20,174 matches
-
pe calea aerului la București. Aici se făcuse haz pe chestia asta și mi se cumpărase imediat bilet de avion pentru a doua zi, ca să ajung la Varșovia la timp... Astfel încât ajunsesem în capitala Poloniei înaintea confraților mei ce călătoriseră încet cu trenul spre nord. Țin minte că din delegație făcea parte și buna noastră colegă Olga Zaicik. De atunci, îmi rămăsese un renume de zăpăcit și de uituc. Pe care, între timp, sper să-l fi amendat, cât de cât
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
început o cercetare, în acel moment nu se știa și nu se publicase prea mare lucru, or, această cercetare m-a trimis spre Biblioteca Academiei, spre Sașa Pană, care avea o colecție extrem de importantă de reviste, de documente avangardiste, și, încet, încet, am pătruns în intimitatea acestei mișcări. Am ajuns, astfel, să scriu Avangardismul poetic românesc, publicat în 1969, care este mai degrabă o carte de eseuri, și am considerat necesar să revin. Am rescris această carte în cea mai mare
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
o cercetare, în acel moment nu se știa și nu se publicase prea mare lucru, or, această cercetare m-a trimis spre Biblioteca Academiei, spre Sașa Pană, care avea o colecție extrem de importantă de reviste, de documente avangardiste, și, încet, încet, am pătruns în intimitatea acestei mișcări. Am ajuns, astfel, să scriu Avangardismul poetic românesc, publicat în 1969, care este mai degrabă o carte de eseuri, și am considerat necesar să revin. Am rescris această carte în cea mai mare parte
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Dobrogea de Sud, cu orașul Balcic, unul dintre punctele cele mai frecventate și mai prezente în arta plastică interbelică. În așteptarea soldaților americani, o așteptare aproape mistică și, evident, încărcată de speranța iminentei mîntuiri de amenințarea satanică a comunismului, începe încet, dar decis, marele schimb cu Uniunea Sovietică. în calitatea ei de inamic pe front și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei, al dragostei frățești și al internaționalismului proletar, activiști bine educați în școlile partidului comunist, ofițeri instruiți de către marea armată sovietică, ideologie, morală și filozofie stalinist-comunistă. încet și sigur viața politică și bruma de democrație care a mai rămas sînt torpilate sistematic și împinse spre caricatural, monarhia este izolată și constrînsă la o prezență strict decorativă pînă în 1947 cînd, prin forță, prin abuz și prin șantaj
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
parteneră pentru prima sa experiență sexuală. Metafizica naivă, adolescentină și planurile aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav și deliram, cu gripă sau oreion, sau dracu' știe ce boală..." Al doilea capitol este scrisoarea unei mame disperate către o prietenă. Îi povestește cum Lia, fata ei
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra semnificații niciodată servite de-a dreptul, un hedonist care se poate bucura în liniște și încet de o mulțime de arabescuri și ciudățenii crescute, totuși, din solul purei realități. Și, de asemenea, un cititor care nu se lasă ușor intimidat, pentru că există un fel de cod secret al acestor texte, niște reguli ale unui joc intelectualist
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor către Romană, într-o casă care plutește în aerul tristeților ei singure, expuse fără ostentație, cu o familiaritate fragilă, extenuată, tulburătoare: "uneori îmi spun încet: Ioana, Ioana/ încercînd pe tine să te imit" (Decembrie cu zăpadă). O femeie reală, cu farduri și reflecții, care nu-și ascunde îndoielile și disperările - "dragostea se tocește, e și-așa subțire" ( Nu mai putem dormi împreună) - , uneori rea cu
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
căi de care absolut dispune, de trei ori pe atât. Doar avem în acest sector o tradiție fermă, suta de ani de tranziție a fanarioților: luau ei de câte trei ori pe an birul anului, dar ne mai și conduceau, încet pe cât sigur, către Europa, aceea a Secolului luminilor. Se zice că alarmant ar fi indicele de sănătate a nației. Este însă suficient să luăm în considerație că o treime din români s-au dispensat de mijloacele de încălzire pe timpul iernii
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
lucru dificil mai ales din 1948 încoace. Pillat descrie în cuvinte simple și emoționante, viața cotidiană în România pe cale să devină comunistă, sau mai bine zis Moartea cotidiană, după titlul romanului cu care a debutat în 1946: ,,Aici zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumînd un nou bilanț de lichidări pentru unii sau alții, dacă nu într-un sens pentru toți deopotrivă. Tot ce denunțați la radio (Vocea Americii, unde Pia și soțul ei au lucrat o vreme - nota
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
mai ales din 1948 încoace. Pillat descrie în cuvinte simple și emoționante, viața cotidiană în România pe cale să devină comunistă, sau mai bine zis Moartea cotidiană, după titlul romanului cu care a debutat în 1946: ,,Aici zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumînd un nou bilanț de lichidări pentru unii sau alții, dacă nu într-un sens pentru toți deopotrivă. Tot ce denunțați la radio (Vocea Americii, unde Pia și soțul ei au lucrat o vreme - nota Cronicarului), toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
am pe al meu până la sfârșitul zilelor și o să mor mulțumită la gândul că îl las în urma mea pentru ca și altul să-l prețuiască și să-l iubească". Dacă scrisorile lui Frank Doel sunt la început doar profesionale și protocolare, încet și greu, dar profund și discret, ele devin amicale, de n-ar fi să luăm în seamă decât formulele de adresare: de la ,,Doamnă", ,,Domnișoară Helene Hanff" se trece, după o bună bucată de vreme și la inițiativa autoarei, la firescul
