713 matches
-
de ucenic. Și bărbații știu, slavă Domnului, să fie țațe. Cel mai sadic îndemn adresat poeților contemporani ar fi : citește - te pe tine însuți ! Unii pretind că au ajuns în Rai înaintea lui Sf. Petru. O funcție cât de mică încrețește a gravitate orice frunte tâmpă. De la Iuda încoace, prețul trădării s - a ieftinit dramatic. Am putea spune chiar că nu a mai rămas decât voluptatea gestului. Unii nu pot justifica primul milion. Alții - nici următoarele miliarde. Sper că nu se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici legea morala din noi, nici cerul înstelat. Au scris ei, dar cum au vrut alții. Există filosofi care încearcă să stabilească relații de cauzalitate dintre paralelismul șinelor ferate și conjunctivita la biblici. Oare nu regretă Dumnezeu că ne-a încrețit ceva mai mult creierul? Filosofii nu distrug lumea. Dar se străduiesc să o facă neinteligibilă. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Industrializarea ne ajută să ne turnăm și la propriu cenușă în cap. O mare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții albe panașuri de spumă. Se opri stupefiat. Din negură se ivea dintr-o dată o masă de apă cum nu-și putuse imagina vreodată că ar putea exista pe lumea asta, se încrețea pe culme, se înălța tot mai mult și se prăbușea asupra pământului, stârnind acel zgomot surd, apoi se retrăgea cu un murmur, ca să-și reia atacul cu forțe reînnoite. Marea! înțelese că acolo se afla teribila mare de care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am înțeles!" Roboțelul scoate iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește către ceilalți de parcă ar fi niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
asta trebuie să fie și poartă noastră de intrare. Restul zilei, cu o mare care părea o versiune infinită a lagunei din Bora Bora, căci nici cel mai mic val și nici cea mai slabă adiere de vânt nu-i încrețeau suprafață, se scurse într-un calm absolut și într-o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de hârtie igienică, folosit până la partea unde hârtia se încrețește, ca degetele după baie. Toate lucruri obișnuite într-un dormitor - numai că nu le recunoșteam pe nici unele. Nimic nu mi se părea străin, însă nimic nu mi se părea nici cunoscut. Toate erau doar acolo; lucruri cu nimic ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis. Și unde să mă duc? — Oriunde. Există o stare foarte rară pe care noi o numim „fugă“... — Cum? — „Fugă.“ Oamenii care suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip cu experiență: ochii mici, șireți și parcă speriați, buzele subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă Încordare vădeau o mare experiență dobîndită pe nenumărate coridoare de hotel, unde stătuse la pîndă, mituind o sumedenie de cameriste și Înfruntînd sute de directori de hotel furibunzi. Experiența unor insulte ce nu trebuie să-ți trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la cursul de creativitate; se lansase Într-un comentariu pe marginea unei probleme aritmetice fără soluție - un soi de comic absurd, fără nici un haz. Scria rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
proxeneți. În mijlocul acestei vieți dezlănțuite, al acestei urgii, voi uita tristețea omului occidental. Sophie, ai dreptate: când ajung acasă, mă duc Întins la o agenție Nouvelles Frontières. Sophie Îl privi atent o vreme, chipul Îi era Îngândurat, un rid Îi Încrețea fruntea. — Probabil ai suferit foarte mult..., spuse ea În cele din urmă cu tristețe. — Sophie, exclamă din nou Bruno, știi ce-a scris Nietzsche despre Shakespeare? „Cât trebuie să fi suferit acest om ca să simtă atâta nevoie să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gigantic, Împarte pliante la un târg auto. Își schimbă din nou adresa. Folosește un alt nume și branțuri groase la pantofi, Își lasă barbă, Își face implanturi de burtă și chelie. Părul rămas deasupra urechilor și-l vopsește În alb, Încrețindu-l. Circulă numai cu metroul și se apucă de creșterea porumbeilor voiajori. Merge la câteva Întruniri ale Alcoolicilor Anonimi, unde Își povestește viața, episod În urma căruia ședința se mută În barul de peste drum. Depune o cerere de emigrare În Australia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu nasul ușor Încrețit un