1,226 matches
-
duminică, ros de plictiseală și mai ales împuns de gândul că a doua zi va fi luni, pentru el cea mai cenușie zi a săptămânii. În compartiment, unde se află doar cu o jună, măcinată și ea de urât, se înfiripă o idilă, semnificativă prin monologurile interioare paralele, posibil moment al depășirii de ambii a lâncezelii. La un moment dat pe tânăr îl cuprinde moleșeala și, abandonându-se somnului, își lasă „iubita” să coboare înainte ca el să ajungă la destinație
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
s-a însurat, în mare taină, cu Irina Botezatu, care devenise de ceva vreme stăpână pe sufletul și în patul Domnitorului. A încheiat această căsătorie de „legalizare”, prin care fosta roabă răscumpărată (devenită „țiitoare”, aparținând, deci, unei „instituții” care se înfiripase deja) devenea Doamnă a țării, înainte de a-și părăsi tronul și țara și a oficializat-o printr-un „act de mărturie” (datat 27 ianuarie 1511) scris de el cu o „mână nedibace” (N. Iorga). Căsătoria, oficiată probabil de unul dintre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dalip Singh În fortăreață s-au tras sute de salve de tun. Acesta a fost Încredințat din nou mamei sale, iar Jewahir a fost Întemnițat. În tot acest timp, Între panditul Jalla și una dintre văduvele lui Sher Singh se Înfiripă o legătură amoroasă, căci Jalla Îi promisese femeii că-l va ucide pe Dalip Singh și-l va așeza la conducere pe fiul ei, ca moștenitor legal la tron (guddi). Toată afacerea, neputând fi tăinuită, ajunse să fie cunoscută de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Sfânta Marie. Spațiul romanesc depășește însă orizontul citadin. Inginerul bucureștean, protagonist și narator în același timp, trăiește cu adolescenta Nadia o idilă paradisiacă, scriitorul contrapunând picturii realiste poezia romantică a primordialului, a stihialului acvatic, a splendorii și invincibilității naturii. Se înfiripă o poveste asemănătoare celei din Paul et Virginie, al cărei final e unul tragic. Ceea ce conferă istorisirii farmec poetic e firea personajului feminin, adevărată naiadă - zice Perpessicius -, evadată „pentru scurt timp” din „iatacurile submarine”. Al doilea roman al lui T.
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
admirabil peisajele străbătute. Treptat, tânărul începe să cunoască satul, de la priveliștile naturii la datini și obiceiuri. Fascinat de istoria locurilor și încins de iubire pentru fiica gazdelor, el se hotărăște să rămână acolo ca învățător. Celelalte narațiuni conțin idile patriarhale înfiripate la țară sau la oraș, momente emoționale din viața unor foarte tineri intelectuali (apariția primei poezii, șansa de a audia un concert) și mai ales descripții pline de poezie: un loc pitoresc din Bucegi (Malul Ursului), un câmp traversat de
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
mă izbesc surd de mine, / Mă izbesc tot de ușa aceea adică și ori de câte ori / Încerc să ies, să spun lumii ceva, / Simt că trebuie să-mi prind capul în palme” (Ce număr port). Când și când regăsirea de sine se înfiripă în elanul erotic, epuizat însă grav, cu o intensitate reflexivă (Fierbinte e tăcerea, Dar tu exiști, exiști mereu, Ca orbul, iluzia, Iubire, floare de pelin amară ș.a.). În cazul particular, cel al poeților, se propune autointrospecția, trăirea profundă a îndoielilor
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
la râu, o vede, sare în apă și ambii se pierd în valuri, îmbrățișați. Mai cu seamă povestirile Sezon mort și Pescarul Amin au obținut din partea criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea se desfășoară acum tentacular, discursul devine din liniar bidimensional, iar instantaneele fotografice se transformă în viziuni tenebroase: „se înfiripă zgomote care de-abia înspre zori / au sânge de zgomote Doamne, scrâșnetul ușii / este un geamăt al lumii - / nemărturisit și ascuns în pietre spălate de foc // și când se scoală cu toții iar clopotul anunță nașterea luminoasă a graiului / și satul
