2,013 matches
-
mele. Neinfricare simt sângele cald curgându-mi prin vene și-oricât de năpraznic e viscolul, nu am a mă teme- focul din mine e veșnic nestins. Odă bucuriei trupuri fremătânde tresaltă-n ritmul unei mari victorii și strigăte de bucurie înfioară aerul adânc al nopții. Daniela Andronache Referință Bibliografică: POEME / Daniela Andronache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 399, Anul II, 03 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Daniela Andronache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEME de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346571_a_347900]
-
ea nu-mi dă nimic, De aceea îi voi spune, Că-mi iau eu câte un pic. Chiar acum, că sunt bătrân, Încerc să fac ce pot, Nu stau cu mâinile în sân, Din latență eu mă scot. Când te înfioară briza dimineții, Și viața înainte te îndeamnă, Nici nu știi ce mult înseamnă, Să te simți ca-n anii tinereții. N-am terminat cuvintele din cărți, Pentru a crea noi comparații, Am studiat în multe părți, Dar am făcut și
FIECARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346627_a_347956]
-
Legea pământului alb castele albe, grădini albe Curți albe, împărătești Porți de diamant singure se deschid spre cerul alb înfloririle nebănuite splendori devastează plecările, sosirile. Copaci argintați adăpostesc Înlănțuiți în triluri, canarii. Cutreierată de implacabil Stârnit de suflul nemuririi Mă înfioram. Pe cărarea regăsirii A lergam. Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup Când Fostu-mi-a dat să aud în graiul gângurit demult cântări. Sub puterea cântului mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici fugind, Dansam
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346638_a_347967]
-
05 februarie 2012 Toate Articolele Autorului și-n dimineața asta Si-n dimineața asta-mi răsăriră flori la geamul meu și nu știu cine le-a răsădit azi-noapte pentru mine si-s albe-dalbe, reci fiori! M-am aplecat spre-a florilor volute înfiorat de-al nopții nesomn greu și-am înțeles că nu-s decât fantasmă. că-n albul lor sunt afundat doar eu Doream cântări venite din lumină din aurore boreale de mister din vis de stea polară și preaplină ce atârna
ŞI-N DIMINEAŢA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346671_a_348000]
-
tărâmurilor. Sunt purtată ușor de o adiere blândă. Străbat spațiile care sunt ale altor visători. Nu mă opresc. Chemarea lor nu este pentru mine. Ea vine de la altcineva, de la cineva care mă atrage cu o gingășie inimaginabilă. Un sunet straniu înfioară pădurea. Frunzele ascultă, iarba ridică tonuri de mlădieri, petalele răsfrâng arome vii. O lumină străvezie străbate aerul albastru ca al dorurilor mele, sub sigiliul lunii. Apar mlădioși, mișcându- "se ca o viziune a frumuseții. El se apropie de mine privindu-
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
de sare/ Delicat emisfer ș.a. Poeta se bucură așadar firesc de orice ivire din rolul indiferent al lucrurilor, iară dacă acelea din apropiere netede, derizorii, potolite, șterse ... se mai arată, neașteptat, și în câte un cearcăn de taină, ea se înfioară, încearcă starea extatică ori ,altădată, atingând în treacăt acel subțire inel, ascultă numai delicatele ecouri iscate, care ei îi spun multe : Frisonul clipei, tremur prins în lut/ Cum umbra mea desfășura culoare/ Străină și-ntreruptă lângă trup/ Amurg stingher, întinse zări
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
adevărat și nu numai să-l viseze. O lume magică a iubirii adevărate ,unde să poată dărui tot ce a ascuns sub privirea măslinie. Timpul a trecut ,colindătorii se auzeau în vecini, ca din treacăt le-a spus lumânărilor:,,Mulțumesc"!... Înfiorată de gândul ei se îmbujoră, dar știa că nimeni nu o poate auzi că vorbește, cu... două lumânări. Se duse spre portița casei târâind piciorele pe zăpada proaspăt căzută, verifica să fie deschisă, căci așa trebuie să primești colindătorii ... Nu
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 31 Decembrie 2011- 1 Ianuarie 2012 De anul ce pleacă nu-mi pare rău, Mă descopăr în fața celui ce vine! Binecuvântat fie numele tău, Duminica mea începe cu tine! Două mii doisprezece, se înfioară Gândul meu tânăr ca un cocon, Doamne, adu-mi libertatea în Țară Și nu mi-o lăsa ispitei plocon. Învață-i copiii cum să se roage, Ardă lumina-n privirile lor, Piară întunericul pe sub viroage Din gândurile acestui popor! Pune
