12,158 matches
-
o notă elegiac romantică. Frisonant de actual, Gas Attack al englezului Kenny Glenaan respectă convenția unei anchete asupra unor mai vechi atacuri teroriste cu antrax, soldate cu victime nevinovate printre azilanții confruntați cu indiferența autorităților. Cu motivații sociale implicite este înfățișată pierderea forțată a inocenței unui tînăr campion la tir ce hotărăște să-și facă singur dreptate ochind La țintă corupția terorizantă într-o Iugoslavie în derivă. În regia lui Srdan Golubovic pe cît de sobră, pe atît de emoționantă, interpretul
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
Nicolae Manolescu Contemporane cu Pădurea spînzuraților, Baltagul și Enigma Otiliei, romanele ciclului Hallipa (Fecioarele despletite, 1926, Concert din muzică de Bach, 1927, Drumul ascuns, 1932, și Rădăcini, 1938) înfățișează un moment ulterior în evoluția genului la noi. împreună cu Camil Petrescu, dar fără a teoretiza, Hortensia Papadat-Bengescu (1875-1957), de la a cărei naștere se împlinesc la începutul lui decembrie 125 de ani, anticipează proza primei generații de după războiul mondial și de
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
cameră. A intrat și s-a așezat pe scaunul din față, rostind dintr-odată: - Scuză-mă, te rog și eu, că te-am deranjat la o oră așa de matinală. Că am venit cu noaptea-n cap și m-am Înfățișat la ușa camerei oficiale. Deși, total nepotrivită ora, am considerat că nu ar fi fost deloc bine să fiu văzut stând de vorbă cu cel care Îl cercetează pe feciorul meu. Mai ales că faptul este deja cunoscut, de cei mai mulți
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
cuiva. Să-și descarce sufletul, dar cui? Nu avea pe nimeni aproape. Singura către care și-a Îndreptat privirile a fost Carmen Nicolaus, dar și ea era... departe În momentele acelea grele pentru el. Aproape, doar mama i s-a Înfățișat. I-a Învăluit inima și i-a cuprins ființa. Nu pentru că ar fi avut nevoie să i se destăinuie și nici pentru a-i cere sfatul ce trebuia să facă, ci doar așa ca să-și pună capul În poala ei
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
gândit că n-ar fi deloc rău dacă l-ar deranja pe Horia Diaconu. Să Îl informeze, a hotărât el, cu cele Întâmplate În zorii zilei respective. A străbătut holul cel mare, Într-un bâzâit de mașinării negre de scris, Înfățișându-se și derulându-i discuția pe care o avusese cu Iorgu Bleahu. Apoi, a precizat: - Îmi cere imposibilul, domnule șef! Vrea să-l scot din cauză pe Coco Bleahu. Să-l scot - cum se spune pe la noi, la țară - basma
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
o jerbă de scântei. Mulți pretinși scriitori trăiesc de o viață întreagă din scris fără să aibă talentul literar al lui Johnny Răducanu. El este un scriitor-filosof-prestidigitator, ca Petre Țuțea. Dacă te uiți la el dintr-o parte, ți se înfățișează ca un măscărici. Dacă te uiți din partea cealaltă, îți apare ca un profet. Niciodată nu m-aș gândi cu dispreț la România. Dar dacă totuși aș disprețui-o, mi-aș recăpăta imediat respectul amintindu-mi că în România trăiește Johnny
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
la muncă, și nu împotriva dușmanilor imaginari ai țărișoarei! Vom primi dacă vom merita să primim. Din nefericire, ne-am cantonat în poziția de eterni milogi ai planetei, de speculanți ai diverselor ocazii (nefericirea altora, bucuria noastră!) pentru a ne înfățișa, bățosi, cu palma întinsă. Fără îndoială, ne găsim într-un moment de dinamică rescriere a identităților civilizaționale. E foarte important ca acum să arătăm cine suntem cu adevarat. Suntem de partea democrațiilor sau de partea tribalismelor agresive și finalmente ucigașe
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii poeți se grăbesc
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
din eseuri, ,,foiletoane", polemici, discursuri, note, scrisori), ci importanța sa într-o epocă, rolul pe care-l joacă în orientarea acesteia. Cu toate că nu e cu neputință să fim corectați de posteritate, ne îngăduim a susține în continuare că ,,estetica" se înfățișează ca o verigă majoră în lanțul de etape istorice ale criticii românești, alături de contribuțiile adînc modelatoare ale lui T. Maiorescu și E. Lovinescu.
