1,396 matches
-
taină să le întrebuințeze, dacă nu într-un oraș american, cel puțin în țara Ardealului, la Sebeșul săsesc. Aici, în pădure, toate sunt limpezi și se cetesc ușor; numai între oameni mulți și departe - fie și la Sebeșul săsesc - treburile încurcate și ciudate pot căpăta caracterul anumit la care cugeta el. Spre mirarea lui, cu două zile în urmă, Culi Ursake descoperise altceva decât de obicei în pădurea ce-o avea sub priveghere: descoperise adică ceva încurcat și bizar, din alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Sebeșul săsesc - treburile încurcate și ciudate pot căpăta caracterul anumit la care cugeta el. Spre mirarea lui, cu două zile în urmă, Culi Ursake descoperise altceva decât de obicei în pădurea ce-o avea sub priveghere: descoperise adică ceva încurcat și bizar, din alt domeniu. În curmătura în fața pătulului, fusese pregătit pentru urs, la sfârșitul toamnei, un leș de cal bătrân, cumpărat de la o stână de sus. „Domnii“ de la Sibiu trebuiau să vie să stea în pândă câteva nopți, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spinii grindului, căutând o floare. Găsi un fir de ovăs sălbatic; îl culese și, îndreptându-și linia trupului, îl mușcă cu grație, scuipând ușurel într-o parte. — Vă duceți în colo? Ne întrebase privindu-ne puțin pieziș. Agreabil surprinsă și încurcată își mișca brațele și sânii și avea o undoire a trupului. Ne întreba ca să nu tacă și să înțelegem că ne acordă atenția cuvenită. —Ne ducem în colo, îi răspunse barcagiul. Dumneata ești, nene Fane? După cum se vede. Poate duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a șters lacrimile cu barba. Ești o muiere neștiutoare! i-a zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă albastru electric de la Balenciaga care valorează cam cât chiria pe o lună (cadou de la un client recunoscător) atârnată pe umăr. Avea părul încurcat și răvășit și părea să fi dormit cu machiajul de azi-noapte, dar nu-i stătea rău. Fardul de ochi și rimelul i se întinseseră așa că avea ochii întunecați și plini de vino-încoa. Arăta, dacă pot spune așa ceva, ca o scândură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zis Claire. —Cel care arată de parcă ar fi de la Red Hot Chilli Peppers? a zis mama. Și eu l-am observat. — De unde ai auzit tu de Red Hot Chilli Peppers? au întrebat mai multe voci. — Nu știu. Mama părea încurcată. De fapt, părea destul de tulburată. —Uită-te încoace, a zis Helen. Cel în negru? Cu părul lung? Arată ca un bărbat foarte, foarte rău, a spus, pe un ton cântat. — Ce ciudat, am zis. Pentru că e unul foarte bun. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doua lună a anului, trecusem pe acolo; firul de iarbă înnodat se afla la locul lui. Am agitat clopoțelul. Warda a strigat dinăuntru: — Soțul meu lipsește. Sunt singură cu fiica mea. Nu pot deschide. — Sunt eu, Hassan. Mi-a explicat încurcată că niște bărbați veniseră câteva minute mai devreme; bătuseră insistent în poartă, cerând să li se dea voie să intre. Îi era frică, la fel ca și lui Mariam, care mi s-a părut palidă și fragilă. — Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coptă, luna din an în care creșterea apelor ajunge la punctul de vârf. Am murmurat: — Egiptul are măcar calitatea de a fi musulman, dacă Nilul și ciuma urmează tot calendarul faraonilor. După modul de a-și pleca ochii, după zâmbetul încurcat, am înțeles că nu era musulman. Începu imediat să se agite: — E târziu. Cred că ar trebui să ridicăm pânzele. Adresându-se unuia dintre copiii săi, care se tot învârtea neobosit în jurul unui palmier, strigă: — Sesostris, urcă în barcă, plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cred că ar trebui să ridicăm pânzele. Adresându-se unuia dintre copiii săi, care se tot învârtea neobosit în jurul unui palmier, strigă: — Sesostris, urcă în barcă, plecăm! Îmi strânse o ultimă oară mâna, nu fără a adăuga pe un ton încurcat: — Există în casă o cruce și o icoană. Dacă te ofensează, le poți da jos și pune în cufăr până la întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