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin care
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin care doar
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
au un rol fundamental. Pe aceste urme timide sub raportul curajului estetic, dar de o mare importanță sub raportul atitudinii morale, sosesc valuri succesive de artiști tineri care părăsesc, uneori destul de spectaculos, și aceste canoane ale profesionalismului solid și neturbulent. Încet, dar ireversibil, se redeșteaptă și memoria constitutivă, aceea în care intră atît nostalgia nonfigurativismului, a iconoclastiei tardive de factură orientală, cît și voința sincronizării cu experiențele directe și cu mișcarea de idei din Europa Occidentală. Din corpul mare al generațiilor
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
unghiile/ după ce mă sui pe cocoașa lui dumnezeu și-ncep în loc s-alerg călare pe el ca pe-o cămilă infatigabilă nemuritoare să mănînc tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii mă privesc cu multă admirație și pornesc încet încet să-mi scot ochii/ și mă-ncumet înmuindu-mi mîinile în căușile pline cu sînge de pe obraz să scriu poeme roșii pe aerul alb și tare al orizontului/ și atunci dona juana deja mai mult de jumătate devorată de
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
după ce mă sui pe cocoașa lui dumnezeu și-ncep în loc s-alerg călare pe el ca pe-o cămilă infatigabilă nemuritoare să mănînc tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii mă privesc cu multă admirație și pornesc încet încet să-mi scot ochii/ și mă-ncumet înmuindu-mi mîinile în căușile pline cu sînge de pe obraz să scriu poeme roșii pe aerul alb și tare al orizontului/ și atunci dona juana deja mai mult de jumătate devorată de genunchii
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Bănuiam o rațiune înaltă în acest efort și proiectam, la capătul lui, o construcție neobișnuită, la limita mitologiei. într-una din zile, într-o arșiță de august, l-am urmărit cîteva sute de metri, pînă aproape de restaurantul Calul Bălan. Mergea încet, legănat, baloturile de ziare i se bălăngăneau de o parte și de alta a gîtului și, pentru prima oară, poate din cauza distanței mici, i-am auzit gîfîitul neputincios și parcă am simțit organic, în profunzimea propriului meu corp, povara acelei
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
ochii negri, pătrunzători și luminoși. - De unde știți că sînt păcate? l-am întrebat eu. - Pentru că sînt ziare, mi-a răspuns el privindu-mă cu un fel de compasiune, sînt zi-a-re, a repetat, silabisind de această dată, apoi s-a îndepărtat încet și s-a pierdut după colțul unei clădiri. Paradoxul bulgăresc E limpede că România a pierdut iremediabil și pe toate planurile cursa cu Bulgaria. Podul peste Dunăre se face acolo unde vor bulgarii, combinatul de la Giurgiu, deși pe butuci, viciază
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
cunoscut, nu ocolește niciodată nume, nume sonore, mituri ale societății noastre culturale. Și nu o face niciodată pentru a se afla în treabă, ci întotdeauna pare că spune întocmai ce ne șoptește și nouă tuturor bunul-simț, dar ne șoptește mai încet. Are un fel de fanatism al tinereții, care ar putea fi considerat cumva periculos și de neagră tradiție, dacă ar fi scop în sine. Dar acest fanatism nu e filosofie de viață ca în anii '30, ci reacție la un
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
care a scris, exilat, și care a murit pe pământul nostru, Publius Ovidius Naso, să fie evocat în zilele noastre, de un poet proletcultist, socotit minor, Mihai Beniuc, în distihul memorabil: La țărmul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet... Numai pentru aceste două stihuri, poetul hulit al Mărului de lângă drum, s-ar cuveni să fie așezat la un loc ceva mai bun... Căci, ce alt poet român îl va fi pomenit mai expresiv pe marele surghiunit? * În iarna anului
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot fi avut, așa, cam vreo 25 de ani, stătea inertă, cu privirea pierdută pe geam, și doar brațele i se mișcau încet, vibrau mai bine zis, în ritmul în care puradelul își mișca buzele. Dar la un moment dat, la o curbă poate, sau la o mișcare mai bruscă a vagonului, acesta abandonează țîța, se uită fix, de jos în sus, la
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
se reduceau la onomatopee. Cu gîndul la Adi, refac uneori, prea rar însă, unele din traseele noastre. E greu fără călăuză. Degradarea se accentuează, urmele existenței unui oraș cu rasă se șterg sub privirile noastre tîmpe, ignorante, delăsătoare. Poveștile dispar. Încet, încet. Înainte, acum cîțiva ani, mai existau micii negustori și casele care le adăposteau negoțul. Cizmari și cizmării, remaieuze și "Remaiem ciorapi", croitori și croitorii. Undeva pe stînga, în capul străzii Temișana care coboară spre Radio, pe Popa Tatu stă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
reduceau la onomatopee. Cu gîndul la Adi, refac uneori, prea rar însă, unele din traseele noastre. E greu fără călăuză. Degradarea se accentuează, urmele existenței unui oraș cu rasă se șterg sub privirile noastre tîmpe, ignorante, delăsătoare. Poveștile dispar. Încet, încet. Înainte, acum cîțiva ani, mai existau micii negustori și casele care le adăposteau negoțul. Cizmari și cizmării, remaieuze și "Remaiem ciorapi", croitori și croitorii. Undeva pe stînga, în capul străzii Temișana care coboară spre Radio, pe Popa Tatu stă scris
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
pierdute. Poate că și regăsite. E, desigur, transparent, cheia vieții, a cunoașterii, a relațiilor dintre oameni. Mergînd prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de amintiri și de fantasme. Sau alegi să "defrișezi" păduri sălbatice. Sau străbați deșerturi ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea și
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]