967 matches
-
pozna” pe care i-a făcut-o lui Bottom, el va descrie în primul rând teribila spaimă a așa-zișilor „actori”, care o rupseseră la fugă urlând, îngroziți de ceea ce văzuseră. E fuga disperată a unor oameni cu mințile rătăcite, înfricoșați de confruntarea cu o alteritate monstruoasă, cu nimic mai puțin de temut decât o întâlnire cu fantomele; e fuga unor oameni de-a dreptul cuprinși de nebunie. Metamorfozele cu care se joacă zglobiul păcălici inspiră așadar aceeași teroare ca și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ea o ființă de pretutindeni și de nicăieri, aidoma acelor marinari deseori asemuiți cu păsările călătoare (precum căpitanul Horster din Un dușman al poporului). Iată de ce regăsim în Ellida același amestec de putere de a seduce și, totodată, de a înfricoșa pe care îl întâlnim și la Străinul fără nume de care își legase odinioară soarta. Atracția față de acesta nu e lipsită de un sentiment de spaimă, „o spaimă atât de îngrozitoare, cum numai marea o poate inspira”. „Omul ăsta e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sunt un fel de «fundul mării»”, mărturisește Hedvig, o absurditate, desigur, adaugă ea, căci „e doar un pod, și nimic altceva”. Gregers Werle nu este însă pe deplin convins de asta și are dreptate. Pentru că acesta va fi podul - care înfricoșează și atrage în același timp - în care se va sinucide Hedvig. Podul ce reprezintă pentru sensibila adolescentă ceea ce adâncurile mării reprezintă pentru micul Eyolf. Spațiul sălbatic nu se lasă domesticit, după cum nici trecutul nu se lasă închis între patru pereți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
realimentarea acestui mit, reconstruirea lui permanentă sau autorealimentarea lui dinspre aceleași impulsuri mesianice care frecventau În durata lungă imaginarul popular. Această realimentare presupunea În cele din urmă articularea referențială a mitului „venirii americanilor”, a unui descensus În timpul și spațiul așteptărilor Înfricoșate de pericolul instalării definitive a comunismului În lumea românească. Localizarea și temporația (articularea referențială) urmau să răspundă la Întrebările: „Când?” (vor veni americanii) și „Cum?” (vor veni americanii). Momentul izbăvitor trebuia reamplasat din memorie și imaginar În istorie, care nu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
curaj; curiozitate; de examene; de moarte; de rău; de viață; de vînător; demoni; deștept; drac; Dumnezeu; durată; examen; fantastic; femeie urîtă; film; film de groază; fior; fiori; furie; gîndaci; grea; groaza; groaznică; hăndrălău; horror; iepure; imaginație; incident; inexistent; iubita; înălțime; înfricoșat; înfricoșător; îngrijorare; îngrozit; înspăimîntătoare; înspăimîntător; lașitate; liniște; lucru; mereu; mister; năluci; neașteptat; nebunie; necaz; necredincios; necunoscut; neesențial; negativ; negru; nemișcat; nenorocire; nesigur; nevoie; niciodată; nu am; nu îmiplace; nu; o lumina; oraș; oribilă; paralizie; pedeapsă; pierdere; plîngi; problemă; puternică; ramă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
degete; dezgust; deznădejde; disperare; dispreț; dulce; de Dumnezeu; dușmănie; emoții; eșec; exercițiu; nu există; familie; firească; fr. "horror"; frica; griji; frig, singur; fugă; furnică; gol în stomac; grețuri; groaznic; groaznică; impozit; inexistent; inhibiție; item; iubire; în zadar; încărunțire; început; încredere; înfricoșat; a înfrunta; îngrijorare; lașitate; lift; liniște; loc; lucrare; lucru; lume; de lupi; maltratare; master chef; mate; mă tem; mereu; mică; moarte, boală; monștrii; de mulțime; naștere; neajuns; necompletă; necunoaștere; nefondată; neinformare; neîncrezător; neliniște; neplăcut; neștiință; nevoie; niciodată; nimic; nocturnă; noutate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
