4,058 matches
-
Queensberry, urma Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui Sentinel și dădu să se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
știrile de la radio, uită să iasă din aeroport pe șoseaua M23 și se trezi pe un drum de țară liniștit. Înainta cu viteză redusă, uitându-se atentă la indicatoarele de pe drum, doar-doar o să găsească un semn care să-i arate încotro merge. — Ce n-am aflat? întreba Adrian. — A murit Diana, spuse Fanny. — Care Diana? — Diana, prințesa de Wales. — Ce face? bâigui Eleanor. — Cum? întreba Adrian. Fanny le povești cum gonise cu mașina prin Paris, urmărită de paparazzi, despre tunel, pilon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o călătorie neplăcută. Simt cum frigul se apropie. Am trecut și de acest Ocean Înghețat. Acum mergem spre Atlantic. E mai bine. E mai cald. Ne întâlnim cu mai multe vapoare. Toate au o destinație precisă, numai noi nu știm încotro călătorim. E minunat. Am făcut o baie. Doi tineri s-au luat la întrecere. A întrecut Frantz. Mergem spre Oceanul Indian. Ce bine o să fie! O să fie apa cea mai caldă! Ne-am oprit puțin în Australia, apoi am pornit spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâe de umbră pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca întro lume de legende și de miresme tari. Nu mai știam încotro să privesc. Din toate părțile mă chemau priveliști care mai de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut aceea a unui munte ce se înălța până la cer ca un enorm telescop și un nume mi-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul, scânci o bătrânică. Lângă groapă am rămas doar mama, eu, Szántó și preotul. Ceilalți s-au dus care Încotro Încercând să-și salveze hainele de Înmormântări, tot mai dese În ultimul timp, și pantofii permeabili, deși erau din piele. 12. Seara s-a discutat despre viitorul casei și al livezii, iar dimineața mama a plecat, după ce a mai vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fost deloc așa. Din tot autocarul ăla cu trei șoferi ca niște piloți de Boeinguri, cu aer condiționat și scaune rabatabile plus televizor color, s-a Întors doar ghidul și un șofer. Ceilalți s-au risipit prin Europa, care-ncotro. Și nici un turist nu era amator de lebede. Teodosie și Ștefania s-au ținut bine tot drumul. Ne-au scris, ne-au telefonat. Știm Parisul de parcă am sta acolo. Românul Învață repede și Înțelege mai bine decât orice lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe vremea migrațiunilor? Ca să nu mai vorbesc de comunism. Mă Întreb și eu, zise Flavius-Tiberius zâmbind. Cu aceeași slănină, și tranziția poate dura o veșnicie, Își zise el Îngrețoșat că lucrurile s-ar petrece aievea. Puteți să-mi spuneți măcar Încotro a luat-o? Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-a chemat Dumnezeu la El. Un grătar bun, la iarbă verde... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiecare zi. Așadar, ce poți să faci? Întrebarea pe care ai evitat cumva să ți-o pui singur este ce gen de armă ar putea fi cât de cât de folos împotriva unei asemenea creaturi? La început, n-am priceput încotro bătea. Apoi... — Un ludovician. Lumea se cutremură și clocoti în clipa în care am rostit asta cu voce tare. — Întocmai. Să faci să se întâlnească un gigantic eu colectiv ca Mycroft Ward și un rechin mâncător de sine ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să știu ce spune. Mă tem că evenimentele ne prind deja din urmă. Scout a stabilizat o conexiune între laptop și sinele on-line al lui Mycroft Ward. Trebuie să purcedem la drum. Am încercat să spun să purcedem la drum încotro?, dar n-am apucat. — Ei, cum te-ai descurcat azi-noapte, cu apa și pensula? — Cu pensula am terminat, am zis, dar hârtia din pahar este și acum doar hârtie. Este... Pur și simplu n-am știut cum s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acum. Se pérea cé tot ce avea acel cîmp nu era decît mijlocul. Un mijloc care se Întindea peste tot și el Își era singur sie margine, iar marginile aparțineau acelui mijloc și el se află oriunde te uitai și Încotro te-ai fi Îndreptat pentru cé totul era mijloc. Soarele, nici el nu le mai aréta calea, résérind sau apunînd În una dintre pérți, ci se oprise aproape de tot, chiar deasupra și nu se mișcă În nici un fel și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de setteriță. Gropițele (erotice) din obraji îi vin bine. Are 22 de ani și-un sfert, fără un sfert, pe-aici. Bătrînețea n-o privește. Pe mine, da. Tentația de-a exista" te duce drept la bătrînețe. N-ai nici un încotro: dacă vrei să trăiești mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i se spune) a apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iarăși mi s-a scufundat flota. "În-țe-lep-ciu-ne", Iordana. Golul în fața căruia te trezești cîteva dimineți în șir, în fiecare lună, o să treacă. Știi c-o să treacă. Și nu-ți priește să urci în mansardă tocmai în faza depresiv-melancolică. N-ai încotro? O să vină Șichy și i-ai promis să-i arăți fotografii din...? Cristoase! Cred că-i pisoiul vecinilor. Se rostogolește de durere în mijlocul drumului, l-o fi lovit vreo mașină. Bezmeticii ăștia în fierătaniile de merțane/ gipane. Bietul Mișu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
