804 matches
-
anula, nu reușește să fie decât analitică și castratoare. Bunătatea e a sfinților și eroilor, maximul de inteligență aparține geniilor și demonilor. Ceilalți suntem amestecuri, hibrizi, sărmani puși să lupte cu ei înșiși. Doar cine iese biruitor din această cruntă încleștare, izbândește. Și nu știi dacă jertfa e bine primită. Să vrei ca tatăl să te iubească pentru că tu îl iubești nespus, să aspiri spre împlinirea prin reciprocitate, când vezi bine că tatăl pe celălalt-pe fratele tău îl iubește, e primul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu se mai vede nimic. Lumină agonică pe scena agonală a unui joc fenomenologic: "Era o bătălie fără răniți, fără cadavre,/ prelungită până târziu, până când umbra lungă/ a lucrurilor/ devenea mult mai adevărată decât lucrurile". Un război al luminilor, o încleștare suavă reluată cu fiecare înserare de toamnă, în care lumina nevăzută pune în vedere umbra lucrurilor mai adevărată decât lucrurile. Dar a vedea umbra unui lucru nu înseamnă a asista la un spectacol al luminii, pus în scenă de ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un fond funciar pasiv - parcelat, cartat, cadastrat, dominat de principiul partes extra partes - e începutul pierzaniei ei; doar se știe că groapa săpată altuia are o afinitate stranie pentru săpător, și că suprafața se poate uneori contorsiona concav la paroxismul încleștării ei cu adâncul. Arhitecții încercau să-și mobilizeze toată imaginația întru spulberarea temerilor că, odată oferită lecturii lor, urma felului de-a fi al gazdelor avea să fie întipărită în beton, oțel și sticlă, și ca atare oferită în ultimă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
astfel din vedere mai ternul, dar și mai veridicul, peisaj ce ți l-ar fi revelat o iluminare întrucâtva înfrânată. Un exces de sofisticare intelectuală te face să zugrăvești pe pânza mizeră a unui cort mâncat de molii scenarii complexe, încleștări de forțe eluzive după stratageme greu imaginabile, măreție mitică devorată de apetitul romantic al autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul educației primite. I se inoculase astfel gustul pentru "chestii tari", adică încleștări cu mize majore, bătălii definitorii ale umanului între a fi și a nu fi la înălțime, revirimente spectaculoase ale lui de la limita resemnării, imperative ale autonomiei, în sfârșit, o întreagă retorică eroică a spiritului, ce aspiră să se generalizeze în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
protagoniști cel puțin în aceeași măsură în care-i și desparte - unul din multele jocuri cu care copilăria îl învățase pe viitorul întemeietor de imperiu, și de care și el se simțea, la rându-i, atras în mod aparte. În încleștare, trânta mediase, pe lângă dureri, și neștiute voluptăți, ce sfârșiseră cazate tocmai în altarul de maximă sacralitate al ființei sale calcinate de fulminență. Puțin contează că partenerul de joc nu era lumea întreagă, ci doar anumite chipuri ale ei; confuzia specifică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În cele din urmă, țandăra metalică de pe acoperiș fusese forțată cu o rangă zdravănă afară din rosturile ei, și numai așa putuseră să-l ducă la spital, de unde maică-sa îl recuperase apoi la scurt timp. Zile întregi trecuseră până când încleștarea mâinilor cedase; ce puteri uriașe le locuiau, așa mici cum erau ele pe-atunci! Chiar și după ce-și revenise, mult timp bucata de metal înnegrit rămăsese principalul lui suport în mijlocul lumii schimbătoare și pasarela între lumea interioară și exterior
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
masiv, numai caiere de negură, al obscurității. E posibil însă ca tocmai somnul să fie justa balanță, din talerele căreia fiecare din cele două să-și primească măsura cuvenită - somnul ca rațiune de dincolo de rațiunea diurnă, ca geneză lenifiantă a încleștării, unde victoria se acordă înaintea luptei, prin simpla înțelegere a necesității. Pentru combatanți, a moțăi unul lângă altul expune la primejdia supremă de a se trezi mai transformați decât prin lucrarea oricăror tăișuri și ascuțișuri - răzlețiți de sine în evantai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
hărăbaia copleșită de inerție comportamentală a somaticului. De remarcat în special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar printr-o vastă despărțitură; dar unită. Bântuit de-o confuzie între început și sfârșit proprie renașterii, băiatul se simți dintr-o dată atât de stingher
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
