2,199 matches
-
călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la diluție edulcorează „arlechinada închipuirilor”. Ar fi putut să intereseze aici „histrionul ascuns în sufletul peregrinului”, dacă autorul ar fi fost în stare să dea cât de cât relief ideii că lumea e o scenă. SCRIERI: Din romanul unei vieți, pref. N. Condiescu, Craiova, [1900
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
de observație realistă, de reflecție morală (în care intră, fatal, și ironia) și o notă de parodie și fantastic ce vine dinspre teatrul ionescian. Toți indivizii, copleșiți de destinul lor existențial, nu găsesc altă soluție de salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având în față două modele celebre (I.L. Caragiale și Eugen Ionescu), I. se descurcă bine, inteligent, cu haz și har, înseninând într-o oarecare măsură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
pocnindu-i pe oameni, suduind pe unul și pe altul până ajung la încăierare. Stârnesc, de dimineață până seara, scandaluri de care-mi vine să roșesc, provoc necunoscuți, răstorn totul în calea mea Ă dar toate astea, vai, doar în închipuire” (I, 247). În fine, să-și reproșeze Cioran că agresiunea rămâne o virtualitate?! Există la el un întreg complex al violenței, care presupune deopotrivă accese de furie, remușcări, posibilele abțineri, furia împotriva lașității de a ceda impulsurilor sau, dimpotrivă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
realizez» starea în care mă aflu, spre deosebire de iritările mele obișnuite când mă văd ambalându-mă” (I, 236). Nu-i vorbă, atunci când notează această scenă, Cioran începe prin a se blama. „Rușine, rușine, rușine”. Într-o dimineață, se înfurie „dincolo de orice închipuire” (III, 140) pe instalator. I se face atât de rușine de „ieșirea” lui încât îi cere scuze. Apoi conchide: „Lucrul cel mai grav e să-ți pierzi controlul de sine” și recunoaște că, dacă în tinerețe îi plăcea să insulte
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un magazin oarecare, peste tot unde ar trebui să fie servit. Și deseori își dă seama de ridicolul situației: „Azi dimineață, pentru un fleac (un conflict cu birtașul grec de alături), m-am înfuriat într-un hal ce întrece orice închipuire. Să ajung aici, ce rușine!” (II, 122). Peste doar o pagină, adică la o zi-două, o altă scenă, cu aceeași concluzie: „La piață, o femeie hidoasă, cu un cap de vultur, începe să-mi facă scandal pentru că am trecut între
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar găsi locul în marea literatură dacă idiosincrasiile unora de tipul meu ar avea trecere. Noroc că în fapt și l-au găsit de multă vreme și e destul a pomeni o serie de nume ilustre și de plăsmuiri ale închipuirii popoarelor pentru a încheia orice discuție. Refuzul meu nu e decât o chestie de intoleranță a gustului, ca la alții care „nu înțeleg” o anumită poezie sau artă, deci un simplu filistinism, agravat însă la mine prin faptul că-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu e creație fantastică, în zadar se străduie unii autori nedotați să înșire istorii fără cap și coadă: creația fantastică are cap și coadă. Adică are o noimă (gr. noema, de la noeo = a gândi, a înțelege). Când spunem despre niște închipuiri că sunt „cai verzi pe pereți” le respingem ca aberante (dar în planul creației caii verzi pe pereți pot avea validitate estetică, vezi, de pildă, nuvela lui Poe Metzengerstein). Numai într-un context de pregnantă realitate obiectivă poate să se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să existe, dacă cineva are o cască colonială și ceva în grijă. Sunt rari mugurii care în fața ferestrei noastre să nu înflorească. Sigur că se construiește o seră la noi, pentru că vrem ca deșertul să înflorească. SCHWEINDI (zelos): Totul e închipuire. Nu poate nimeni să-și închipuie tot. De multe ori e foarte simplu, spre exemplu un kilo de făină cade pe podea. Totul e dintr-odată alb și are împotriva voinței lui o cu totul altă nuanță. Să spunem că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dacă apostolii recurg la magie, de ce n-ar face-o și el? Pentru că, în acele timpuri, magia