propriul labirint, plasat în miezul unei ciudate logici interioare, iată ce contează cu adevărat. Astfel, descoperi o ființă însetată de viață și de Dumnezeu, care se scaldă în dezamăgire și se salvează prin cultivarea neputinței. Un erou negativ. Laș, violent, înfricoșat de moarte. Prin urmare, cui să-i fie frică de Emil Cioran? Oricum, nu celui care se recunoaște în el. Sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea, exasperarea poartă în spate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu:...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți spun eu de ce; știi că refuzasem rolul secretarului de partid..., Pavel..., și că, pentru a avea un motiv serios, m-am internat în spital... Gh. P. unu:...Și credeai, ca struțul, că numai tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ieri... Gh. P. unu: Și vrei să afli din dosarele securității...! Niște hîrțoage adunate cu grijă, păstrate cu grijă și scoase la iveală tot cu grijă..., să-ți dea cu ele peste bot, peste suflet, să te umilească, să te înfricoșeze... ca și-atuncea... Și acum tot frica e mama, și învățătoarea, și stăpîna noastră... Gh. P. doi: Ai dreptate, așa e, dar eu nu te oblig să te uiți în dosare... Gh. P. unu: Păi nici n-am să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
țării, „spontan și în proporție de masă”, după zicerile lui Lenin. Sate întregi au fost asediate de tunurile armatei și s-a tras la întâmplare în oameni. Uneori trupurile morților nevinovați au fost lăsate să putrezească în mijlocul drumurilor, pentru a înfricoșa țăranii care au înfruntat cu mâinile goale miliția și armata celui mai opresiv regim politic al istoriei. In anul 1962 s-a încheiat colectivizarea agriculturii, realizându-se așa-zisa „victorie socialistă a încheierii colectivizării agriculturii”. Astfel s-a definitivat distrugerea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm cu vișinii și cu prunii la căpătâi, unde iarba crește luxuriantă ca-n paradis, unde turmele pășeau înfricoșate de glasul poruncii în altă limbă. Un trecut de dureri ancestrale, ce făceau și "hora mai domoală", în cântecul lui Goga, concentrează această ritmică parcă stinsă în sunet de ecou de clopot, ce anunță vecernia și îngenuncherea Ardealului. În 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
veșnicei năruiri din legendă este dezinteresul public pentru mitul fondator al românilor atât pe vremea lui Ceaușescu, cât și azi. Dacă în comunism scenariul fusese acuzat de misticism, astăzi tema sacrificiului întemeietor este percepută drept prea profundă și, de aceea, înfricoșează. Cam în asta a constat contribuția mea: reconfigurarea structurii de ansamblu a scenariului și sugerarea discretă a unei anumite iconomii poetice. Mai departe, încărcarea textului filmic cu materia concretă, emoțională și faptică a vieții, decuparea acesteia în geometrii de detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
curajul și frica din care se plămădește cel mai bine un rol, un spectacol, o viață de om. El știe că cine are acces la poezie are puterea Sfinxului și oracolului de a ne pune pe gânduri, de a ne înfricoșa și vindeca. Doina URICARIU INTERVIURI 1973 2015 (selecție) În pragul răspunderii Pentru oamenii de teatru, Alexa Visarion este tânărul autor al unor montări generatoare de discuții și prin aceasta smulse anonimatului. Pentru marele public, Alexa Visarion este absolventul I.A
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
crimele și hîrtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mîndră, învăpăiată, care parcă pătrundea pînă în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă...Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
peisaje. Dar n-a fost "mică", cum i-a păcălit proful, ci a durat cîteva ore și de-abia așteptau să se-ntoarcă la hotel, unde să se odihnească. Au făcut multe poze. N-au întîlnit niciun urs. S-au înfricoșat, uitîndu-se de pe un pisc la prăpastia în care te prăbușeai imediat, dacă nu erai atent sau dacă cineva te împingea. S-au întors rupți de oboseală. Aerul de munte, le spunea proful. Dac-ai găsit un motiv bun, parcă ți