momentul stabilirii contractului, acesta băgă de seamă icoana și crucea de pe perete. Mă rugă să le dau jos. Nu pot, i-am spus. Am făgăduit proprietarului acestei locuințe să nu mă ating de ele până la întoarcerea sa. Omul legii părea încurcat, musafirii așijderea. Până ce interveni Nur: — Dacă nu pot fi scoase aceste obiecte, nimic nu interzice să le acoperim. Și, fără să aștepte vreun răspuns, apropie de perete un paravan damaschinat. Satisfăcut, notarul a purces la ceremonie. N-am rămas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
citit niște scrisori. Nu cred că mă-nșel afirmând că papa, în ziua aceea, n-a pierdut o vorbă din conversația noastră, căci n-a întors nici măcar o singură pagină a textului pe care-l ținea în mână. Giulio părea încurcat, căutând în ochii mei un licăr de complicitate. Își drese glasul discret. — O tânără persoană a intrat de curând în serviciul meu. Virtuoasă și frumoasă. Și inteligentă, totodată. Sfântul Părinte dorește să ți-o prezint și să o iei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cufundați și unul, și altul în gânduri. Harun s-a rezemat cu spatele de un cufăr frumos lucrat și a zâmbit. — Când i-am spus regelui Francisc despre cei o sută de luptători pe care i-am adus, a părut încurcat. Am crezut o clipă că avea să refuze să-i lase să lupte alături de el, dar mi-a adresat în cele din urmă călduroase mulțumiri. Și a pus să se spună în tabără că acești călăreți sunt vasali creștini ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să trăiești? Nu-i vorba de dragoste, ci de altceva... de devotamentul față de fiul pe care nu l-am avut sau față de iubitul pe care nu l-am întâlnit niciodată. Își trecu degetele prin părul alb. Antonius își plecă ochii, încurcat. — Ce vrei de la mine, Calvia? — Vreau să fii prudent și să-ți aperi spatele. Nu mă refer doar la Vitellius, ci și la aliații tăi. Tu ești imaginea unui zeu, și bărbații nu vor tolera asta la alții. Vor încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care tocmai terminase cu ziarele, ridică receptorul telefonului care suna. — Medicul-șef? zise Verma. — Ați greșit numărul, îi răspunse brigadierul. — Îmi cer scuze, zise Verma. Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și cum putea secretarul lui să vorbească! Nu putea să gândească deloc din pricina vorbăriei omului ăluia. Cu doar câtva zile în urmă era într-o vacanță de vis cu familia la Mussoorie, iar acum iată-l implicat în cea mai încurcată tragedie guvernamentală pe care și-ar fi putut-o imagina. — Maimuțele astea sunt o problemă teribilă, domnule, spuse domnul Gupta, încercând din greu să pară nefericit, dar arâtând, în ciuda eforturilor, foarte fericit. 