și miracolele țin de aceeași practică a minunilor. Lumea nu era pe atunci prea scrupuloasă, în privința a ceea ce e rezonabil și ceea ce e închipuire. în acele vremi de efervescență intelectuală, spiritele, demonii, iraționalul, miturile coexistă nestânjenit cu Logosul. Ca, de altfel, și astăzi... Astfel, Simon îl interpelează pe apostolul Pavel pentru a afla, contra unor sume de bani, câteva din secretele lui. Evident, magicianul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de registrul narativ. Atunci își aminti de eroinele din cărțile pe care le citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere începu să îi cânte cu glasuri de surori care o vrăjeau. Ea însăși era o părticică reală a acelor închipuiri și își împlinea îndelunga visare a tinereții, socotindu-se întruchiparea tipului de amantă pe care îl râvnise atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
generis, în care se evidențiază fiecare prin forța exemplară a cuvântului rostit, a imaginației, a artei discursului și prin inteligența de a se supune unei teme date, ce trebuia ilustrată pertinent, prin exemple concludente. Asistăm la un adevărat „carnaval al închipuirii lor”141, un spectacol al imaginației debordante. Grupul femeilor din ramă cunoaște o anumită omogenitate și, deși sunt individualizate, trăsături generale pot fi identificate în cazul fiecăreia în parte. Numele lor sunt sugestive, simbolice, căci Evul Mediu, chiar și în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pornind de la cuvinte până la cele mai mici gesturi. Este conștientă de propria gelozie, care o va duce spre furie, lacrimi, suspine și dorința de a-și răzbuna dragostea înșelată. Pe lângă permanenta cugetare și detaliata descriere a oricărei trăiri, imagini sau închipuiri, femeia are și alte ocupații: contemplarea naturii, un adevărat cult pentru lucrurile iubitului, lectura scrisorilor, vizitarea locașurilor de închinăciune, privegherea nocturnă, și nu în ultimul rând cercetarea cărților: „căutând prin tot felul de cărți, nenorocirile altora și, măsurându-le cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără noimă, cu frunțile în flăcări, și văzui că din partea lor nu voi avea ajutor. Mai apoi mi s-a strecurat în închipuire un gând, ca un crâmpei de cântec măiastru: ,,Ce dulce trebuie să fie odihna în mormânt!" Gândul sosi încet și tiptil, și multă vreme trecu până ce l-am cuprins pe de-a-ntregul dar tocmai când mintea în sfârșit izbutise să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și în tot veacul, a face ca fiecare om bun să găsească câteva pasaje care să i se potrivească și să afle mângâierea și fiecare înrăutățit ca de săgeata trăsnetului să fie izbit la tot rândul unde i se înfățișează închipuirea, asta va să zică a cunoaște natura, asta va să zică că într-o scriere sau icoană domnește adevărul și că autorul sau zugravul a izbutit în fapta sa."217 După cum se observă, criteriile unei opere ideale în viziunea lui Heliade privesc în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei societăți și chiar întărește puterea politică a unui stat."224 Tinerilor scriitori li se recomandă o suplinire a talentului prin învățătură, vizându-se acea șlefuire prin educație a geniului specifică viziunii clasice asupra creatorului: "Puterea imaginației, focul expresiei, bogăția închipuirilor sunt daruri ale firei; bunul gust, mulțimea și lămurirea ideilor, curățenia limbei sunt calități ce le dau numai studiul." Trăsăturile la care se aspiră sunt de natură clasică: bunul gust, claritatea etc. Și cum educația presupune implicit ideea de model
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest „revers” îi apare ca un accident survenit în desfășurarea logicii comune a existenței, la confluența dintre starea de vis și cea de trăire concretă sau afectivă. Amalgamarea realului cu irealul, posibilă mai ales în starea de vis, refugiul în închipuire, fantezia fără opreliști se întâlnesc pe terenul comun al „jocului”. Saltul din realitate (alimentat de halucinație, viziune morbidă, tenebre) poate fi provocat și de alienarea în faze diferite, mergând până la nebunia clinică. Semnificativ este, din acest punct de vedere, faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
