934 matches
-
urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mînecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfîrcul și rămîn fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. MÎinile lui... degetele lui... gîfÎi Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune nimic. Bea în tăcere. Mihai soarbe și el berea, fără vreun cuvînt. Liliana scoate o pernă din comoda de lîngă canapea, apoi o pătură din păr de cămilă, învelită într-un cearșaf bleu și se cuibărește ca un om înfrigurat: N-aș vrea să te superi că stau așa. Îmi dai țigările? întinde ea mîna spre masă. Mihai se ridică, mută brațul pick-up-ului de la începutul melodiei, așază fotoliul chiar lîngă canapea și toarnă cafea în cești. Buzele Lilianei rămîn mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai cu putere, iar Liliana se lipește de umărul lui și o pornesc înainte. Cînd ajung în camera de hotel, Liliana face un gest larg cu brațele: Știi, așa aș bea o vodcă! Dar nu acum, mai tîrziu! hotărăște ea înfrigurată și se urcă pe pat, ghemuindu-se lîngă perete, cu pătura trasă pe picioare. Mihai termină de aranjat hainele pe umerașe, apoi își ia sacoul de pe spătarul fotoliului: Aduc și cafea? Am nes la mine, arată Liliana spre poșeta lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și pornește spre ieșire, urmat de Mihai. Fericitule! îi șoptește doctorul cu o vădită invidie în glas. Cînd știu că mîine sau poimîine ajungi acasă și te întîmpină fetița... Să-ți spun ce făcea fiică-mea! Seara veneam obosit, uneori înfrigurat și-o luam lîngă mine, să mă încălzească. Îmi cerea mereu doi lei, "pentru calorifer", și-i punea într-o pușculiță, care stă și-acum acasă, plină cu monezi. Știi ce înseamnă lucruri sfinte, Vlădene? Eu am două: fetița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că vrei să-mi spui ceva... Da! Sărbători fericite! Mihai mulțumește, făcînd, la rîndu-i, aceeași urare. Înainte de-a trage mănușa pe mîna cu care a manevrat telefonul, suflă spre vîrful degetelor, să și le încălzească. Doris îi prinde degetele înfrigurate. Le ține o clipă și, desfăcînd puțin paltonul de blană, îi bagă mîna la piept, să o încălzească. Apoi, ca și cum i-ar fi rușine de gest, lasă mîna slobodă. De cînd ești în București? întreabă, privindu-l în ochi. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de aceea privirea lui s-a țintuit pe femeia adormită, iar gîndurile i se leagă obsesiv de amintirea paltonului de blană desfăcut puțin, pe peronul Gării de Nord, atît cît să-i prindă mîna să i-o încălzească la piept. El, veșnicul înfrigurat, a găsit o clipă un piept cald lîngă care să-și încălzească mîna. Alții au riscat coroane, sceptre, sau imperii pentru puțină căldură... Se așază pe marginea patului și-și trece vîrful degetelor peste fruntea femeii. Somnul ei e destrămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
frica resimțită noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul meu și face parte din scenariul hotărârii mele. Ea este așteptarea înfrigurată a desăvârșirii acestui scenariu, frică dramatică, desfășurată. Spre deosebire de frica cealaltă, care nu a părăsit sfera instinctului și pe care o împărtășesc cu tot ce este animal, frica aceasta a intrat în ordinea libertății și este frica autentic umană. Ea este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare înfrigurată determină strângerea mea în mine. Frica este punctul de supremă concentrație a ființei mele dinaintea deznodământului nefast. De aceea, mai mult decât oriunde, în frică eu sânt În timp ce mă adună între hotarele ființei mele, frica îi trasează și îi măsoară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zi. Stilul meu e "heirupist", datorită succesiunii infinite de umori inegale. "Mă învîrt în jurul cozii" (expresie oltenească), pierd timpul, negociez cu mine, protestez amânând în fața iminenței, orice "termen" mă pune în stare de insurecție. Totul e de fapt o pregătire înfrigurată, un trac prelungit (care se poate întinde pe perioade de luni) în vederea așezării la masa de lucru. Odată așezat, îmi vine greu să mă ridic, nu înțeleg de ce n-am făcut-o de mai multă vreme, îmi promit s-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
picioarele acoperite de un strat de praf uniform. Julius simți că privirea Îi fuge Într-o parte, că bărbia i se Înfige În piept și că, răsucindu-și capul, cravata i se deplasează spre umărul drept. Se simți trist și Înfrigurat, dar obișnuința Îl sili să meargă Înainte. Drumul pe străzile care duceau spre casă nu era chiar atît de primejdios și de pustiu cum crezuse. Nu erau multe case deocamdată, dar erau mult mai puțin neprimitoare decît terenurile virane unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu gingașa Lydie (IV 4) ; reflecția înfriguratului Ovidiu despre soarta lui Prometeu după ce a răpit focul din ceruri (V 3) corespunde notei referitoare la pedeapsa titanidului asociat de Zoil lui Horațiu (I 8). Piesele de inspirație antică ale lui Alecsandri, centrate pe figura unui mare poet al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-a-a! Iată și deznodământul! În sfârșit! E unsprezece și jumătate! strigă Nastasia Filippovna. Vă rog să luați loc, domnilor, urmează deznodământul! Spunând aceste cuvinte, se așeză și ea. Pe buzele ei flutura un zâmbet ciudat. Stătea tăcută, în așteptare înfrigurată, uitându-se la ușă. — Rogojin