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
existența tot acolo a unei străzi Caragiale. Cînd personalitatea a fost un bucureștean, deși, prin adopțiune, foarte atașat de București, unde și-a trăit cea mai mare parte a vieții, se cuvenea găsit un loc semnificativ pentru monumentul care-l înfățișează. Tot chestiune de cultură. Ar fi un mijloc de a diminua numărul șomerilor dintre absolvenții de la Litere ori Arhitectură prin numirea unora în primării. Ar consta, în orice caz, mai ieftin decît școlarizarea edililor actuali, înșurubați cam de mult în
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
de altădată domina individualismul, domina libertatea individului în orice manifestare... Bazele dreptului actual, în fine, în Europa, vor fi puse de acel avocat Loysel Antoine, 1536-1617, discipolul venerabilului Cujas, autorul vestitelor Instituții cutumiare în care regulile de drept importante sunt înfățișate sub formă de maxime și adagii, precum Accesorium cedit principali - ce este accesoriu, cedează în fața a ceea ce este principal. Plus celelalte adăugate cu vremea: Non fatetur qui errat - nu-i martor cel ce se înșeală: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
-și alcătuiască o puternică alianță a susținătorilor ei, iar Golițîn pierdu toate bătăliile în care se angajase. Petru și mama lui avură din nou noroc, nefiind uciși. Ba Petru era și util. Cînd soseau înalți ambasadori, Ivan nu putea fi înfățișat. Atunci Petru, acum tînăr de 17 ani, era adus la Kremlin și arătat înaltelor personalități. Sîngeroasele scene din mai 1682 îl marcară, cu înfricoșare, pe tînărul țar pe jumătate, care își vedea de jocurile sale la Preobrajenskoe. Dar consecințele acelor
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
Moll - după debutul cu Intimitate bine primit de critică, dar ignorat de public - s-a încumetat și el să se lanseze într-o parabolă moralizatoare mai specială. Dacă von Trier ia în conlimator lipsa de compasiune, Moll e interesat să înfățișeze absența letală a culpabilității atît la protagonist, cît și la antagonist. Două roluri a căror etichetă e interșanjabilă căci noțiunile de bine și rău sînt incerte. Fiindcă este vorba despre un pygmalion jovial, un ins obscur, dar plin de bani
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
o batistă albă. Este un personaj monden. Mi-e simpatic, dar nu pot să-l iau mereu chiar foarte în serios". Nu cumva asistăm aci la o derivă serioasă a disciplinei "ideilor literare", căci acestea s-ar fi cuvenit demontate, înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă", aspectul social și vestimentar al autorului în chestiune fiind relativ irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
sub astrele unei morale didactice, nu mai puțin artificiale decît cele confecționate din hîrtie sclipitoare pentru pomul de Crăciun. Tratat cu perfectă indiferență de profesorii mei din universitate, care-mi puseseră "note mari", ca și de redactorii ce mi se înfățișau nimbați de glorie ai foarte puținelor pe atunci reviste literare, în speță al uneia din ele, care-mi publicase cîte ceva, în schimb atacat de condeiele critice în vogă ce găsiseră de cuviință a-și ascuți vigilența revoluționară pe seama rîndurilor
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
de curând, protector al teroriștilor palestinieni, mai nou, eternul președinte al României a beneficiat, între două îmbrățișări libidinoase, de gama largă a scuipatului în obraz și a insultei grobiene. Pentru Vadim, premierul Năstase e "Bombonel homosexualul", iar "naivul" Văcăroiu e înfățișat drept un bețiv. Cu toate insanitățile rostite la adresa lor în timpul campaniei electorale, pesediștii au continuat să-i facă nenumărate plecăciuni celui care-i trata, regește, cu picioare-n fund și cu ghionturi în coaste. Ideea că România e condusă, de
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
climei temperat-continentale. Ce vină avem că nu ne-am născut în Insula Capului Verde, ci în Insula Capetelor Pătrate? Din nefericire, nu numai în materie de geografie nu putem schimba nimic. Politica, economia, sănătatea, educația, cultura, într-un cuvânt, totul, ne înfățișează ca prizonieri ai unui loc blestemat, născut din trădarea Mioriței și continuat cu prizonieratul mental al meșterului Manole. Cinismul și lăcomia, nesimțirea și aroganța nu și-au găsit nicicând - în ciuda temperat-continentalismului nostru! - un culcuș mai cald și-o hrană mai
