5,366 matches
-
Paula calm, apropiindu-se. Nu și-o așteaptă pentru că-i aici, cu el, răspunde Radu furios, preocupat să se îmbrace -, iar dacă ar fi plecată, adaugă, gesticulînd aprins nu i-ar păsa prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să muncească pentru ei. Asta vreau să i-o spun și domnului profesor, de-aceea am să stau să-l aștept. Da, dar afară, la poartă arată femeia cu mîna spre ieșire. Bărbatul ar vrea să plece, dar nu se îndură să facă primul pas, rămînînd totuși locului, strîngînd stingher din, umeri: Doamnă, vă rog... Gîndiți-vă și dumneavoastră... Vă cer iertare! Dacă dați dumneavoastră un telefon... Pe viitor am să învăț... Ce-i așa mare păcat că n-am știut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu Radu?!" tresare ea, fără să-și dea seama dacă e îngrijorată ori, mai degrabă, fericită, ca o răsplată pentru cîte a îndurat, în tot cazul, supărată pe ea pentru acel "te sărut" nemeritat. Uită de lift și începe să urce treptele. Dacă, văzînd vremea rea, după ce am discutat la telefon, s-a hotărît să vină înaintea mea?!" O durere ascuțită, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Macedon, dacă ea s-ar fi dovedit o sadică, deși nu cred că era nevoie; acel nod s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine!... Doamne! se uită Lazăr în sus, într-un gest de cumplită smerenie auzi-mă, îndură-te și mă izbăvește, pre mine, robul tău, că mare este mila ta și ție rugăciune înălțăm; că ori mi-o scoți în cale pe femeia aceea ah, toate femeile sînt sfinte, inclusiv Eva, cu mărul cunoașterii -, ori, Doamne atotștiutorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fie așa. Din ură de sine, Bull devenise abject. Poate că sexualitatea lui Juniper era complet subsumată nevrozei, numai că pentru el aspectul acelui mons al ei, definit artistic de rețeaua pantalonilor de ciclism Mercx, era mai mult decât putea îndura. Compară în momentul acela nerăbdarea de fiară cu care ea se arunca asupra sculei lui, ca o leoaică doborând o antilopă, cu propriile lui atingeri ezitante. Știi bine că nu sunt la fel de sofisticat cum ești tu, și sunt mereu impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pluralistă, trebuia să existe un grup de întrajutorare pentru oamenii ca el, un soi de Vaginele Anonime. Bull nu le observa pe curve, dar ele îl observau pe el. Îmbrăcate cu fuste roz microscopice și urcate pe tocuri de PVC, îndurau frigul și evaluau valoarea comercială a tuturor trecătorilor de sex masculin. Bull arăta ca un potențial John. În definitiv, lacrimile sale puteau să fie doar un semn de remușcare, de vinovăție înaintea evenimentului. Ramona îl reperase pe Bull de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vaginul și zona din jur. Își dădea seama că piciorul dezvoltase propria anatomie. Menstruația care debutase în cămăruța Ramonei luase sfârșit în douăzeci și patru de ore. În seara în care se întâlnise cu Alan la De La Warr Pavilion, Bull trebuise să îndure și umilința de a-i mărturisi acestuia, care începuse să se dezbrace în perimetrul strâmt al camerei cinci, că e „perioada aceea a lunii“. Alan chicotise la gândul că Bull ar putea avea menstruație, chiar și după ce văzuse feșele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
voia să ajungă singur în lumea cerească, lăsându-și nevasta pe pământ, dar nu voia nici ca soția lui să plece, lăsându-l singur printre oameni. Pentru că n-a găsit nici o soluție potrivită, el a ascuns leacul acasă. Nemaiputând să îndure viața simplă din lumea muritorilor, Chang'e a găsit, în lipsa soțului, leacul miraculos și l-a înghițit tot. Imediat, ea s-a simțit tot mai ușoară, precum un fulg de nea, a început să plutească, apoi să urce încet spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apoi să urce încet spre cer. A ajuns la lună și a fost găzduită în palatul lunii. Aflând că soția l-a părăsit și că a plecat singură în lumea nemuritorilor, Houyi a fost tare mâhnit, dar nu s-a îndurat să o săgeteze. Houyi și-a continuat singur viața, vâna mereu, apoi a avut ucenici pe care i-a învățat să tragă cu arcul. Dintre elevii săi, tânărul Pang Meng ieșea în evidență. El a făcut mari progrese, însușindu-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în Muntele Laoshan, el se întâlni cu taoistul. După multe discuții, află de trucurile magice ale acestuia și îi ceru să-l ia discipol. Privindu-l îndelung, taoistul îi spuse: "Ești prea șubred la sănătate, mă tem că nu poți îndura constrângerile". Abia la cererea sa repetată, taoistul îi promise că-l primește. După ce se lăsă perdeaua întunericului, uitându-se spre luna argintie, Wang Qi se simțea tare bucuros. A doua zi, dis-de-dimineață, Wang veni la maestru, convins că va învăța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