cu suta de mii, nu mai e nici o îndoială, bolborosi Ptițân ca pentru sine. XVtc "XV" Intră camerista Katia, foarte speriată. — Dumnezeu știe ce-i acolo, Nastasia Filippovna, au dat buzna vreo zece oameni, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de luna” (Tremurul nopții). Despre poezia lui Alexandru Malin Tăcu are cuvinte de Înaripare și scriitorul Aurel Ștefanachi care, la ,,Călătorul profund” Își intitulează tabletă simplu: ,,Sandu Tăcu Malin”, dar spune multe: Deschid cartea, cartea geme. Deschid cartea, cartea geme. Înfrigurat caut o pagină ce-mi stăruie În cap și În suflet că o spaimă, ca o halucinație. Aproape plâng. Caut o pagină albă, albă că strigatul de facere a Sfintei Fecioare Maria. Îmi scufund față adânc; adânc În spumă și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ele Însele știindu-se plângând: ,,Veneau părinții de la târg cu morți Sicriele pâcleau pe schima lor; Veneau părinții de la târg tăcuți Pe cerul serii neîncăpător Veneau părinții de la târg tăcuți Cu umerii tociți de scăfârlii Se Întorceau Încet de la mormânt Înfrigurați În haine cenușii Murise-n lagăr Alexandru Ț. Părinții coborau Înalți de plâns Aveau durerea crucilor pe ochi Și nopțile pe gură li s-au strâns Veneau tăcuți părinții din mormânt S-apropiau că două flori de scrum Loveau În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
părinții din mormânt S-apropiau că două flori de scrum Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se Încet de la mormântul său, ,,Înfrigurați În haine cenușii”, prinde o idee Într-o groapă cu lei și o aruncă Într-o oală cu vin, mai face câte un chef cu vin de Burdusaci, sătul său natal. O clipă și-l ia conviv pe Mihai Ursachi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
printre copaci numele tău. S-a Inserat și printre crengile castanilor priveam cerul. Că Într-o expoziție numele tău apăru pe cer - lozinca pentru eternitate. Am vrut să te strig, să-ți arăt, dar tu nu mai erai lângă mine. Înfrigurata, am Început să te caut În beznă. La rădăcina unui copac am gasit florile tale: erau trandafiri roz. Se ofiliseră. Am luat florile și te-am căutat mai departe. Te-am strigat, dar n-am auzit decât ecoul numelui tău
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cot la cot cu cerșetori în zdrențe și papuci. Tovarășul său continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de spui „mi-e cald“, îi apucă pe loc nădușeala. Eu n-aș putea niciodată să mi potrivesc fața după obrazul unui străin, conchide cu un oftat. Eu însă din asta trăiesc, suspină evreul. Habar n-ai cât trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
valoare? Dacă Iulius Caesar s-a șters la fund cu știința lor, atunci ce rost are să-și facă griji? Așteptarea se prelungește. Fiind cel mai bătrân dintre preoți, dialului i se aduce scaunul curúl. Tiberius îl urmărește cum își trage înfrigurat toga dublată peste brațele descărnate. E tot albă, tivită cu purpură, dar din tr-o lână mai groasă, cu fire lungi și flocoase. Și prinsă numai cu fibule, pentru că flaminului lui Jupiter nu-i sunt îngăduite nodurile. Mijește ochii și filtrează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi spune că regretă. Gertler îi spune cum va fi după revoluție, când fiecare om simplu, muncitor, va avea acces la educație, iar de oameni va avea grijă statul. Scot câte o țigară din pachet și stau cu umerii strânși, înfrigurați, mișcându-și doar mâinile în buzunare. Răsuflările lor se amestecă cu fumul de țigară în dâre albe. Iarna este uluitoare pentru Jonathan. Suprafețele argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar întuneric. Este o călătorie memorabilă, plină de evenimente. Odată, chiar ies de pe șosea, alunecând ușor la un colț și oprindu-se într-un gard. Undeva, pe lângă Colchester, se pornește o ninsoare. Când începe să se ivească Londra, sunt deja înfrigurați și obosiți, lăsând să treacă pe lângă ei fără nici un comentariu, casele joase de cărămidă. Abia când se întrezăresc siluetele unor clădiri mai înalte și străzile sunt mai bine luminate, își adună gândurile și se întreabă ce vor face. Cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum să recităm poeziile eroice, cum să cântăm după tonul diapazonului, dar mai ales cum să venerăm eroii altor vremi trecute pe care îi făceați să reînvie sub tavanul scund al clasei, împodobindu-i în cununi de glorii. Îi urmăream înfrigurat și auzeam parcă freamătul luptelor, iar acasă, îi visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să uit, cred și sper, că nici dumneavoastră nu ați uitat inspecția celor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate. Caporalul îl primi cu un salut milităresc, bătîndu-și zgomotos călcâiele bocancilor. Ofițerul se opri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să le zădărnicească planul... În sfârșit, în ziua stabilită soții Bologa luară loc în strana dreaptă, ca de obicei, iar Apostol, în fața lor, în hăinuțe noi, mai palid și cu ochii aprinși de emoție. Doamna Bologa lăcrima și tremura, închinîndu-se înfrigurată și frământând neîncetat cărticica de rugăciuni... Apoi venind momentul rugăciunii, se plecă speriată peste strană și-i șopti: "Acuma, puișorule..." Cu fruntea sus, cu mers apăsat, Apostol trecu în fața ușii împărătești, căzu în genunchi, împreună mâinile... Peste o clipă glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]