49, tata a fost scos de la catedră. Cu ajutorul unui fost student. De bine de rău ieșise, după un an, de sub anchetă și funcționa la Școala medie de muzică, ridicată pe ruinele Institutului de Artă. Se gîndea la un transfer. Dar încotro? La Conservatorul "Gh. Dima" din Cluj? Poate la București, în ciuda ostilității lui față de dîmbovițeni. La Orchestra Radio, unde cînta Iordan? Nu s-a întîmplat așa, chiar dacă titular la Comitetul pentru Artă (fostul Minister) era Eduard Mezincescu. În '52, directorul școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi unde te afli în fiecare moment. Totuși, nu era un loc în care să poți să te rătăcești atâta vreme cât știai unde trebuie să ajungi. Pașii te purtau transhumantic încotro ți-era îndreptat gândul. De ce anume a fost ales acest spațiu încrețit și după ce principii ermetice a fost construit acest sat, nimeni nu știe! Adesea m-am gândit la acest loc ca la o civilizație de gasteropode adunate aici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
accelerez ca s-o pot prinde din urmă. Trec pe galben să n-o ratez la stop. Continui să urmăresc o mașină imaginară până la punctul în care drumurile noastre se despart. Din acel moment, nu mai știu ce mai fac, încotro să mă îndrept. Sunt pe un drum pe care nu cred să mai fi mers vreodată. Pierd complet șirul. Mă opresc la o benzinărie. Mă dau jos ca să cer direcții. Unde vrei să ajungi? mă întreabă flegmatic benzinistul. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Rănile exterioare se pot vindeca repede, cu aer, dar nu cele interioare, care trăiesc într-un vid absolut, în golul interior. Acolo cresc și proliferează; când ești totul o rană pe dinăuntru, vindecarea nici nu mai știe de unde să înceapă, încotro s-o ia. Atunci, știi deja, simți că ai devenit un cadavru viu și îți dorești moartea, resemnat sau nu. A dormit și a visat un trandafir superb, de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numărat, deja stelele Universului erau catalogate toate în subsisteme până la ultima Pitică în momentul în care virusul Epstein-Barr, cu numele clar scris pe tricou, penetra prin fuziune agresivă limfoblastele B maligne. Preșcolarii din cytoskeletonul celulelor atacate, nesupravegheați, se răspândiră care încotro, înotând ca nebunii prin apele tulburi ale limfocitelor B, normale. Dacă doctorul Talancă nu ar fi fost chemat la o teleconferință cu Contabilul-Ministru al bolilor care-i reproșase de-atâtea ori că nu e în stare să oprească starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care apoi se micșorară ca o șosea, stârnind o ploaie de cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altcuiva. Eram pe bulevardul Karl Marx conturând cu bastonul în pietrișul aleii π-ul meu: Mitică Petrache. Din cer începură să cadă oameni: bărbați, femei, copii de vârste diferite. Se ridicau, priveau mirați în jur și o luau la fugă care încotro. Alții cădeau ca bolovanii: în cap, pe spate, în picioare sau pe burtă, unii nimereau în copaci, alții în tufele de trandafiri, mulți pe caldarâm sau acoperișuri. Ploua cu oameni goi, bușiți de destin pe străzile Brăilei. Dispăreau în canalizări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ani bătuți pe muchie care însă nu înseamnă nimic raportat la istorie. Pentru atîta lucru nu merita să fie sacrificat nici măcar un pui de găină. Pe unde or fi Gulie, Dendé, Tîrnăcop? Or fi rupt-o cu toții la fugă care încotro, își închipuie, numai o minune din cer i-ar mai fi putut ajuta să reziste pe grămada aia de moloz, se gîndește. Cioc, cioc, în sfîrșit apare Curistul ținînd în mînă o sacoșă colorată de rafie. Pe unde ai umblat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dimineața, cobor din camionul care mă adusese pînă la Arcul de Triumf, mă simt dezorientat, nu știu cum să scap de uniforma asta nenorocită, așa că îmi scot mantaua și o îmbrac pe dos. Îmi dau seama că arăt ridicol, dar n-am încotro. Nu-i nimic, îl liniștește Dendé, e revoluție, acum totul poate să treacă neobservat. Fiecare cu povestioara lui, reia Curistul, numai că am și eu o rugăminte, încercați să vorbiți pe rînd, le atrage atenția, și ca o paranteză, ca să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja, urăsc armata și militarii, mă fac pacifist dacă se termină Revoluția, spune plin de seriozitate. Îl simțeam pe Diavol mergînd alături de mine, călăuzindu-mi pașii, la ce altceva să te gîndești cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate pînă la cea mai apropiată șosea sau așezare omenească. Așa ajung să fac autostopul, mă ia un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Atît îți cere, o dată pe săptămînă, nu e un capăt de țară, i se pare Angelinei, acum chiar că încep să mă simt inutilă, recunoaște, ce fac eu e muncă de fîță, ifoseală, pierdere de timp, plictis, dar n-am încotro, încearcă să-și facă curaj. Nu-i adevărat, o contrazice Tușica, de asta o să te convingi singură mai repede decît îți imaginezi. Cel puțin dacă ar fi așa de simplu, n-o să bată oare la ochi, spune Angelina, că sîntem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întreabă. Am lungit-o prea mult în spațiul ăsta închis, i se pare Angelinei, nici aer nu mai avem, haideți s-o luăm din loc pînă nu se îngroașă gluma, spune. Ufff, dacă ar fi așa de simplu, n-are încotro decît s-o spună cu voce tare, asta este, ufff, în situații din astea limită trebuie să tragi de timp, să amăgești, să înșiri vrute și nevrute, doar ca să mai cîștigi cîteva minuțele, adică vrei să spui că de fapt tot timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bufnituri și sticle făcute țăndări care răzbate de undeva de la parter. Nu vă speriați, le liniștește Delfina ciulindu-și urechile, încercînd să-și dea seama despre ce e vorba, o fi fost încuiată ușa de la intrare și n-au avut încotro decît să spargă geamurile ca să poată intra. Aranjați-vă ținutele, o să dăm ochii cu niște doamne, le spune Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]