va învăța tehnicile taoiste. Dar maestrul îi dădu un baltag și îi spuse să plece în pădure, împreună cu alți ucenici, după lemne de foc. După o lună, mâinile și picioarele lui Wang Qi erau pline de răni și bătături. Nemaiputând îndura oboseala, îi încolți în minte ideea să se întoarcă acasă. Dar într-o seară, el îl văzu pe maestrul taoist cinstindu-se împreună cu doi oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aceea, este un loc ideal pentru petrecerea vacanțelor de vară. Legende despre Lacul de Vest Lacul de Vest din Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang din estul Chinei, ne înfățișează peisaje atât de frumoase, încât mulți turiști chinezi și străini nu se îndură să le părăsească, atrași de splendoarea și farmecul lor. În lucrarea sa, cunoscută sub mai multe titluri Diversitatea Lumii, Cartea Minunilor sau Milionul, una din marile scrieri de călătorie din Evul Mediu și prima care dezvăluie Occidentului european lumea imensă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a radicalizat din nou, pe post de Ion Iliescu: „Bătrâna piticanie erotică Fane Pohticiosu n-a mai scos nasul din crețul jupâneselor decât ca să pecetluiască trădarea de țară, pacea ticăloasă cu turcul. Curvăsăria de la Curtea Domnească e mai greu de îndurat decât foamea și blestemul pentru masele de moldoveni năpăstuiți. Oricâte biserici și-ar trage acest Scaraoțchi sângeros, Dumnezeu vede și judecă” etc. etc. Opoziția, adică Theodor Stolojan, a refuzat să se așeze în tribuna zero și stă în picioare, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă ar fi prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un upercut la ficat, care-l îndoia pe Gigi, îi cobora fața la o înălțime rezonabilă față de pământ, cât să-l facă accesibil unei directe clare, din rărunchi, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am contractat o infecție intra-spitalicească minoră. Am stat în salonul gol, ocupând un pat ce-i aparținea de drept victimei unui accident aviatic și gândindu-mă într-un fel distorsionat la rănile și durerile pe care le-ar fi îndurat acesta. În jurul meu, paturile goale conțineau o sută de istorii ale ciocnirilor și pierderilor celor dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
15 Un exemplu de Revoluție Ecologică este ceea ce s-a petrecut în Mexic (1994): Triburile indigene din statul Chiapas, în partea de sud-est a Mexicului au adoptat un punct de vedere total diferit (de acordul NAFTA din ianuarie 1994). Ei înduraseră de generații «avantaje» economice similare, de fiecare dată pierzând o parte mai mare a pământurilor lor și trezindu-se cu posibilități tot mai scăzute de a și câștiga existența. Analistul politic mexican Gustavo Esteva a numit rebeliunea Chiapas «prima revoluție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se ivească și un Mesia. Acesta ar putea fi domnul Tudor, Mesia, salvatorul neamului, Corneliu Vadim Tudor. (Pentru mulți români, Mesia a venit). Privindu-l, nu pot să nu mă gândesc, cu tristețe îngrozită, la cât de mare e umilirea îndurată de acest popor sub actuala putere, dacă 17% au ajuns să-și pună ultima speranță în acest urangutan liric. Din cele 17 procente, doar 4-5 îi semănă lui C.V. Tudor. Sunt acei 4-5% care l-au votat în ’92 și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
orice preț față de statul comunist, față de sistem și valorile acestuia, ba chiar în multe cazuri supunerea în toate față de ei înșiși, deveniți în timp un gen de dictatori, unul mai mare ca altul. Experiențele noastre de-a lungul veacurilor, suferințele îndurate sub mai multe stăpâniri au erodat adânc sufletul românesc, cuprins de resemnare. Mentalitatea de sclav s-a răspândit în rândul populației și rareori ne-am solidarizat și am preferat moartea decât viața în robie. Numai când n-am mai putut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ar să fie de comedie! Anatol, n-am cum să scriu, frate... - Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să faci pe cineva fericit! *** - Vax în general, nașpa-n particular, radios, minunat, înfloritor în momente bine determinate, aștept s-aterizeze pe toloacă, lângă observatorul astronomic, niște flăcăi din altă galaxie, să le iau un interviu în exclusivitate, poate se-ndură să mă plătească și pe mine cineva... izbucnește Sara la întrebarea mea de mătușă de treabă. Am spus-o, dar trebuia să-ncep de undeva și altceva mai bun nu m-am priceput. - Sara... mă opresc și-nghit. Sara, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea știe cât se spetește să-mi pună de mâncare-n față, unui găligan ca mine, care nu știe altceva decât să vină plin de scaieți... „Doamneee, de ce m-ai mai făcut? Numai eu știu în viața asta cât am îndurat de la taică-tău, tu ce știi, că stai și râzi cu el. Numai eu știu câte-am înghițit...” Mai bine să-mi tragă Zagan vreo două. Nu strigă după taică-meu, nici măcar nu întreabă dacă-s acasă. A ajuns, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pirați abțiguiți, care se azvîrleau În apă ca apucați de streche, Încercînd să scape de loviturile bombardelor. În acele clipe pricepu roșcovanul Oberlus cît de mult putea să aștepte de la sine și de la capacitatea sa de rezistență la teamă, cînd Îndurase imperturbabil, În cel mai ascuns cotlon și cu apa pînă la brîu, salvele neîncetate, exploziile și moartea, convins că nici marea, nici tunurile nu se puteau pune cu el. Ocrotit de Întuneric, Înotă apoi printre rechinii care abia dacă reușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]