indiferente mioare”, luminat de „ora de miere”, de „galbena zăpadă / Pe care-o ning din crengi învinse merii”, acest univers e, de fapt, un „spațiu mioritic” în viziune nouă, un spațiu de vis eminescian (Dacia din Memento mori) și de închipuire blagiană. Pământ, pentru Blaga, ce „vindecă setea de mântuire”, „spațiul mioritic” este pentru B. un tărâm euthanasic, în care extincția e o dulce topire, în adieri de miresme și zumzet de albine. Dar nu numai aici, ci în întreaga operă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
medievale, ed. Ovidio Capitani, Il Mulino, Bologna, 1971, pp. 23-60, citat de la, p. 30. 84. Influențele augustiniene au fost subliniate de Nelli, Philosophie, pp. 58-62. Capitolul X Arborele gnozei Văzut-am că Cel Unic are suflet Iar Omenirea-i doar Închipuire neînsuflețită. Yeats Un gangster vestit de la Chicago, din anii ’30, folosea o metodă extrem de simplă cînd trebuia să ia hotărîri (cu adevărat importante, atît pentru el personal, cît și pentru alții): dădea cu banul. Cap Însemna da, pajură nu. O
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
201. Totul este scăldat de acest "provocator de fantome vesele", adică soarele care aduce și minciuna. Fiindcă Itaca a devenit un loc al vorbelor mincinoase, populat de provensali vorbăreți care au talentul de a-și înveseli viața cu ajutorul imaginației". Rolul închipuirii mincinoase este bine pus în valoare în romanul în care triumfă fabulosul și lipsa de măsură: Nu mai era copacul singuratic pe câmpia netedă, departe, în fund, ci o pădure de lauri muzicali, o pădure sacră, o pădure uriașă."202
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dunque naufragando nella mia patria, nella mia stessa casa?" Dacă Ulise vrea să mă cucerească, va fi un asediu cu mult mai greu decât cel al Troiei, se gândește Penelopa pentru care se spune că Ulise nu este decât o închipuire, o fantomă, o minciună invadată de uitare 215. Și Penelopa începe să se lamenteze pentru anii pierduți, fiindcă să speri nu înseamnă să trăiești"216. "Il tempo consuma gli uomini e le cose"217. În cele din urmă, Ulise se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru a face mai atrăgătoare niște adevăruri utile pe care el dorea să le audă, imagina spre cinstirea sfinților o înaltă genealogie, călătorii periculoase, strălucite fapte de arme în mijlocul luptelor sau mărețe lovituri de spada împotriva diavolilor și mii de închipuiri minunate". Astfel acest "medievism de reconstituire în care sălășuiește miraculosul"354 ascultă mai ales de exigența estetică a stilului. Astel textul este ospitalier cu Evul Mediu, cu o epocă și cu legendele sale, dar nepreocupat de realism istoric sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În prima sa carte realul se cuprinde într-un timp de elecție, acela sacru al duminicii. Poetul se autodefinește „blând visător al realului”, iar o sintagmă precum „jetul real al iluziei” susține coexistența a două lumi interșanjabile, cotidianul și lumea închipuirii. Proiectarea realului datorează mult imaginației și aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât cu mijloace aparte. Astfel, în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
arpegiază sunetele unui acord de cvintocvartă. Ultimul acord al măsurii care atinge pragul maxim de dinamică al preludiului ( f ) va trebui interpretat cu energia și incisivitatea unui atac martellato (sacadat, cu sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
într-o armonie de (cu septima mică și nona mare inserate ca note de pasaj ale planului superior) poate fi interpretată ca o metaforă sonoră a profilării personajului în prim planul imaginii. Dar, figura de-abia întrevăzută, fantasmă a unei închipuiri de-o clipă, apare în scurt timp „contrazisă” printr-o învăluire produsă de bruiajul sonor al secundelor suprapuse (Retenu). Tema dansului propriu-zis scintillant, doux (scânteietor, blând), ce apare o dată cu revenirea tempo-ului inițial (au mouvement), afirmă un motiv tematic sinuos
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]