convenim cu toții că sunt de găsit peste tot, În afaceri, În politică, În medii concurențiale cu deosebire. Se dau exemple, se Încearcă un profil al „limitatului cognitiv” care e tentat să apeleze, pentru a reuși, la invectivă, la pumn, la Încleștarea fălcilor și a mușchilor. Ce-i cu specia asta, de unde a ieșit, așa a fost mereu sau sunt un produs al noului context social? Sunt tentat să fac o analogie cu turnirurile medievale, cu onoarea cavalerească, cu obiceiul celor de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
gurile Dunării, în bătălia, din 12 iulie 1260, de la Kreussenbrunn dintre Ottokar și Bela al IV-lea au participat și românii dintre Carpați și Dunăre. Izvoarele istorice boeme enumera cinci armate, pe care regele Ottokar le-a înfruntat în această încleștare teribilă. În prima intrară principele de Halici, Daniel, fiul acestuia și ceilalți principi ruteni, desigur nu aduși de regele ungar, cu care se înrudeau, ci de tătarii, care veniseră în ajutorul lui, așa cum se întâmplase și în anul 1259, în contra
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
orientale ale Poloniei, au pregătit în acești ani, dar mai ales după căderea Caffei, calea pătrunderii turcilor și mai adânc în teritoriile ruso-lituane. Politica de omidă, rezumată numai la apărarea granițelor regatului polon, efectuată de Coroana polonă în ajunul marii încleștări de la Războieni, a fost fatală pentru multe generații poloneze. Zeci de mii de polonezi au trebuit să moară zadarnic la Codrul Cozminului, în 1497, precum și secole la rând pe pământul Moldovei, pentru a repara această mare greșeală. Planul făcut de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
moldo-turc, dacă ea ar fi fost înainte de plecarea hoardelor Hanatului Crimeii asupra Moldovei. Mai mult chiar, nici victoria, așa de desăvârșită a moldovenilor asupra tătarilor lui Mengli-Ghirai și Eminek nu a schimbat în bine eforturile lui Ștefan cel Mare în încleștarea din 26 iulie 1476, de pe Valea Albă. Rămas să lupte numai cu 12.000 de oameni contra a 200.000 de turci, voievodul Moldovei a pierdut bătălia și el însuși a spus-o, răspicat și lapidar, în inscripția bisericii de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care cu toții dorim să-l vedem țâșnind din ruinele actuale, nu se poate edifica pe minciună. Pentru aceasta noi ceilalți, neutrii, avem, la rândul nostru, la fel ca beligeranții, un interes capital, și anume să vedem adevărul ridicându-se deasupra încleștării și strălucind asupra lumii întregi. Aceasta este, de altfel, datoria tuturor acelora care doresc o pace echitabilă și durabilă. Elveția, care nu ar putea fi suspectată de intenții rele și care ar avea atât de mult de pierdut de pe urma unei
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
decât de niște semne imperceptibile: o ușoară roșeață a feței, un tremur al degetelor, o cută ce-i brăzdează fruntea. Fata se închide într-o tăcere ostilă, încăpățânată. Și totuși, sub această tăcere clocotește "ca sub luciul domol al apei, încleștarea viețuitoarelor din adâncul mării, [...] viața submarină a sentimentelor tainice, a dorințelor și gândurilor care se dezmint și se înfruntă..". 124. Dorințe nemărturisite În acești ani de război, dorința este deopotrivă exaltată și reprimată, stridentă și înăbușită. Totul se petrece pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe care o împărtășește fără întârziere cu învățătoarea de culoare îl face să uite de "îndelungatul refren de frustrări" pe care îl reprezentaseră flirturile sale. Îmbrățișările erotice împărtășite în Fordul tinerei femei îi alungă din cuget amintirea dureroasă a altor încleștări, neîncheiate și conflictuale de data aceasta, petrecute și ele pe bancheta din spate a unei mașini. Ele alungă amintirea acelor prime întâlniri, amintirea unor "ore petrecute în întregime în încercări de apropiere, un sărut ici, un altul colo, o mână
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
micuțelor harpii frigide din Virginia", încorsetate de protestantism, "fusesem trădat numai de Iisus, în mâinile lui Leslie fusesem tras pe sfoară tot atât de crud de către obraznicul Doktor Freud". În anii '40, sugerează în cele din urmă William Styron, asistăm la o încleștare peste timp a acestor doi evrei faimoși, a acestor doi Mesia ai sufletului. Iar ciocnirea dintre ei este atât de puternică, încât odraslele care rezultă din ea sunt, așa cum se întâmplă cu fiecare uniune împotriva firii, monstruoși. Nu e nimeni
