700 matches
-
speranțe. Mi-e greu să mi-l Închipui pe Sisif fericit, așa cum ne propune Camus, dar aceasta nu Înseamnă că trebuie neapărat să-i impunem o mască tragică, socotind că singura obligație ce ne rămîne este aceea de a ne Înduioșa de soarta lui. Poate, grecii n-au vrut să spună decît că mîinile sale nu ating indiferente stînca, iar faptul În sine nu conține nici un motiv de tristețe dacă voi părăsi prejudecata de a vedea În acest munte o Golgotă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piept cu puterea aceea permisă, nu mai mult decât ar fi vrut să o facă. Carlina își dăduse drumul lacrimilor care țâșniseră prea repede, fără voia ei, unindu-se jos aproape de bărbie. Nicky își croise sigur drumul spre inima ei, înduioșând-o până la lacrimi. Zarurile fuseseră aruncate și totuși cine câștigase? Ea sau el? Mama soacră îi lăsase timp berechet să se acomodeze în postura de mămică. Îl ținea pe Nicky la ea câte două-trei săptămâni după care îl aducea la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
împiedicat probabil să se îmbete), i-a reușit ceva, a avut o satisfacție, nu mai știu, cert e că perorează, se laudă, dar chiar și lăudăroșenia îi „iese”, e simpatic, inteligent. Laitmotivul său, neobositor, spumos, care mă amuză și mă înduioșează, e că „pe mulți i-ar fi putut băga el în galoși”. Îl cred, așa e, cu calitățile lui ar fi putut face mai mult decât mulți alții... Viața însă... Împrejurările... Ne simțim apropiați, cum nu ne-am simțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
n-avea mai mult de câteva luni și, în loc să se repeadă asupra pachetului pe care i-l adusese și pe care i-l pusese în față, se luase, și se ținea după el. Până și bestia de nepot s-a înduioșat, iar mie mi s-a frânt, pur și simplu, inima... Încât, a doua zi dimineața, de cum l-am auzit, m-am sculat din pat, mi-am pus o haină pe mine și am coborât, hotărât să-l aduc, fie ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și mizeriile”. Marți 23 august 1950. O schimbare a mersului trenurilor m-a obligat să rămân în Brăila. Am cumpărat câteva
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-i mai putem vedea; ni-i imaginăm doar, și, desigur, cu totul altfel de cum au fost. * Cineva, un intelectual, ros vădit de alcool, bate sfios la ușă, cerând parcă să-i acompaniez insomnia. Privind cu interes la vechea mașinărie de înduioșat suflete, îmi propune s-o restabilească; "e ușor, sunt... am fost", corectează, specialist în mecanică fină. "Și ce să facem cu ea?" îl întreb. Îmi răspunde că nu se poate face nimic altceva decât s-o scoatem afară, în frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i, ca un botișor...) Aveam grijă să pierdem, din când în când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Seminarul din Iași, părintele Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca într-un cireș, în sân cu o mămăligă, și cobora numai când era sătul. Se înduioșa gândindu-se la tinerețele sale de la mănăstirea Vorona unde mânca supă de raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza. Pentru frumusețea aceea a plecat starețul pe jos, din mănăstire până la Botoșani, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și această scrisoare nefericită fu un izvor de necazuri. Per total, România manevra pe un excelent teren, iar noi găseam pretutindeni o primire bună și susținere loială. Ofițerii care făcuseră parte din misiunea generalului Berthelot în Moldova păstrau o amintire înduioșată despre sejurului de acolo, cu o urmă de nostalgie, de care la mulți din ei grația româncelor nu era străină. Robert de Flers, care în plin război debarcase din avion la Iași, ne susținea cu pana și verbul său spiritual
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai periculos decât cel irakian. Totuși America declanșează un război împotriva Irakului, nu împotriva Coreei. Or, am văzut încă din primul război cu Irakul că Saddam nu are forță militară decât ca să-și maltrateze supușii. Dacă americanii erau atât de înduioșați de soarta poporului irakian, de ce n-au ocupat atunci Bagdadul și l-au lăsat pe dictator să-i extermine pe cei care au îndrăznit să se revolte. Mai mult, armele chimice pe care le posedă Saddam i-au fost vândute