21 Prima ședință ținută cu brigadierul imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dă-i lui Doris banii care i se cuvin și trimite-o la plimbare. Fielding a făcut o pauză, îndreptându-și privirea în altă parte. Era omul care își vedea cele mai adânci și misterioase planuri minate, date peste cap, încurcate. Spuse încet: — Nu crezi că e cazul să te audă și Doris? — Sigur că da. Cheam-o. — Asta și fac. Și a chemat-o — O, Doris? a spus el. Și Doris a venit din dormitor, având pe ea o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceașcă de ceai sau «Cafea»“ - cafea în ghilimele. De ce? De ce? În bibliotecă, în bibliotecă se spune „Nu poți să scuipi“ - nu poți în două cuvinte și cuvântul nu cu litere mari. E o greșeală, o greșeală. — Okay, am spus eu încurcat, deci locul ăsta nu e prea populat cu șoareci de bibliotecă. Sau cu lingviști. Doamne, ține-mă. — Scoate-mă de aici, spuse el cu o voce ascuțită. E o greșeală. E o greșeală. Nu eu, tu! E o greșeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi spui, Vince“, am spus eu. „Nu era de datoria mea să-ți spun, fiule.“ „Dar când ai văzut că nimeni n-are de gând s-o facă, ar fi trebuit să-mi spui.“ L-am privit drept în fața uluită, încurcată. „Să nu mă înțelegi greșit“, am spus eu, și am terminat sticla. „Sunt mândru să-ți spun tată.“ Și chiar sunt. În felul lui, Fat Vince e un om mare. A iubit-o pe mama mea mai mult decât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plină de inele. — Te rog, dragule! Doar ți-am zis. Spune-mi totuși Lokki. Oamenii te-ar putea auzi. — Lokki. Dacă încă mai ești aici după tot acest timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zise Vultur-în-Zbor, sunt de acord. î...la orice rană mi-ai provoca, spusese Virgil. - De acord, răspunsese Vultur-în-Zbor.) O’Toole se întoarse. — Hai, zise el, hai acum să încercăm din nou, da? Domeniul de interes? Fețele așteptau. Vultur-în-Zbor, amețit și încurcat, spuse, fără să știe de unde-i venise gândul: — Grimus. E Grimus. Ah! exclamă O’Toole, neștiind ce să mai zică. — Țț, țț, spuse Vânătorul. Din nefericire, ai darul de a atinge anumite puncte sensibile. Noi nu vorbim prea mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Știi de la cine o lua? —Scutește-mă, Hawkins. Nu ți-aș spune nici dacă aș ști. Și nu aveam de gând să îi zic ce îmi spusese Bill. Deși avem bănuielile mele, ele rămâneau doar bănuieli; era totul mult prea încurcat. Aveam nevoie de ceva mai concret înainte să pot vorbi despre asta cu el. Hawkins știa că eram sceptică în a da informații Poliției. Totuși, a făcut greșeala și a spus: —Uite, Sam, am pus o vorbă bună pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la I.T.B. — Ce-ai cu I.T.B.-ul? — Să-mi dea geanta. Am pierdut-o în autobuz. A ridicat iar din umeri. S-a dus după perdea și s-a întors cu o hârtie de douăzeci și cinci. Mi-a întins-o, oftând încurcată. — Tot ce am. Ți-aduc și votca. Și o savarină? Știa că-mi plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit nimic. „Lumea e ordinară, tovărășico“, a părut a zâmbi el încurcat. „Dă cu muci de flegme pă jos, să-ți rupi gâtul. Miliția nu-și face datoria. Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-a sunat Conți pe mobil. Cred că de ani de zile nu-mi mai telefonase. Nici nu se aștepta să răspund. Am răspuns totuși. Cu vocea ei încurcată, poticnită, abia mormăind, m-a rugat: „Vino să mă iei. M-au... Ninge și io stau aci... M-au jicnit... Aproape în șuturi... N-auzi, de ce nu zici nimic?... Am... De ce nu vii să mă iei. Ninge și io...“. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rugat să ia stiloul acela, care fusese al lui dintotdeauna, și să se reapuce de scris. CÎnd m-am deșteptat, Bea Îmi răcorea fruntea cu o batistă umezită cu colonie. Tresărind, am Întrebat-o unde era Carax. M-a privit, Încurcată, și mi-a spus că Julián Carax dispăruse În furtună, cu opt zile În urmă, lăsînd doar o dîră de sînge prin zăpadă, și că toți Îl dădeau drept mort. Am spus că nu, că fusese chiar acolo, lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]