1,020 matches
-
apropiată insulă locuită. Celelalte erau pustii. Insula cu pricina avea totuși câțiva locuitori, foarte puțini la număr. Aceștia erau considerați de britani persoane sfinte și inviolabile. Nu la mult timp după sosirea lor - spuse el - În aer apărură o tulburare Înfiorătoare și numeroase prevestiri. Vânturile se dezlănțuiră și furtuna izbucni. Când totul reveni la normal, locuitorii insulei Îl Înștiințară că unul dintre ei, și anume cineva dintre cei mai buni, dispăruse. (F) Așa se Întâmplă - explicară ei - Întocmai cum o lampă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Un animal răbdător, legat la ochi, se rotea În cerc, parcurgând un drum fără sfârșit. În roata mintală a Îngrijorării - să nu mai vorbim despre roata patologică a obsesiei -, discursul este circular și se Împotmolește. Bolile mintale oferă un exemplu Înfiorător În legătură cu modul În care inteligența computațională produce ideile rămase blocate. Tellenbach, atunci când a descris marile depresii, spunea că nu e corect să afirmi că pacienții vorbesc Într-un mod depresiv. Ar fi mai bine să spunem că depresia vorbește În locul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
betoanelor și placajelor, prin prezența polițiștilor și a sistemului de supraveghere și prin tăcerea moartă a ambientului ! Și câți oameni trec pe aici, TOȚI, dar absolut toți suferă ! Ar fi de întrebat: din cauza cui, cât, ce efect ? Cum liniștea părea înfiorătoare, în mijlocul unei 306 zile de muncă... întreb dezamăgit: nu cumva cei care intră (și) în Tribunal ar trebui să-și lase în Crucea Gării speranțele ? Poate m-am înșelat eu, pentru că și cei de aici trebuie să rămână oameni; deci
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
dar și posterității, mesajul despre experiența trăită de ei. Pe toți îi unește sentimentul datoriei de a mărturisi atrocitățile cunoscute în lagăre, pentru memoria celor dispăruți, dar și pentru a se evita repetarea lor. Lagărele naziste și cele comuniste sovietice, înfiorătoare spații concentraționare ale secolului al XX-lea, au reprezentat un secret teribil, bine păstrat multă vreme față de lumea întreagă. Scriitorii care supraviețuiesc experienței concentraționare se simt datori din punct de vedere moral să comunice un adevăr pe care îl știu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în care se acționau liber instinctele primordiale ale omului, neliniștea în fața aspectelor obscure și incomprehensibile ale naturii și evenimentelor lumii, ura față de ceilalți oameni, plăcerea senzaționalului, emoția intensă în fața oribilului. Credința în magie are ca punct de plecare acea groază înfiorătoare de demoni, care din secolul IV a.Chr. s-a răspândit în tot ambientul elenistic, devenind tot mai exagerat. Lumea întreagă, potrivit acestei idei sau credințe în demoni, este oarecum plină de daimones, dinameis, kuriotetes și archontes, ființe ciudate intermediare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita și că nu știa dacă era bine să-i plângă pe cei care au murit sau să se bucure împreună cu cei care au scăpat din fața prăpădului: Constantius, susținătorul ereziei ariene, pe când se pregătea să-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
buze. Este de la sine înțeles că am ajuns să ne împărtășim gândurile, să schimbăm păreri în parcul din apropierea internatului - își amintește Livia Covaci (Tcaciuc), fostă elevă , ca re explică de ce întâlnirile lor erau scurte, „pline de vrajă, de o liniște înfiorătoare” și deși nu erau ei, „singura pe rech e prinsă în jocul acela feciorelnic”, în care toată lumea li se părea numai a lor, totuși, întâlnirile le erau supravegheate de marele lor pedagog Nicolae Ceredarec. Știindu se deconspirați, elevi i deși