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
drag mie, de moartea ce stă să vină implacabil asupra lui indiferent care persoană exactă va fi el, mila ce o resimt mă ocolește, nu mă vizează deloc. Privind anticipativ la viziunea morții viitoare a respectivului apropiat, eu nu sunt înduioșat de mine drept cel care va suferi trauma în-mormântării unei persoane dragi. Dimpotrivă, întreaga mea compătimire îl vizează doar pe prietenul îndoliat ca și cum aș avea în fața mea o structură sculptată în basorelief, iar drama lui ar ieși cel mai mult
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana Postelnicu, Cella Serghi. POEZIA PROFESIUNILOR În versuri de ținută alegorică Barbu Solacolu se înduioșa încă din 1920 de soarta proletarului (Sămănătorul, Cerșetorul), Eugen Relgis s-a străduit să întemeieze o mitologie a erei moderne cu divinități abstracte (Rezistența, Unitatea, Constructorul, Salahorul) și monstruozități mașiniste (betoniera, elevatorul), Leon Feraru cântă atelierele cu ciocane sonore, Simona
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și mizeriile. Marți 23 august 1950. O schimbare a mersului trenurilor m-a obligat să rămân în Brăila. Am cumpărat câteva
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
adâncă. Funcționarul mărunt, cu preocupări derizorii conturat de T., ca în Căderea guvernului, Tuns și frezat ș.a., va popula mai târziu universul nuvelelor lui I. A. Bassarabescu și I. Al. Brătescu-Voinești, ca și al pieselor lui Tudor Mușatescu. Umorul este înduioșat și binevoitor, amestec de proză și poezie. O înclinație deosebită are prozatorul pentru descrierea interioarelor de modă veche, prilej de înșirare încântată a unor cuvinte arhaice, turcisme și grecisme, cu mari efecte evocatoare. Cu aceeași savoare lexicală sunt realizate și
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
margine, răsuna tot mai des cântatul cristalin al copiilor: „Bună dimineața la Moș-Ajun! Ne dați? Ne dați?“ Fără să cred în magia datinelor, am ascultat și aud și astăzi cu plăcere acest cântat prevestitor de ceva nedeslușit, dar care întotdeauna înduioșează. Și când îl mai aud astăzi înspre revărsat de zori, îmi reamintesc melancolic de anii cei fără de grijă, anii tuturor speranțelor, ani care n-au să se mai întoarcă. Când au mai trecut doi ani după ce am venit în București
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ai murdărit, dar puteai și să cazi!” Tăcea. „Nene - a intervenit colegul său, care îi păzise ghiozdanul și ghetuțele - s-a urcat să așeze un pui în cuib”. Asta mi a dat peste cap toate bănuielile rele și m-a înduioșat. Am încercat s-o dreg, spunînd: „Ei, atunci situația se schimbă, totuși...” Peste cîteva zile, tot în parc, o scenă similară, dar cu un alt personaj: un muncitor. Concluzia care mi s-a impus e că numai naturile simple, spontane
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am înscris primul la cuvînt. N-am pornit în iureș, ca să nu mă sufoc de „nervi”. Am luat-o dinspre literatură (cam de depărtișor și, poate, nu tocmai adecvat) amintind, mai întîi, anecdota în care Voltaire se indigna și se înduioșa de atitudinea și, respectiv, soarta lui Jean Jacques Rousseau, adăugînd că, în intervalul dintre „discuțiile individuale” și ședința de azi, stările mele sufletești au oscilat: cînd a dominat hotărîrea de a ataca, cînd a intervenit relaxarea, tendința de a bagateliza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