deget peste borcanele pline de praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu era ruptă din soare, destul de bondoacă, avea Însă niște sâni colosali, mi se tot proptea cu ei În umăr În timp ce preparam băutura. În plus, În defavoarea ei și a mea, mai trebuie spus că se urâțea când zâmbea, i se Încrețeau dramatic obrajii și fruntea, În fine, poate că, dac-ar fi fost o frumusețe, eu n-aș fi fost atât de În largul meu. Spre dimineață m-a invitat s-o conduc, să-i găsesc un taxi, n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Trec orele și amândoi sunt unul și același gând. Of, of, zău că mintea mea pricepea cum de ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam puterea vorbei. Fusesem ucigaș de oameni, acum vroiam să fiu ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ziarul și se trezește acasă că baba l-a trimis după morcovi și el vine cu gulii. Presa românească nu face notă discordantă cu presa de aiurea și ne informează cu zel, despre tot felul de lucruri care să-ți încrețească neuronii, nu alta. Uite de exemplu, din adevarul.ro, aflăm că un egiptean și-a botezat copilul Facebook, în semn de recunoștință față de platforma de socializare care a mobilizat oamenii la revoluție. Vai, ce în urmă sunt egiptenii ăștia! La
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din lift, la parter, am dat nas în nas cu Maria și doamna Oacă. Coborâseră la recepție să aranjeze problemele legate de cazarea mea. Am surprins-o pe madam Oacă privindu-ne și zâmbind pișicher pe sub sprâncenele ei roșcate și încrețite de un permanent cu bucle mici. Asta m-a iritat teribil. Maria ne-a întrebat ce facem, cum se simțea fata ei? Mai bine? Sabina a trecut pe lângă ea de parcă n-ar fi văzut-o niciodată. Pe la spate, Maria îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de serate, sunt lacuri stagnante cu noroaie grele pe fund. O bătaie de aripi, o aplecare de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce sunt asemeni unor oglinzi hipersensibile. Realitatea se răsfrânge în ele deformată. Nimic din ceea ce e cu adevărat important în viață, nu pătrunde în astfel de suflete, în schimb, întâmplări mărunte, ba chiar nesemnificative, le pot
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sunt pe acitulburi, sărate și rele de băut. în unele văi sunt izvoare cu pucioasă și puțuri de păcură. Abia spre răsărit de uluc începe iarăși altfel de pământ.” (George Vâlsan) “Nicăieri nu se vede mai bine cum s-a încrețit scoarța pământului, adăugând bârne noi Carpaților, ca în județul Prahovei. Dealul Băicoi este ca un fel de val, care abia acum se înalță, iar mai spre câmpie (la Aricești) e pe cale să se ridice un deal nou de sub câmpie. Deocamdată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care începu prin a-i tăia titlul, apoi îi întinse o coală de hârtie peste birou, după ce se uitase plictisit peste articol câteva clipe. — Nu cer mai mulți bani, spuse el. — Poftim? — Minerii. Nu pentru asta fac grevă. Hilary își încreți fruntea. — Sunteți sigur? Foarte sigur. — Dar eu credeam că toate grevele se fac pentru a cere mai mulți bani. — Ei bine, uite că asta a fost declanșată de închiderea unor mine. Consiliul Național al Cărbunelui prevede închiderea a douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încapă pe mâinile unei persoane aflate în evidentă discordanță cu tonul și stilul lui? Privindu-i pentru prima oară fața cu atenție, am observat lipsa de umor din ochii și linia gurii ei și urmele unei grimase solemne care-i încrețeau fruntea într-o încruntătură permanentă. Continuă să citească. Am mai așteptat vreo cinci minute, tot mai agitat. M-am foit ostenativ pe scaun, m-am și ridicat de vreo două ori ca să scot obiecte inutile din geanta așezată în plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
uitase cu adevărat la el niciodată. Era potrivit la statură, cu un păr nisipos și o mustață țepoasă, o față foarte roșie și ochi albaștri teribil de reci care se terminau la colțuri cu niște riduri pale, albe, care se Încrețeau jucăuș când zâmbea. Îi zâmbea ei acum și ea Își mută privirea de pe chipul lui la umerii rotunjiți sub tunica lejeră pe care o purta, cu patru cartușe mari prinse pe piept În locul unde ar fi trebuit să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]