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
de jurnal intermitent, nedatat, minuțios, atribuit unui fost demnitar. Fost ministru secretar de stat, acum pensionar, acesta se întâlnește, în diferite locuri, cu amici, foști colegi, cunoscuți. De fiecare dată participă la un mod de viață nou: între ei se înfiripă conversații, se încing discuții. Subiectele sunt de toate felurile, dar ponderea o dețin cele politice. Unii interlocutori fuseseră, după 1989, în închisoare (ca și autorul însuși), dar nici unul nu dezvăluie ceva din această experiență, și, în genere, nu abordează chestiuni
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
de o suferință fără leac. E un solitar, disprețuind viața artificială și zgomotoasă din saloane și regăsindu-și liniștea în mijlocul unei naturi luxuriante, „templu” în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
cronologic a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primele capitole sunt dominate de informații privitoare la viața politică, gravitând în jurul a două evenimente cruciale: revoluția de la 1848 și răscoala de eliberare națională a Poloniei din 1863. Legăturile care se înfiripă cu aceste prilejuri, îndeosebi între intelectualii participanți la mișcările revoluționare, sunt interpretate pertinent, iar imaginea lor e substanțial completată în lumina unor documente noi, care stabilesc alte reliefuri în desfășurarea faptelor. Prezente sporadic și mai înainte, informațiile culturale sporesc simțitor
PETRICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar cu un anume parfum evocator, dat și de răsfățul lexical prin care se manifestă voluptatea enumerării de veșminte (femeiești, îndeosebi), podoabe și alte găteli de odinioară (Vorniceasa Tarsița Filipescu
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
hohote, „răcnet” final), ciocnirea, cu o coloratură tezistă, e între instinctul de neam (porunca „sângelui”) și simțământul iubirii. Personajul supus tragicei dileme, Pan Vlasko, un tânăr nobil polonez, este înfrânt în luptă și adus la curtea vornicului Dragomir. Curând, se înfiripă o idilă între junele trufaș, care suportă greu umilința captivității, și Păunica, sora lui Mihuț, cel care îl învinsese pe leah într-o luptă directă. Între sentiment și resentiment, frământările lui par să se aline, numai că destinul hotărăște altfel
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
scrisori trimise de Dinu Pillat în libertate, reîntâlnirea în calmul rupt de lume al mănăstirii, contrapunctate de separarea iremediabilă ce avea să vină mult prea curând, sunt evocate cu acuitatea trăirii nedomolite de trecerea vremii. Dar în „urgia separării” se înfiripă presimțirea unui alt fel de a fi împreună, „într-un acasă al ideilor eterne”, pentru că „mersul printre cărți” are puterea să înfrângă abisurile. Din pagini de carte, însemnările tatălui călăuzesc pelerinajul fiicei care, pornită în căutarea părintelui pierdut, se descoperă
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
retorici”. E, în toate aceste studii, briante stilistic, grifa unui teatrolog ce începuse, în lumea bună a criticii europene, să-și spună cuvântul. Eseistul cu gustul „înscenării” de finețe îl conține, într-un fel, pe dramaturg. Teatrul lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad Anonimul și Săgetătorul, publicată în volumul Dramele puterii (1968), este excelența scriiturii. Chiar pândit pe alocuri de
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și eu privesc în jos / și-mi caut șerpuirea destinului în palmă. O pâine grea și mare, o lacrimă de grâu / din mijloc ne sfidează iradiind arome.” Se înfiripă un spațiu de taină, învăluit în aer sacral, un tărâm în care lumea viilor nu e despărțită de cea a morților: „undeva, un copac a căzut doborât de furtuni, / greu peste munți se așterne aerul nopții de iarnă”, „sufletul morților
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