găsit loc de odihnă lângă mama ei, În cimitirul Tâmpești (Grădini) din Fălticeni. 596 Atenția și bunătatea Dvs., cu care ați scris despre mine, În revista Nr. 2 a Muzeelor și Monumentelor 119, m-a Încântat, dar și m-a Înduioșat! Negăsind revista la chioșcurile de ziare, am apelat la Muzeul nostru. Împreună cu Colonel Ciuntu, am urmărit articolul scris de Dvs. Ne-a minunat munca și priceperea cu care ați detectat atâtea personalități de valoare ale orașului Fălticeni. Sunteți părintele Muzeului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
omul În opt decenii. Și totuși: printre puținele lucruri adunate din lumea și viața părăsite, se afla și crăvățelul meu. Până la sfârșitul zilelor mele nu mi-ar fi trecut prin cap să pun vreo Întrebare În legătură cu el, dar cât de Înduioșat am fost când mama - la prima reîntâlnire după 12ani!- mi l-a Înmânat. Îl purtasem până la vârsta de opt ani, de sărbători... Sași, aici la Berlin, slavă Domnului, nu există - sau cel puțin nu Întâlnesc vreunul, În nici un caz În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Textul este o succesiune de cadre care ilustrează cele două probleme și rezolvările lor. Părțile de text care nu participă În mod direct la această exemplificare au valoare retorică de captatio: mama apare fulgurant În relație cu copiii, pentru a Înduioșa cititorul, Pierre apare În relație cu nora pentru a satisface, chiar și postiș, perversitatea cititorului, dar și cu fratele său mort la vîrsta de 21 de ani, sau cu soția căreia Îi era fidel deși n-o iubea, pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de priveliști nu putea fi temperat de faptul că prizonierii își aduseseră pături cu ei. Deseori, imaginea noilor locuințe le făcea pe unele femei, precum Cocârlă, sora și prietenele ei, să izbucnească în lacrimi. Din păcate, rușii nu erau foarte înduioșați de astfel de situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scândurele, ușile erau între zi așa, și așa vertical, o scândură bătută. Și eram cu sora și încă două fete din Sibiu și încă două
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
străzi și În curtea Chesturii, dar pe cei mai mulți i-a Înghesuit și plumbuit În vagoane, și pe o căldură mare, i-a plimbat de la Iași la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" și Călărași XE "Călărași" ... și nimeni nu s’a Înduioșat de strigătele desnădăjduite ale celor Închiși În vagoane, cari nu cereau altceva decât apă, ci au lăsat să se Înăbușe și astfel În loc de oameni au fost descărcate sute și mii de cadavre”. Această introducere a fost cenzurată și nu a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ca de obicei îmi răspunzi doar insistând, parcă m-ai lăsa să aștept pentru ce urmează mai bun, iar tu știi că îmi place asta. Dintr-o dată îți aud glasul ferm și hotărât ''Bună Andreea!'' Eu, încercând parcă să te înduioșez, îți răspund cu interjecția mea caracteristică, de la cel mai înalt sunet până la cel mai slab ''Hei Doru!'' Și îmi reușește de fiecare dată. Imediat începem să ne spunem lucruri banale ajunând în sfârșit la acea scrisoare dedicată ție. Ca de
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92928]
-
își dau seama, pe de altă parte, că opțiunile lor din timpul perioadei imediat anterioare i-au colorat într-un fel care s-ar putea să îi încurce și toți intră într-un fel de derută care pe mine mă înduioșează. Îi simți că ar vrea să se reacomodeze, să se recalibreze, să își regleze tirul din nou, să se refacă portretul, și această ezitare a lor, între profesionalitate și joc politic, le subminează, după părerea mea, cariera și îi face
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
poliția pentru ca intrusul să fie arestat ca un agresor necunoscut. Ingrată, ea își ocultase trecutul pentru a parveni și nu mai este dispusă, nici acum când tatăl său se află în preajma unei noi condamnări, să recunoască nimic din ceea ce fusese. Înduioșat de răul pe care i l-ar putea face fiicei prin aceste dezvăluiri, la proces tatăl își retrage pretențiile de părinte și se declară "un hoț, un nemernic". În mâna unui prozator mai experimentat, din această narațiune senzațională, insolită și
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]