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și se afla în fruntea unei bande de hoți. Potera a reușit să-i aresteze, cu excepția căpeteniei. Iancu s-a dus la fratele său, hangiul Stavrache, bărbat respectat, cu un statut social consolidat, să-i ceară părerea. Stavrache s-a înfricoșat, auzind că Iancu a fost tâlhar la drumul mare, dar fiind isteț, găsi o soluție salvatoare. L-a tuns și l-a ras pe Stavrache, apoi l-a trimis cu un grup de voluntari pe front. În sufletul hangiului s-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Având o fire închisă, ducea o viață izolată, era necruțător, suspicios, ursuz, neînduplecat, impasibil la suferințele oamenilor, stăpânea arta disimulării în relație cu boierii pe care-i pedepsea, deoarece voiau să iasă de sub tiranie. Era iute la mânie, neiertător, îi înfricoșa pe boierii care asistau la judecată, prin actele de cruzime, părea nesătul de putere și de stăpânire, avea o plăcere nestăvilită de a chinui oamenii, aproape sadică. Judecându-l pe spătarul Milescu îi spune: "Deasupra ta va urma să atârne
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tot ce se întâmplă la Moara cu noroc, încât "Lică reprezintă forța în stare să sfideze legile divine și umane" (Mircea Zaciu ). El domină pe cei cu care intră în contact, îi umilește, simte slăbiciunea lui Ghiță pentru bani, îl înfricoșează: "Acu nu te mai las să pleci; ai stat până acum din încăpățânare; trebuie să stai de aici înainte de frică". Lică Sămădăul are o putere de "seducție demonică" (Mircea Zaciu). Mai marele porcarilor o seduce și pe Ana, căreia îi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se tem cu adevărat. Respectarea unei măsuri și punerea ei în aplicare cer numeroase intervenții din partea puterii. Slujbașii „ce s-au obicinuit rău a li se porunci pentru câte o treabă decâte trei și decâte patru ori“ nu se arată înfricoșați de ame nințările puterii, mai ales că aceeași putere mai întâi îi amenință, apoi se înduplecă și reia măsura deja transmisă: „iată vă mai scriem încă o dată ca să nu rămână la nici unul pricină dă îndreptare că n a știut“. În
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu darea prin târg și bătaia, dar și de acestea se poate scăpa dacă vinovatul își recunoaște greșeala fapte lor și se căiește, promițînd reîntoarce rea la prima familie. Se amintește totuși bigamului vechea pedeapsă cu scopul de a-l înfricoșa și pentru a-l avertiza în acest fel că poate oricând să fie pedepsit mai rău, în caz de recidivă. Sancțiunea pecuniară se prelungește și în secolul al XVIII-lea. Dușe gubină sau gloaba pântecelui atinge familia, dar cum am
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și dezinteresate pe ogorul neamului nostru. Dar avântul să ne fie întotdeauna însoțit de faptă, să fie înflăcărat de dorul de bine, de cald și îmbrățișător pentru cei înclinați a urma calea cea adevărată, aspru și mustrător pentru cei răi, înfricoșat pentru cei primejdioși. Iar munca noastră să ne fie muncă de apostoli, care nu așteaptă nici o răsplată și nu urmăresc nici o glorie pentru ei, ci fac totul pentru binele neamului, socotindu-și ca cea mai aleasă cinste a lor conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prelungiri ale creatorului însuși, este ca și cum o parte din ființă să ar fi martor al celeilalte părți, martor neputincios, personaje care "ies din noi înșine și care, cu toate astea, ne sunt așa de necunoscute, ca și pe noi ne înfricoșează"22. Principala preocupare a lui Sábato este existența umană, ființa umană, între raportarea la concret și aspirațiile sale metafizice. Este, în același timp, "Unul" care se confruntă cu Universul 23, dar este și omul întruchipat de Castel 24 sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că gândirea și literatura lui Sartre înseamnă filosofia unui om cu un profund sentiment de inferioritate, "îmi este rușine, deci exist" -, că totul se datora percepției urâțeniei sale de către ceilalți. "Nu este asta concepția unui om obsedat de corpul său, înfricoșat în fața sentimentului de inferioritate pe care îl are față de ceilalți?" se întreabă, retoric, Sábato80. Sartre, spune Sábato, a fost un copil teribil de urât, până la punctul de a se descrie pe el însuși că "fiind urât că un broscoi" în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru ascultători este ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
pentru ascultători este ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate este să-ți osândești propriile păcate, în P. G., L, col. 656. footnote> ... Aici să ne întristeze cuvintele predicii, ca să nu ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]