CUVINTE DINTRE ANI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351185_a_352514]
-
pleci de-o vreme Îmbrăcată-n haine noi? Curg broboane de sudoare Din icoana unui sfânt, Mamă, spune-mi ce te doare? Știu că leacuri nu mai sunt... DOARME MAMA Doarme mama, mai respiră oare? Gândul ca un fulger mă înfioară, Sus pe boltă luna plină doare, Lângă patul eu tăcut coboară... De bună seamă știe că-i beteagă, Doamne, cum o mângâie pe frunte! Ea, care i-a fost atât de dragă Acolo în căsuța de pe Munte... Atunci își înălța
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345670_a_346999]
-
greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez tăcut Și-mi pare că, De mii
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345670_a_346999]
-
lor să potolești talazul Ce-mi zbuciumă sub tâmplele fierbinți. Numai în palma ta cea aspră și muncită Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palma ta sortită Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea. Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere, Alungă demoni ce mă vor în stăpânire; Când timpul va sosi de veșnică tăcere În palma ta să-mi aflu somn spre nemurire. Referință Bibliografică: În palma ta / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN PALMA TA de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345729_a_347058]
-
ca o întrupare de tremurânde stele strânse în sărut ele singure pornesc razboaie lupte scufundă corăbii lăsând pe om sarac în propria-i fire iar ochii ah ochii care l-au vrăjit pe dumnezeu pe sfinți pe zei pot să înfioare piatra întinderea pustiul ori fulgerul răzvrătit în eternități aroma cu care atingi fina tresărire a petalei simfonia culorii ori simplul meu poem nu te fac frumoasă ... Citește mai mult piciorul tăuarcuit finca o dantelă a curcubeuluipeste norii albicând alergi desculță
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
seriipot sa fiesuntfresca de lumină ce-atrage marinariiîn porturile scufundateîn adîncbuzele moica o întrupare de tremurânde stelestrânse în sărutele singure pornesc razboaieluptescufundă corăbiilăsând pe om saracîn propria-i fireiar ochiiah ochii care l-au vrăjit pe dumnezeupe sfințipe zeipot să înfioare piatraîntindereapustiulori fulgerul răzvrătit în eternitățiaroma cu care atingi fina tresărire a petaleisimfonia culoriiori simplul meu poemnu te fac frumoasă... VI. TESTAMENT, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 903 din 21 iunie 2013. la marginea mării în adierea brizei
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
asemeni zeului mort de lumină în grădina ochiului meu există ce ar fi ea de nu ar fi trup? ============== ce ai fi tu de nu te-aș ști de nu te-aș cunoaște ce ai fi de nu m-aș înfiora ce ai fi trecere doar trecere nici atât nu s-ar spune de nu ar fi ochii mei să te păstreze ... Citește mai mult ea nu are trupeste în firea stelelor să pluteascăîn mijlocul unui corptrupul imens nemăsurat ireversibil numit universeste
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
mut..., Inima îl știe, sinele-l cunoaște, Am făcut poteci în necunoscut Ochii au găsit zările albastre. Toaca rugăciunii sună a trezire, Toamna vine grabnic cu alai de flori, Pe poteci de gând străjuiesc castanii Doar cu amintiri calde mă înfiori. Se topesc ghețarii din Alaska noastră Sania e trasă de câinii știuți, Par așa grăbiți..., se întorc acasă, De un bici de viscol, parcă sunt loviți. Într-un clocot surd, arde ceaiul verde Așchia de brad, flacăra o vede, Ceașca
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
în: Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012 Toate Articolele Autorului CÂND TE NAȘTI Când te naști, primești în dar, Odată cu suflul și pământul Nelipsit, Divinul Har, Apoi mama-ți dă cuvântul Calci cu sfială pe pământ Și tălpile se înfioară, Simți în tine Duhul Sfânt, Ce în suflet se coboară. Dar oare ce-i mai sfânt? Decât cuvântul mamei dulce Și al patriei pământ, Pe care în suflet îl vei duce. Încă merg cu lumea-n rând Eforturi fac, mă
