964 matches
-
interesante, prin aducerea în cauză, chiar dacă nu neapărat inedite, sunt desinele (viața, fluctuațiile, reeditările și receptarea operelor) lui Lucian Blaga, Vasile Voiculescu (față de care totuși criticul comite, după părerea noastră, o nedreptate, negându-i până și "cele nouăzeci de sonete închipuite" care "nu spun astăzi mai nimic, sunt searbede, neostenit declarative, pe alocuri de-a dreptul banale (...). Ești dezamăgit, continuă E. Negrici, să constați silința cu care autorul își programează exploatarea motivului "îndumnezeirii prin iubire (...)" ș..a.m.d.". În privința lui Mircea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general criminalilor, se pare că rămîne valabilă și pentru comedieni. Să ne reamintim spre exemplu, de Molière: în ziua celei de-a patra reprezentații a Bolnavului închipuit, se simte foarte rău; cu toate acestea, urcă pe scenă. În timpul spectacolului, are un spasm cumplit; termină reprezentația cu greu și, acasă, cere o bucățică de parmezan; abia gustă, tușește, scuipă sînge, vrea să se facă lumină și moare, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
turnate în "fundația" lor, ele recompun lumea, amplasînd repere de neocolit, în două dimensiuni speciale, fundamentale ale spațiului: înlăuntrul și în afara scenei romanului. "Respiră" în ritmul vieții personajelor, invenții, și ele, ale lumii de hîrtie în care își regăsesc arhitecturile închipuite. Sînt case-oglinzi, care răsfrîng în exterior pulsația unor existențe domestice, amăgitor protejate între pereții lor. Sînt secțiuni operate în spațialitatea reconfigurată cu mijloacele ficțiunii, în narațiune. Sînt locuri paradoxale, împlinind simultan o "scriere" exterioară, vizibilă și una deductibilă, a destinelor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a lui Roland Barthes, care situează detaliul "insignifiant" , cu o structură "aparent sustrasă sistemului semiotic", într-o strategie realistă, menită să confere imaginarul relief lumii reprezentate în operă. Amănuntul inutil umple, cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii. Nu doar acest detaliu ne întîmpină în excursul călinescian. Reprezentată, mai curînd, este accepția cuvîntului regăsibil în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și neașteptată a unui potențial de suferință pe care naratorul, Sandu, nu încetează să-l anime. Ca și în romanul O moarte care nu dovedește nimic, tortura provine din îndoială, din epuizarea psihică pe drumul presupunerilor. O tiranie a "posibilităților închipuite" pare a lega finalul (misterios) al Irinei de romanul următor, al Ioanei. Desfăcut din îmbrățișarea castă a Ioanei, bărbatul se pregătește pentru ritualul său insomniac. "Vechile scene" ale vieții celor doi, imaginile unui trecut apăsător, descoperite cu voință, procură naratorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
v. Sexualitate în copilărie?). Dar ipsația nu este un act de autocunoaștere, ci un fel de tic al plăcerii. Ea se va putea transforma în masturbare mai târziu, atunci când imaginația fetei va putea aduce în acest act și un partener închipuit. Dacă masturbarea este încercată la vârsta la care e posibilă viața sexuală, ea este un valoros act de autocunoaștere pentru fată. Ea va putea afla astfel cele mai potrivite mișcări și senzații locale care duc la plăcere și va ști
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de-a dreptul înduioșător (dacă inițiativa i-a aparținut) sau sinistru (în cazul în care oferirea nevestei ca luptătoare în TUFAt pentru culegerea de informații live cu dispozitive de captare a sunetului ambiental i-a fost suger-ordonată). Trebuie să vă închipuiți sentimentele trăite de ființa respectivă. Ai de ales, Cititorule, între: (a) mândria de a primi o misiune de o asemenea importanță, dublată de credința în cimentarea cuplului deoarece bărbatul legitim putea recurge la serviciile unei "parașute" necunoscute de ea; (b
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
română aproape imediat, sub același titlu, romanul Baudolino (Editura Pontica, 2001, 574 p., traducere de Ștefania Mincu) probează încă o dată obsesia autorului pentru Evul Mediu italian și planetar, centru de greutate, nucleu de atracție și rivalități al lumii cunoscute sau închipuite. Ne aflăm imediat după anul 1100 e.n., într-o Europă cu frontiere mobile, la cheremul puterii imperiale și papale, în contra căreia conspirau felurite comunități, ligi de orașe și târguri, lideri locali. În zona Piemontului de jos, unde peste ani se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