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
dl. Timofte ce dovedește? Tocmai continuitatea de preocupări a Securității și a SRI-ului! Dl. Timofte afirmă că în anul 1993 angajați ai SRI i-au fabricat un dosar de kaghebist, întocmai ca și antecesorii lor din Securitate! Lucrurile se înfățișează într-o lumină chiar mai șocantă: dacă Securitatea voia să-l compromită pe fostul ofițer de armată din cauza rudelor americane (un motiv perfect logic pentru haidamacii care implementau cu parul politica lui Ceaușescu), ce interes ar fi avut, în 1993
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune, cînd într-adevăr cuvintele, ca și raporturile dintre ele, se împuținează, se rarefiază, sucombînd aproape în deșertul alb al hîrtiei. Faza cea mai substanțială a producției lui Bacovia ni se înfățișează, chiar dacă nu ca "o sărbătoare ce stă sub semnul abundenței, al risipei", suficient de "inspirată", de consistentă. Vidul verbal e abia un semn final al epuizării. În al doilea rînd, credem că se face o confuzie între degradarea lumii și
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
H, București, 2000, 216 p. Două moduri de a fi în lume Sacrul și profanul, carte scrisă de Mircea Eliade în 1956 la cererea unei edituri germane, este tot o lucrare adresată marelui public. Ținta ei era aceea de a înfățișa, prin descrieri scurte, clare și accesibile oricui, datele esențiale ce definesc comportamentul lui homo religiosus, pornind de la ideea că acesta "crede întotdeauna în existența unei realități absolute, sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcân-d-o
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
sale rostite, unele, în străinătate (deci apeluri insistente la atașații culturali ai ambasadelor pentru a le depista în presa acelor țări). Dar efortul a fost făcut și acum avem toate aceste multe înscrisuri în două volume respectabile, care se și înfățișează frumos grafic. Trebuie să-i fim recunoscători d-lui Niculae Gheran, din a cărui muncă stăruitoare și știință de carte s-a înălțat, impunător, monumentul ce i se cuvenea marelui prozator, probabil unul dintre cei mai mari ai prozei românești
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
o aiureală. Un spectacol-kitch nu pentru că aceasta ar fi cheia în care s-a dorit să se lucreze, ci pentru că pur și simplu, din nepricepere și prin absența unui scenograf (nu știu cine este Lia Dogaru) măcar cu gust, așa s-a înfățișat el la public. Deși replica e vie pe scenă, deși intuiești o tensiune profundă între spectacolul de teatru și formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanțe și expresie, ironică, satirică și chiar cinică, care se
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
s-a dus la lansarea revistei lui Flynt constituie deja un prim indiciu. Dl Ion Antonescu n-a simțit, bunăoară, impulsul să fie prezent la Conferința Uniunii Scriitorilor și nici ministrul său nu l-a împins de la spate. S-a înfățișat în schimb la nu știu ce discotecă din Capitală unde a fost lansată Hustler și a apărut în fotografii compromițătoare. Ca patron al Agenției de turism Marshal, d-sa putea ține în brațe oricîte domnișoare dorea. Ca ministru, avea alte obligații. Dl
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
de ani Arthur Schopenhauer" sau "Nicolai Hartmann a descris cel mai bine..." etc. Dincolo de stilul bolovănos și de pretențiile cam naive de sistematizare, de aerul în general diletantistic pe care îl inspiră acest studiu în sforțarea lui de a se înfățișa într-o haină filosofică ce nu-i șade bine, întîlnim și multe pasaje demne de reținut. A se vedea, de pildă, capitolul despre istorie, unde Valentin Ionescu face o foarte interesantă alăturare de texte din Iorga și Călinescu. Modelele de
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
crap din acvariul de la Constanța și l-a făcut saramură, acțiunea devine pasionantă, ca un film cu James Bond. Dacă relatează o criză de nervi făcută de una din nevestele lui din România, explozia de furie a femeii ni se înfățișează ca dezlănțuirea înfricoșătoare a lui Polifem după orbirea lui de către Ulise. Totul este alert, violent, dat la maximum. Stereotipa viață de fiecare zi, descrisă de Jean Celeste Dimitrescu, se împrospătează spectaculos, ca frunzișul prăfuit al arborilor dintr-un mare oraș
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]