până la ultimul om. Planurile inițiale sovietice au fost îndeplinite în toate privințele cu un succes copleșitor. Divizia a 4-a Luftwaffe a fost separtă de restul trupelor germane și distrusă de
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
53-lea fusese dispersat, cei mai mulți dintre cei 30.000 de soldați ai acestui corp fiind uciși sau luați prizonieri. Un grup de câteva sute de germani ai diviziei a 6-a Luftwaffe a reușit la un moment dat să străpungă încercuirea, dar au fost încercuiți și lichidați în pădurile din vestul Vitebskului. Resturile Corpului al 53-lea s-au retras spre vest, spre Poloțk, fiind urmăriți îndeaproape de Armata a 6-a de Gardă sovietică. În scurtă vreme și Corpul al
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
deschis o uriașă spărtură prin distrugerea pozițiilor germane care fuseseră apărate de Corpul al 4-lea. Sectorul central al frontului sovietic avea în față pozițiile Armatei a 4-a germane, aflată sub comanda lui Kurt von Tippelskirch. Planurile sovietice vizau încercuirea forțelor principale germane în timp ce Frontul al II-lea Belarus îi interziceau orice mișcare. Cel mai important obiectiv sovietic se afla în zona de nord a sectorului: drumul principal Moscova - Minsk și orașul Orșa, care erau vizate de atacul Frontului al
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
a ajuns într-o situație foarte grea. Ziua de 26 iunie a fost una a retragerii forțate a germanilor. Tancurile Corpului al 2-lea de Gardă au înaintat în viteză spre Minsk, în timp ce o parte a blindatelor au atacat pentru încercuirea Orșei, care a fost eliberată în seara zilei de 26 iunie. Principala forță sovietică de tancuri din zonă, Armata a 5-a de Gardă, forța înaintarea prin spărtura reușită în liniile germane. Copul al 6-lea german a fost în
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Armatei a 9-a lângă Bobruisk și Corpul al 35-lea, elemente ale Corpului al 41-lea și al Corpului al 20-lea Panzer germane la est de Berezina. Forele germane au avut o serie de încercări de ieșire din încercuire, dar artileria și aviația sovietică au reușit să zădărnicească orice tentativă de evadare. Între timp, Hitler a încercat să salveze situația numind un nou comandant. În sprijinul defensivei germane a fost trimisă Divizia a 12-a Panzer. Se povestește că
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de infanterie germană a primit ordinul să apere orașul Bobruisk cu orice preț. Mii de răniți au fost abandonați în fortăreața Bobruisk. Resturile Diviziei a 20-a Panzer, cu doar câteva tancuri și tunuri de asalt, au încercat să spargă încercuirea, în vreme ce Divizia a 12-a Panzer ataca de pe pozițiile de pe râul Svisloci spre est, în sprijinul tentativei de evadare. Deși inițial germanii au reușit să străpungă liniile Diviziei a 356-a de infanterie sovietică, ei au fost ținuți neîncetați sub
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Orașul Bobruisk, ruiant și depopulat, a fost eliberat pe 29 iunie de către divizia a 383-a de infanterie. Trupele sovietice au pornit în urmărirea germanilor. Prin străpungerea liniilor sovietice, cam 12.000 de soldați germani au reușit să iasă din încercuirea de la Bobruisk, dar alți 20.000 au căzut prizonieri, iar 5.000 de germani fuseseră uciși în lupte. Scritorul Vasili Grossman, în acea perioadă corespondent de război, a intrat în Bobruisk la scurtă vreme după încheierea luptelor. ”Oamenii pășesc peste
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
a reușit să intre în oraș. În oraș au izbucnit lupte grele. Până în ziua următoare, Minskul fusese curățat de unitățile de ariergardă germane, în timp ce spre vest, Armata a 65-a și Aramta a 5-a de tancuri sovietice au închis încercuirea. Grosul Armatei a 4-a și cea mai mare parte a ce mai rămăsese din Armata a 9-a au căzut în cursă. În următoarele câteva zile, Armata a 4-a a făcut mai multe încercări de străpungere a încercuirii
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
încercuirea. Grosul Armatei a 4-a și cea mai mare parte a ce mai rămăsese din Armata a 9-a au căzut în cursă. În următoarele câteva zile, Armata a 4-a a făcut mai multe încercări de străpungere a încercuirii. Tentativele au fost întreprinse de acele divizii care încă mai aveau o structură organizatorică intactă. Printre acestea se numărau diviziile Corpului al 12-lea și unități ale Corpului al 27-lea, care se retrăseseră intacte din Orșa, erau acum prinse
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]