imagistice ce fac să i se ierte autorului unele scene cumulative, descrieri trenante, relatări pletorice mai puțin atente cu menținerea tonusului cititorului, ce trebuie bruscat prin senzaționalul tip horror, psi factor, SF. Eco se apropie de paroxismul ficțiunii pe măsură ce tărâmurile închipuite doar de cartografii timpului, gen Cosmas, îi intră în pagină. Simultan vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în Labirintul aventurii epice fără de sfârșit. Judele de instrucție, trimisul capitalei imperiale, dincolo de complexul de intrus, alimentat inclusiv de un complot agresiv al realului obiectual (preferat în schimb de Dr. Marcu), suferă de orbire. Intermitentă, parțială, progresivă oricum. Reală sau închipuită, orbirea judelui este un semnal de alarmă pe adresa formației sale mentale de a da crezare numai mecanismului aparent al silogismului. Prin orbire devine compatibil cu revelația obscură a combinațiilor aleatorii, a jocurilor nedeslușite de semne. Ceea ce-i explică misiunea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aceeași perioadă. Ei își aminteau că nouveniții erau uimiți de modul în care preda Wittgenstein filozofia, și anume ca o succesiune de descrieri ale unor situații concrete. Unele din aceste descrieri priveau activități și exprimări ciudate ale membrilor unor triburi închipuite, altele aspecte foarte familiare. „Aproape orice lucru singular care era spus era ușor de urmărit și nu era din cele pe care cineva le-ar fi putut pune la îndoială («Nu voi afirma nimic din ceea ce nu veți accepta de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Amiaza câmpiei, Editura Junimea, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Biblioteca "Opinia studențească", Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Editura Junimea, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Editura Junimea, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Editura Junimea, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Editura Junimea, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Editura Augusta, Timișoara, 1999; Scoica sonoră, Editura Fides, Iași, 1999; Umbra și îngerul, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Țăranul zidit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erotica, la fel de tributară modelelor culturale, bine asimilate de autorul tentat să rescrie, bunăoară, poezia de dragoste a lui Vasile Voiculescu și, odată cu ea, să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de transcendere a terestrului. În mai multe rânduri, feminitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei par mai degrabă ludice (așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Hetaira) și se traduce în efuziuni extatice amintind, cel mai adesea, de Ultimele, splendide, sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist,[...]. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare (s.n.), pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. [...] Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă (s.n.), în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic o carte care nu lasă nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană (Eminescu: 2011, II, 41). În secvența propusă ca hipotext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca cercul de la baza unui cilindru, însă timpul este "drept" și deschis ca axa unui cilindru 67. Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare.[...] Și, într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Or, explorarea dificilă a avatarurilor stelei care îmbătrânește repune și amplifică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pretindeau că pot, cu anumite practici de închinare, să coboare mintea în inimă"; "Radiocoagularea stîrpi pe loc și acest nou camuflaj al duhului răzvrătitor în om". Impresionant este finalul, de crez optimist al autorului Poemelor cu îngeri și Ultimelor sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară: "Dar Duhul evacuat vagabondează prin lume și își caută, chinuind necontenit pe bieții oameni, alt locaș". 2.3. Competență și variație lingvistică 2.3.1. Pentru evaluarea ansamblului, să remarcăm că, în textul voiculescian