CÂND TE NAŞTI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/356336_a_357665]
-
dedesubtul orizontului nostru, ridicându-se parcă din măruntaiele pământului, oferindu-ne o perspectivă uluitoare. Vârfurile lor se află la înălțimea la care se aflau picioarele noastre, pe platoul aflat la înălțimea de peste 2.000 de metri deasupra nivelului mării. Privești înfiorat de pe marginea prăpastiei de 1.600 de metri, dar simțurile noastre o percep ca fiind mult mai adâncă. Cel mai bine vezi cu ajutorul telescoapelor așezate din loc în loc, pe marginile genunei. Prin ele prindeau contur mai clar văgăuni, prăpastii, culmi
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
care predomina roșu, toate născute din neant, iti răscolesc întreaga ființă, îți dau impresia de straniu, de nepământesc, de ceva vecin cu nebunia. Parcă îți vine să încerci cu gândul cum ar fi să te arunci în această genune. Te înfiori, te temi să nu te cheme piaza-rea și îți muți privirea în altă parte. Acest tulburător și nefiresc peisaj zămislit de nemurire este în deplin contrast cu planul de la orizont în care ne aflăm, o lume obișnuită, calmă și nepăsătoare
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Și plânge înc-o toamnă din ceruri de demult, Un dor în picuri stranii din tainice-amintiri, Pe ulița din gând, doar pașii ți-i ascult, Pierduți din nou în dansul tăcutelor doiniri... Genunchiul -floare-lotus se-nfiora-n sărut Atins de gura ta în agonii astrale... În toamna asta, doar un gând să fi avut Să nu îl prindă ploaia cu degetele goale... Și mâna se-ofilește, ce tristă ipostază, Sub geamătul de tunet împrăștiind pustiu! Iubirea
ŞI PLÂNGE ÎNC-O TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356425_a_357754]
-
a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit și vârful său sprijină tăriile cerului. Acele tării de un albastru deschis, strălucitor, spre care nu putea privi mai mult de o clipă. A făcut câțiva pași către înapoi pentru a putea admira
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate vântul în cetate Spulberatele iluzii Zornăie în noapte scuzii Conturile vinovate Intră lupii în agora Și semnează la edicte Pedepsind pentru delicte Viața mieilor cu ora Toate astea înfioară Fac să tremure supușii, Nopțile-ndărătul ușii Tace orișice vioară Cei mai mici datori să strige Că avem democrație Azi îți vine rândul ție Să alergi pe catalige Foaie verde libertate Cât ești de originală! Una pe-alta mâinile se spală
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355780_a_357109]
-
Autorului SONET MINIER Sclipitoare în lumină, Rocile ce mă-nconjoară, În contrast cu timpul de afară, Eu mă simt mai bine în mină. Chiar de munca nu e ușoară, Mulțumirea ți-e deplină, Când în roca cristalină, Simți o trepidație ce te înfioară. Când iau un bulgăre minereu, Mușchii se încordează și prefer, Să simt că aș munci mai greu. Și orice piatră mi se pare giuvaer, Căci simt adânc în pieptul meu, Pulsând o inimă adevărată de miner. 19 Octombrie 1963 Referință
SONET MINIER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355820_a_357149]
-
norodul truditor; Nu mai e cinstit ceaslovul, Acum e... calculatorul. La condei nu mai știm prețul, Toate știe internețul! N-ai auzit, preasfinte, Cum e și la procurori? Avocați, judecători... Cum, ce zici, te trec fiori? Cum să nu te înfiori, Că nu poți nici ca să mori! Cele sfinte-s pentru noi, Au și preoții nevoi; Nu bagi mâna la chimir, Nu ai loc la cimitir! Cum ce drepturi avem noi? Noi n-avem, avem nevoi, Doar atâta, să muncim, Datorii
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
iubind, devenim munte de flori? Atunci crestele devin vârfuri de petale? Tulpinile adunate sunt oare trup de munte? Sensurile sunt amețitoare esențe de flori, de clipe alergând printre nori? Atâta iubire mi-ai dăruit încât, uneori, prea plinul se revarsă înfiorând, formele humei dăruite de tine Doamne, cărărilor de lumină prin care, șerpuitor se strecoară destinul meu... sunt fericită, Doamne! mi-am regăsit cenușa amintirilor și a prezentului în clopotul uitat între două cascade de gânduri puternice. conturul ei prinsese o
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]