4,849 matches
-
el. Apoi el Își luă creionul și se Întoarse la hârtiile lui. Adăugă formal, fără să se gândească: — A fost o impertinență din partea mea să mă gândesc că, pentru zece lire... La Început aceste cuvinte n-o atinseră. Era prea Încurcată de ușurarea ei, chiar de jena de-a fi fost jinduită doar În vis și, mai presus de toate, de sentimentul de recunoștință. Și apoi, scoțând-o din tăcerea ei, veniră cuvintele finale, cu sugestia lor umilitoare - aceasta nefiind ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sigură că nu e nimeni În apartament? Ea se Împurpură la față, de parcă el i-ar fi făcut un avans grosolan. — Nu, Anton, suntem numai noi. Creierul Începu să-i lucreze iarăși cu precizie. Relația personală era singura care-l Încurca. Când apărea un pericol sau trebuia să acționez, se putea baza pe mintea lui ca pe un mecanism verificat. — Ai geanta pe care ți-am dat-o? — Da, Anton, aici, sub pat. Trase de sub pat o valijoară neagră, de doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ninici timid, dar erau și ei, nu-i așa, concetățenii noștri. Nu e ca și cum ar fi fost bulgari. — Ucizi sau ești ucis, spuse funcționarul de la mesagerie. Haide, Împarte cărțile, Ninici, băiete! Ninici Începu să le Împartă. De câteva ori se Încurcă la număratul lor. Era limpede că mintea Îi stătea la altceva. — Și ce voiau? Ce voiau să obțină cu asta? — Erau „roșii“, spuse Lukici. — Oameni săraci? Faceți pariurile, domnilor, adăugă el mecanic. Lukici puse fișic toate monedele de aramă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră, dar nu-i aruncă dimineții cenușii decât o privire grăbită. Din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
brațul, șopti ea, În timp ce noi toți traversam Încăperea, Îndreptându-ne spre ei. E o mare cochetă, flirtează Întruna. Nu-mi place să bârfesc, chiar deloc, știți doar, căci consider că nu e bine, dar se pare că Sophie e mereu Încurcată cu mai mulți bărbați decât ar trebui. N-ar fi rău să te ferești de ea. —Marci, ne-am căsătorit acum patru săptămâni. Nu cred că o să se dea la un proaspăt căsătorit, i-am spus, deloc Îngrijorată. —Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ferești de ea. —Marci, ne-am căsătorit acum patru săptămâni. Nu cred că o să se dea la un proaspăt căsătorit, i-am spus, deloc Îngrijorată. —Să nu crezi că dacă sunteți căsătoriți, asta o să o oprească pe Sophie. Ea se Încurcă numai cu soți. N-o mai speria pe Sylvie! interveni Milton, tot Împiedicându-se În urma noastră pe tocurile lui Înalte. Ne vedem mai Încolo, că tocmai l-am zărit pe adevăratul David Bowie. Spunând asta, Milton o luă Înspre grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un subiect la altul, de parcă am A.D.D.1? —Ce voia Sanford? Am aprins lumina și m-am ridicat nițel În capul oaselor. —Ei, știi tu, aia... dar bineînțeles că nu am făcut nimic, ceea ce l-a Înnebunit. Nu mă Încurc cu tipi Însurați, că nu e șic. Doamne, Îmi pare rău că mi-a luat atâta până te-am sunat Înapoi. Este numai vina mea. De fapt, am fost destul de bolnavă, n-am putut să fac nimic. Și ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cercetător cu ochii plini de Îngrijorare. Acolo erai, spuse Lauren. N-o lua În seamă pe Phoebe; creierul ei e complet nefuncțional când e Însărcinată. Nu avea cum să-l vadă pe Hunter la Londra. Doar că Îi place să Încurce lucrurile. Serios? am zis, sperând că Lauren avea dreptate. Da, spuse Salome. Singurul lucru pe care-l spune vreodată este „Mostrele mele sunt În Shanghai!“ Este mantra ei. Sunt acolo de doi ani. Asta nu era chiar adevărat. Phoebe era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
De-abia mai rezist! exclamă Lauren, aproape explodând de entuziasm. Observând că Gerski o cerceta atent cu o privire dezaprobatoare, adăugă repede: Doar mă știi, Gerski... niciodată nu e vorba doar de afaceri pentru mine, nu? —Nu vreau să te Încurci cu cineva ca Monterey, spuse Gerski tăios. —Și de ce nu, mă rog? Întrebă Lauren, cu un zâmbet strecurându-i-se pe buze. Gerski doar se uită la ea și oftă. Apoi Oksana spuse: —Este serdtseyed. E un ... cum Îi ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iar eu mă uit să văd dacă nu e cineva prin preajmă. Mona e gata să se repeadă la noi, cu pumnii strânși, cu părul negru și roșu atârnându-i peste ochi. Lănțișoarele de argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în oraș, retras în spatele cursei, în picioare, rezemat de bara de lîngă fereastră, Mihai încearcă un bilanț al femeilor cunoscute, un fel de retrospectivă pe un ecran aflat undeva în urmă, în care vîntul cu fulgi mici și reci se încurcă, ondulînd figurile, deformîndu-le. Pete de culoare, dar nici o lumină. Femei pasagere, care au stat în patul lui mai puțin decît într-o gară de tranzit și cîteva fete, mereu în căutare de altceva, poate mai debusolate decît el. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cruciș. Două lucruri nu suport: colaboratorii proști, care-și dau importanță și obrăznicia. Îți plac femeile? Să fim înțeleși! continuă Muraru, văzîndu-l roș tot, pierdut. Am în instalație multe laborante tinere, cîteva mutate disciplinar, pe motive de morală. Dacă te încurci cu vreuna din ele, nu mai ai ce căuta în grupa mea, afară doar dacă o iei de soție. Singurul căruia îi vei da socoteală pentru ce vei face sînt eu. Să nu care cumva să aflu că ești trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frumoasă, nici prea urîtă, dar cu un ce aparte, ce-l ghicești cînd... O fi avînd și ea vreun prieten, poate urîțel, dar care s-o vrea de soție, să-i ofere siguranța unui cămin... La ce bun să-i încurc planurile?" Iese afară, în plin viscol dezlănțuit, fără să fi băgat de seamă că, de cum a apărut printre rafturi cu cutia sub braț, ochii severi ai Mariei Săteanu, aflată în magazin, l-au urmărit tot timpul. *** Imediat ce intră în garsonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită înăuntru. Nimeni spune el Paulei, care s-a apropiat de mașină. Vlad scoate capul din cabină și strigă lui Cornea să împingă mașina mai într-o parte, să nu încurce traficul. Întîlnind privirea Paulei, care se întoarce spre microbuz, îi face semn să se apropie: Domnișoară, cu toată jena de care sînt capabil, vreau totuși să vă întreb ceva. V-ascult spune Paula calmă, dar roșind toată, sigură că Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate schimba o vorbă de duh. Tăticu', strigă Lazăr din ușa agenției teatrale către organizatorul de spectacole aflat acolo ia rucsacul ăsta și dă-l mai departe. Las aici și obiectele astea arată el spre schiuri și bețe -, că mă încurcă. Pune-le bine că n-am bani să le plătesc. Ce fac cu afișele și programele? întreabă organizatorul. Le vede directorul, apoi începi să le lipești; acuși e seară și are ce mă cînta ăla că nu i-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aprilie. Aceasta marchează al cincilea termen în calendarul tradițional lunar și este și ziua în care se organizează ceremonii în memoria celor morți. O elegie antică vorbește despre durerea unei femei care și-a pierdut soțul vița de vie era încurcată în pustiu și buruienile se înfiorau în cimitir, și acolo, singuratic, dormea soțul ei. Îi era atât de greu să suporte durerea, încât singura ei dorință era de a-l reîntâlni după moarte. De regulă, participă toți membrii familiei la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
așa, deodată, când eu manevram creta și aveam mintea plină de înmulțiri și împărțiri, mi-a zis auzi, Florian, ce-i cu lațele astea? ia să mi te tunzi frumușel! scurt, scurt de tot, da?! și până mâine c-o-ncurci! Printre buzele ei cu ruj carmin s-a strecurat apoi un sunet asemănător cu un behăit, din care lipsea însă consoana B, iar încărcătura emoțională nu inspira nimic ovin, ci o sfântă indignare. Mă rog, ce-a fost a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei ca pe-o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe păr, a înțeles deodată ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era cutremur, știți, un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă de liceu, portarul, brancardierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fac mare lucru. Dac-aș avea, Însă, vreo cincizeci de oameni din vechea gardă... — Voi supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească. — Credeam că nemții au ocupat-o... Nemții nu-și pierd vremea degeaba... Știi, cîteodată mi se cam Încurcă lucrurile În cap, băiete... — Trebuie să plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și prin situații mai grele. Bine-ar fi, totuși, să mai rămîi. — O să mă Întorc. Digby nu știa, Însă, cum o să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu melon. Eu, Însă, primisem instrucțiuni precise, așa că i-am spus să-l aștepte neapărat pe domnul Travers. Dumnealui nu voia să aștepte. Cred și eu că nu voia, căci știa ce se ascunde În valiză... Socotelile i s-au Încurcat, Însă: domnul Travers a scăpat, dar biata fată era cît pe ce să-și lase pielea... Iar cînd balamucul a luat sfîrșit, dumnealui a șters-o... — Nu țin minte să-l fi văzut vreodată pe omul ăsta, zise Rowe. Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o oră. După aceea, presa a amuțit: nu folosește la nimic să zdruncini Încrederea publică Într-un Înalt demnitar, iar noi nu cîștigăm nimic cînd publicul și presa se amestecă Într-o anchetă pe care nu pot decît s-o Încurce. Vă vorbesc despre toate astea pentru că... pentru că În caz de indiscreție vă pot băga pe amîndoi la răcoare... Povestea asta s-a petrecut de două ori. Prima oară, filmul a fost ascuns Într-un cozonac, care urma să fie adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chestiunea hainelor de lînă. — Te pomenești că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît de adînc! Tot din spirit de economie: să dormi puțin, dar adînc... — CÎt Îl urăști! exclamă Rowe uimit. — A Încurcat totul. Un băiat atît de fin, de inteligent, și totuși, singurul lucru pe care-l face e să inspire frică altora. — Unde spuneai că e? — În dormitorul lui, dincolo de salon. — Pot folosi telefonul? — E riscant. Telefonul se află În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]