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Situația astfel creată poate fi descrisă de remarcă lui Ulise în Troilus și Cressida în faimosul său discurs pe tema ordinii și a claselor sociale: " Stricăți armonia vieții/ Și vai, ce năpasta se arătă!" Pe masura ce Lear cade victima "nechibzuinței sale înfiorătoare", rațiunea îl părăsește și bătrînul devine astfel mai puțin lucid decît propriul său bufon, tovarășul sau credincios din timpul aprigei nenorociri ce se abate asupra lui pe fundalul întunecării sufletului sau. Bufonul se duce la culcare "doar la amiază", atunci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și la descărcat asemenea nenorociți cărăuși, precum acum fără milă se face aceasta." Având și alte surse la dispoziție, Eminescu scrie în comentariul său din 18 aprilie, calificând faptele ca pe un adevărat "stigmat în istoria României": "Față cu faptul înfiorător că mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, că pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații, față cu acest fapt înfiorător nu mai există retorică, nici stil, nici joc
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dar și pentru a nu repune anatema pe țelurile strategice sovietice."287 Petru a-i ațâța pe bulgari, serviciile secrete sovietice au lansat zvonul că România pregătește un atac asupra Cadrilaterului. La fel, cu incitarea Ungariei: "Cu o duplicitate cinică înfiorătoare, Moscova încuraja Ungaria să-și clameze dreptul de a interveni în favoarea coetnicilor de peste hotare, în baza unui principiu pe care refuzaseră să-l admită în cazul României, referitor la coetnicii din R.S.S. Moldovenească (sau RSS Ucraina)."288 România mai era
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
vicepreședintele SCC, n-a povestit nimănui coșmarul pe care l-a avut, însă nu și-a putut lua gândul de la el, vreme de mai multe zile. Într-o altă noapte de marți spre miercuri, Julius Zimberlan a avut același coșmar înfiorător: se făcea că toate granițele din lume au fost abolite! Oriunde priveai pe întinsul necuprins, nu mai dădeai de nici un "punct de trecere", de nici un "punct vamal" și de nici o "țară a nimănui"! De data aceasta, prim-vicepreședintele SCC a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
vicepreședintele SCC, n-a povestit nimănui coșmarul pe care l-a avut, însă nu și-a putut lua gândul de la el, vreme de mai multe zile. Într-o altă noapte de marți spre miercuri, Julius Zimberlan a avut același coșmar înfiorător: se făcea că toate granițele din lume au fost abolite! Oriunde priveai pe întinsul necuprins, nu mai dădeai de nici un "punct de trecere", de nici un "punct vamal" și de nici o "țară a nimănui"! De data aceasta, prim-vicepreședintele SCC a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
să-l ospăteze (ciorbă, pastramă, sarmale, ciulama, pilaf, musaca). Se desfăta mai apoi cu tutun tras din lulea, cafea, rahat și baclava. La sfârșitul zaiafetului, trăgea un rachiu pentru a-l lua somnul mai repede. Urca în odaie, în cântecul înfiorător al cucuvelei. Își făcea cruce cu limba și scuipa în sân, să nu fie prădat chiar de hangiu care, după ce îl cinstise, îl privea banditește cum pleacă la culcare. Ajuns în cameră, se repedea să închidă bine fereastra pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
colț de Univers, în care trăim, s-a întâmplat miracolul vieții. Este o minune fragilă din care simțurile noastre se înfruptă cu poftă și pe care diverse pericole o pot ucide. Terra, casa noastră, e pândită în tăcere de monștrii înfiorători 157, ascunși în bezna cosmosului. Altădată, i-au dat viață, dar sunt pregătiți acum pentru a o omorî. Oricând, riscă să fie zdrobită, pârjolită și înghițită, iar, odată cu demolarea casei, noi înșine vom fi dispărut sub dărâmăturile ei. Existența noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul ei bălai", cînd "vîntul adună flori de tei", în calea dulcii umbre, Eminescu e în lăcașul, pe care nu-l poate părăsi, al propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu unt pe partea de sus; * Atenție mare la comercianții de prăjitoare electrice; am vrut eu odată să schimb un asemenea aparat: îl luasem de vreo trei luni și deja scotea fum ca un autobuz vechi; căpătase și un miros înfiorător, parcă-i putreziseră toate piesele; nesimțitul de la magazin n-a vrut nici în ruptul capului să-mi dea altul, zicea că defectele de natură olfactivă nu sunt acoperite de garanție; l-am și reclamat la managerul lui (un băiat frumușel
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