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alte și alte mângâieri, tot soiul de fantezii, de variații... De vreme ce partea cea mai intimă a femeii rămâne inaccesibilă, ei trebuie să investească, să exploreze, să descopere întreg corpul său. Hotărât lucru, trecuse demult vremea în care pudoarea cerea ca încleștările soților să se petreacă în bezna cea mai adâncă, ca trupul să rămână acoperit, chiar. Trecuse demult vremea în care prințul Salina, din romanul Ghepardul, îi răspundea prea-cucernicului părinte Pirrone, care îi reproșase săvârșirea păcatului trupesc: Sunt încă un om
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lingușitor ingrat și arogant, înzestrat cu oportunismul etern omenesc. Pe lângă eliminarea corului tragic, Victor Eftimiu încalcă vechi reguli ale genului, de pildă interdicția de a fi reprezentate omorurile pe scenă : spre deosebire de Eschil, el arată în direct, cu destule accente naturaliste, încleștarea finală dintre cei doi frați aspiranți la tronul Tebei și uciderea lor reciprocă. Unele din ideile tragediei antice se dovedesc de o tulburătoare actualitate. De pildă, încrederea în superioritatea Atenei generoase și civilizate asupra Tebei sălbatice și sângeroase, convingere expusă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a evita crima este cu atât mai mare cu cât își dă seama că a fost mai iscusit decât zeii care au pus-o la cale : Un om, un simplu om a fost de-ajuns ca să mă desfacă din încleștarea în care mă prinseseră zeii. Sunt liber. Zeii își mușcă neputincioși pumnii văzându-mă neatârnat de ajutorul lor (III 2). În schimb, Antigona, care cunoaște oracolul adresat lui Eumet, ca și faptul că acesta a pornit deja în căutarea victimei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
absurde. Erau fapte refuzate de normele gândirii umane. Era un nonsens. Pufăind și zvâcnind tot mai puternic, locomotiva îi târa pe nefericiții locatari ai vagoanelor tot mai repede și mai repede spre o destinație numai de ea știută. Din această încleștare mută și imaginară au învins îngerii lui Lucifer, rugile noastre n-au reușit să ajungă până la Cer. Trebuia să capitulăm. Mi se făcuse foame. Era liniște în vagon. Nu se auzeau decât păcăniturile ritmice produse de roți la îmbinarea șinelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doilea an pe care școala îl încheia în Cernăuți, „după eliberarea Bucovinei de sub cnutul bolșevic.” Al doilea an de război, „în care profesoarele și elevele au trebuit să-și facă datoria cu inima strânsă, în fața durerilor pricinuite de această mare încleștare între popoare și cu sufletul plin de nădejdi în vremuri mai bune pentru Țara noastră.” Guvernator al Bucovinei fiind Generalul de Corp de Armată Corneliu Dragalina. Lucrarea se întindea pe 90 de pagini și făcea referiri și la revista „Elena
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a culturii poporului român este a face apel la patriotismul său. E lesne de dedus, chiar de aici, că rolul literaturii într-un regim socialist este de a ridica conștiința la nivelul existenței. Oricînd și oriunde, marele creator a intuit încleștările de clasă, sugerînd imaginea viitoare a unei existențe mai bune. Poetul a fost totdeauna "vates", poet. (...) Tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej ne-a explicat cu o mare limpezime chipul cum un mare muncitor, instruit la ideologia socialistă, poate să atingă "umanismul socialist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nucșoara (acesta este și titlul episodului la care facem trimitere), a fost una dintre acele mirabile persoane care, chiar cu riscul condamnării la moarte, au ajutat pe luptătorii din munți. "Rezistența armată din Carpații Făgărașului a fost cea mai lungă încleștare dintre românii sîngerînd pe creste, spre a păstra onoarea acestui neam, și regimentele de Securitate aservite puterii comuniste. Timp de peste zece ani, între anii 1946 și 1957, partizanii din munți au fost singurii oameni liberi dintr-o țară subjugată, reduta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
făcând puțină gimnastică. — Eu iau hamurile, le zice Fernic în șoaptă. Sachi, tu stai în spate, te ții bine, uite, te prinzi cu mâinile de mânerele astea, și ne zici cine vine și din ce parte, că o să iasă cu încleștări, îți zic ! Ca să știu să mă bag în fața lor sau, tocmai, dacă-s prea aproape, să -i evit, da ? Tot timpul mă ții la curent, o secundă să nu taci. Și dacă nu se întâmplă nimic, îmi zici că nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]