între hipnoză și paralizie, mai degrabă ca un îngheț decât ca o debordare de energie. Astfel, anxietatea erotică se estompează, se distilează în vis, ca în Simfonia tăcerii, unde viața pare țesută în singurătate din amintiri, din „gloata albastrelor himere” înfiripate de jocul norilor. Trezită din halucinație, poeta dă glas unor „cântări de fecioară”, în care refuză îndemnul acestei „biblii barbare” de a-și lăsa „sufletul în prada oceanului de voluptate”. În Cântări pentru pasărea albastră (1922; Premiul Societății Scriitorilor Români
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
în cu totul altă direcție decât în Critica rațiunii pure. Nu poate fi vorba, prin urmare, de o „completare”, în sensul curent al acestei expresii. Cu greu s-ar putea tăgădui că în acea ambianță intelectuală, în care s-au înfiripat încercările constructive ale lui Motru, ideea unei metafizici inductive exercita o mare putere de atracție. Iar prelungirea cunoașterii pozitive într-o viziune asupra totalității rămâne până astăzi o experiență incitantă. Toți cei care cred că sentința pronunțată de Kant împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
le trecem cu vederea. TIPICUL ÎN LITERATURA REALISTSOCIALISTĂ Una din intențiile plenarei de la Uniunea Scriitorilor a fost și stimularea dezbaterilor pe marginea unor aspecte de concepție și metodă a realismului socialist, în speță asupra tipicului. Aceste discuții teoretice s-au înfiripat, într-adevăr, dar ele au avut o respirație scurtă, degenerând până la urmă în concretizări despre ce e tipic sau ce nu este într-o scriere sau alta. De altfel, teoretizările, câte sunt, nu ies din litera și spiritul raportului lui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și Göttingen vor străluci în secolul al XVIII-lea, se arată a fi exemple profitabile unei înțelegeri lipsite de vanitate. Luther, se citește în această „zonă” de germani, dar și de croați, maghiari, slovaci, români. Intelectualii fiecărei națiuni în formare înfiripă contacte cu profesorii, bibliotecile și universitățile nordului protestant. Cu greutate vom descoperi aici o direcție pur religioasă. E cu mult mai sigur că intelectualii scăpați de sub tutela dogmatismului luteran - fără a renunța la ideile care puteau fi ratașate noilor principii
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nevoie de o nouă învățare: să conviețuim cum se cuvine în acest perimetru. Nu este hazardant să sperăm că și lumea aceasta va trebui să fie ghidată de coduri clare de ordin deontologic și chiar juridic (acestea din urmă se înfiripă deja). 1.3. Aspecte ale virtualizării educației Educația, ca proces, a mizat și a implicat dintotdeauna potențialitatea. Finalitatea formării viza nu individul actual, ci pe cel virtual, așa cum era el prefigurat la un moment dat. Nu starea prezentă interesa (cu toate că
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ne-ncovoaie timpul,/ne dă prin oase iarba încolțind;/precum mistreții bălților pe grind,/ simțim mișcând în sânge anotimpul./ Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată cu o anume grație, și în versurile de palpit amoros ea accede, ici-colo, la expresivitate. În proză, cultivă o manieră în care, printre „reflexiuni” poetice și alte simțitoare „reverii”, se înfiripă și o simbolistică a anotimpurilor. Însemnările de călătorie, presărate cu semne de exclamație, denotă curiozitate pentru latura etnografică a locurilor vizitate. Jucate de societățile de diletanți, în regia autoarei, aceste compuneri dramatice amalgamează însăilări proprii (printre care Vacanții) și localizări
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
se ocupă, de pildă, de înrâurirea stilului bizantin asupra creației autohtone, de stilul brâncovenesc, în care distinge „preocuparea frumuseții pentru frumusețe”, și de cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină melancolie, printre emblematice vestigii continuă în Izvoare și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]