parcă fugea de dânsa" și ea "se simțea tot mai părăsită". Protagonistul se împrietenește cu jandarmul Pintea, față de care este nesincer, jură fals la un proces care-l incrimina pe Lică. Acesta din urmă este implicat în alte două evenimente înfiorătoare: jefuirea arendașului și uciderea femeii tinere. După ce Ghiță a fost umilit de Lică, până și în viața de familie, s-a hotărât să se răzbune pe acesta și să-l dea pe mâna jandarmului Pintea. Dar personajul demonic le scapă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
între cei doi. Atunci i s-a întunecat privirea și văzduhul s-a cutremurat și a cerut vrăjitoarei munților și pădurilor să-l prefacă pe mire într-o stană de piatră. Deodată s-a auzit un zgomot și un urlet înfiorător de femeie, iar după vraja făcută de ea, cu adevărat mirele s-a prefăcut într-un munte de piatră. La poalele lui, domnița îndurerată plângea cu lacrimi amare dispariția celui ales ca bărbat pe viață. În zadar îl striga pe
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de pur încât să șteargă trecutul nostru, iar semnele jignirii aveau să rămână pentru totdeauna în noi, în amintirea celor ce asistaseră la ea, în locurile unde se petrecuse și în povestirile cărora aveam să le dăm glas. Acesta este înfiorătorul privilegiu al generației și poporului meu, pentru că nimeni nu a putut să suprindă mai bine decât noi natura incurabilă a jignirii (...)". Transferul la Auschwitz-ul eliberat de trupele sovietice este un prilej pentru narator de a-și amplifica portofoliul de personaje
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
metonimic, la monologul interior sau la apolog (vezi episodul esopic al gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și al delirului cu noimă, naumian. Efecte inedite obține scriitoarea atunci când adoptă stilul unei eleve cu înclinații certe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dragoste (descrierea tandrei și senzualei Suzana, a unor scene erotice indimenticabile) cedează pasul, când și când, unor considerații ce țin de sociologia fricii și a dresajului albanezilor, care, datorită manipulării, legați în lanțul vinovăției colective, ajungeau să accepte cele mai înfiorătoare lucruri: Totul era în mișcare, totul luneca, și această instabilitate se reflecta în logica și în psihicul oamenilor. Pulveriza ideile, anihila orice dorință de împotrivire și cu atât mai mult, de revoltă". În acel climat de groază și deznădejde, oricine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gata să-și vândă sufletul acestui Lucifer ambiguu, dorind să fie sodomizată, violată, penetrată de un "organ sexual animalic plin de păr (poate acoperit chiar cu o blană pufoasă, dumnezeule!) în toate orificiile posibile și imposibile din corp", în ciuda diatribei înfiorătoare a aceluia: "Corpul tău e o groapă comună de oferte erotice, de vise înăbușite, de care nu te poți apropia fără mască de oxigen, și chiar și atunci cu scârbă!". Reprezentările literare ale Diavolului antropomorf constituie aproape o subspecie literară
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
e repezit uneori de grecoaica Anna cu un "Inima ta e latină". Sunt momente în care Anna pare cu adevărat îndrăgostită, nu atât de el, cât de narațiunea acestui picaro fiu risipitor al veacului al XV-lea, trecut prin încercări înfiorătoare, dar mereu ieșit la liman cu ajutorul providențial al îngerilor născuți cu chip omenesc. El însuși are toate datele unui "înger al morții", în fața căruia Anna cedează sufletește; pradă ravagiilor și tulburărilor trupului, ea trece de la sublimul declarației de dragoste la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în bucăți viața de umbră" a tovarășului fără nume. Prolepsa narativă este bine aglutinată, lăsând să se ghicească deznodământul: "O piatră căzu din înălțime, exact în locul în care, printre fâșii de lumini, umbra îi contura capul, se auzi un țipăt înfiorător și un horcăit care venea din jos. Se apropiară oamenii, care vedeau imaginea străinului, dar pe care nu-l puteau atinge. Pe asfalt era un lac de sânge. Nimeni n-a putut înțelege de ce numai atunci când s-a spălat pata
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]