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Școalelor, fără a se pronunța asupra șanselor de reușită, ori a motivelor întârzierii. Va fi fost această locație identică cu cea care-i fusese sugerată anterior de Mihalic, situată în Păcurari, ori afacerea căzuse din motive ce pot fi doar închipuite? Până la formularea unui răspuns exact, întemeiat pe documente, să spunem doar că aceeași instituție condiționa realizarea obiectivului de dobândirea, din chiar acea primăvară, a unei moșii "aproape de Eși, care moșie, sub privirea Epitropiei să se administreze de dumnealui Mihailik, profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și alta, comentatorii (și nu doar din sfera literară) se întreabă de ce citim romane, de ce continuăm să le plebiscităm cu neostoită sete? De ce mai citim Don Quijote sau Codul lui Da Vinci, Tolstoi sau Balzac, de unde această pasiune pentru po vești închipuite și personaje în pielea cărora ne strecurăm și plîngem sau alături de care ne bucurăm? Căci distincția aceea atît de subtil formulată de Julio Cortazar în al său Șotron, între cititorul femelă cel care, indiferent de sexul biologic, empatizează cu personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o iau uneori razna, iar dacă nu răspund așteptărilor, sunt pur și simplu cuplate, răsucite, mutilate pînă ce ajung să exprime imaginea dorită. Verbe ca "boomeranguise", " zazôuble", "chachapoule", printre altele, structurează un imaginar baroc, dezlănțuit și megaloman, în care, punctînd închipuite halte necesare, autorul interpelează batjocoritor lectorul și, simultan, se întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns pînă la această pagină despre incredibila epopee pe care Yann Moix tocmai mi-a consacrat-o aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îndelungi perioade de abstinență criminală ("Alexandru-vodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandrei, nu mai tăiase nici un boier", se precizează, cu vădită economie de mijloace artistice, în text), compensată însă printr-o serie de torturi la care-și supune orice adversar închipuit (pentru a-și satisface apetitul sadic, "scotea ochi, tăia mâni, ciuntea și seca pe cine avea prepus", ne mai spune naratorul), Lăpușneanu se îmbolnăvește de lingoare în cetatea Hotinului. Aici, el experimentează crizele care bântuie sfârșitul oricărui asasin, fie el
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care l-am numit terifiantul de frontieră. Am ezitat, astfel, mai ales între Troița (descriind uluitoarele aventuri nocturne, sub amenințare lupilor, ale unui grup de soldați în pragul unei convertiri disperate), Vedenia (înfățișând o poveste extraconjugală, sub amenințarea unei închipuite fantome care împrumută, inconștient, ceva din materialitatea spectrului din A Tale of an Empty House de E.F. Benson) și Frigul. Dacă am ales în favoarea celui de-al treilea text a fost numai pentru că ultimul este o nuvelă impecabil lucrată artistic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tehnica“ deprinsă de Benjamin de a cartografia subiectiv un oraș. Redarea vieții (bios, notează autorul german) în mod grafic este modalitatea în care, în Berliner Chronik sau în Copilărie berlineză..., este asumat proiectul proustian al restaurării memoriei detaliului. Pe harta închipuită astfel sunt punctate locurile cu însemnătate și care poartă un chip anume în istoria personală: „hotărâtoarele“ bănci din Tiergarten (entscheidenden Tiergartenbänke), cum le numește surprin zător Benjamin, drumurile spre școală, cafenelele, locurile de întâlnire ale Deutschen Jugendbewegung, casele prietenilor colorează
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea notă nostalgică în care, pentru scurt timp, reveria recuperează lumi vrăjite și mistere închipuite. Pictorul sibian Octavian Smigelschi (1866-1912), marcat asemeni lui Kimon Loghi de pictura lui Arnold Böcklin, Franz von Stück, face o primă călătorie la München, în 1897, ca apoi să viziteze în repetate rânduri Viena și Dresda -realizează compoziții cu subiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orgolii. Iar acest étalage de moi din partea vizionarului nu trebuie să ne surprindă. După cum observa John Beer, "Blake nu recunoștea necesitatea umilinței [...] și izolarea poziției sale făcea puțin probabilă recunoașterea, de către poet, a propriilor pretenții de geniu drept arogante sau închipuite" (1993, p. 84). Și Peter Ackroyd notează că "în pofida nerecunoașterii publice, el a continuat să creadă în sine cu obstinație [...] și, într-adevăr, cu cât era mai marginalizat, cu atat devenea mai grandilocvent" (2000, p. 12). Finalmente, Edward J. Ahearn
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]