1,738 matches
-
cărei ultim volum nu a mai fost publicat. Ideea pe care se ridică întreaga construcție narativă din Rătăcire este clasicul antagonism dintre țărani și boieri. Dragostea dintre doi tineri, protagoniștii romanului, proveniți din cele două straturi sociale aflate în neostoită înfruntare, nu poate înfrânge prejudecățile. Conflictul, plasat după 1860, constituie un element esențial în fresca evenimentelor politice și sociale. Diatriba, caracterul moralizator, critica la adresa corupției societății din capitală sunt însă stridente. În aceeași notă violentă, văduvită de valoare artistică, este scrisă
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc salcâmii, Migrena asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
și al monadei, simbol unificator al vieții și al morții. La Ioan Alexandru, în Vina, efortul de întoarcere la primordial se izbește de rezistența materiei informe și a cuvântului incapabil să traducă adevărul, toată poezia nefiind decât transcrierea acestei formidabile înfruntări. Criticul, care părăsește frecvent tipul de interpretare sociologizantă cerută în epocă, încearcă să descifreze structurile interioare și sensurile fundamentale ale unor creații epice, relevând, bunăoară, conștiința primordialității iubirii, derivată din simbolistica originară a cuplului adamic, în nuvelele și romanele lui
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
această vreme Argu intră „în slujba oștinească la Ispanie” și, căutându-l pe al său Polux, „au ajunsu până la stăpânirea turcească”, unde duce împotriva lui Ali Mustafa pașa o luptă ce amintește de Posada, de Dumbrava Roșie și de alte înfruntări conforme motivului „bătălie cu capcane”. Între timp Polițion, înspăimântat de insistențele erotice ale prințesei Gostelie, „s-au dus pre supt cumpăt” de la craiul indian Arix să îl caute pe veșnic pierdutul său prieten „gheneralu” Argu, ajuns vestit pentru izbânda împotriva
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
decat asupra ariei. Ce a fost mai dificil - moderarea și ținerea sub control a comportamentul Rusiei, în cazul Berlinului și al Cubei, sau, în ceea ce privește teritoriul Statelor Unite, determinarea persoanelor de rase diferite s) se accepte unele pe altele, în calitate de persoane egale, înfruntarea delincventei juvenile, asigurarea adeziunii unor sindicate divizate fâț) de protocoalele salariale, sau ținerea sub control a mulțimilor violente și prevenirea revoltelor în marile orașe? Problemele de management din cadrul celor dou) domenii sunt diferite, ins) nu în mod invariabil mai dificile
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
se împărtăși din resursele inepuizabile ale comerțului ei. Între Genova, decisă să-și apere privilegiul din 1261, și Veneția, nu mai puțin hotărâtă să își impună cu orice preț dreptul de a participa la comerțul pontic, a urmat o înverșunată înfruntare, care a durat de la sfârșitul secolului XIII până la sfârșitul secolului următor, încleștare care, în fazele ei cele mai acute, s-a desfășurat cu mijloacele conflictului armat. Trei mari războaie veneto-genoveze pentru comerțul pontic, cu vaste repercusiuni europene, au dominat relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care, în fazele ei cele mai acute, s-a desfășurat cu mijloacele conflictului armat. Trei mari războaie veneto-genoveze pentru comerțul pontic, cu vaste repercusiuni europene, au dominat relațiile dintre cele două thalasocrații mediteraneene timp de un secol. La capătul acestor înfruntări, spune un observator contemporan, Veneția și Genova „au depus armele, dar ura nu au depus-o niciodată“. Într-adevăr, până la sfârșitul prezenței lor în bazinul pontic, cele două puteri navale s-au aflat în raporturi de permanentă rivalitate și ostilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și expansiunea lor rapidă în Peninsula Balcanică au inaugurat era „cruciatei târzii“, în denumirea specialiștilor acestei perioade. Pe măsură ce înfruntarea s-a fixat în acest spațiu, perspectiva cruciatei la Ierusalim s-a retras tot mai mult în planul proiectelor înainte de a deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul Europei a îndepărtat în fapt acțiunea luptătorilor Crucii de țelul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Bizanț, întemeiată pe tratatul de la Nymphaion, a asigurat genovezilor hegemonia în Imperiul Bizantin și, mai presus de toate, în Marea Neagră, sursă de imense profituri. Din timpul celui de al doilea război venetogenovez pentru comerțul pontic (1350-1355), Genova, izolată în înfruntarea cu coaliția veneto-bizantino-catalană, a făcut apel la sprijinul emiratului turc al emirului Orkan, fiul lui Osman; prima manifestare a unei alianțe de lungă durată care, cu unele excepții, s-a prelungit până la asediul și cucerirea Bizanțului de turcii otomani în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Mediterana Răsăriteană, cruciata s-a încheiat la mijlocul secolului XV, cu triumful islamului în Europa sud-estică, preludiu al reconstituirii unității islamice în Orientul Apropiat și Mijlociu în secolul următor sub hegemonia turcilor otomani. Occidentul Europei a renunțat de fapt la înfruntarea cu islamul după închiderea Mării Negre de noua putere instalată la Bosfor. În căutarea Orientului Îndepărtat, lumea apuseană a descoperit America, în vreme ce Europa sud-estică a intrat direct sau indirect în sfera de hegemonie și influență a puterii otomane. Răstimpul de apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
geratenen Dokument, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 19, 1982; Șerban Papacostea, Desăvârșirea emancipării politice a Țării Românești și a Moldovei (1330-1392), în „Revista istorică“, București, 2, 1991, nr. 9-10; Șerban Papacostea, Domni români și regi angevini. Înfruntarea finală 1370-1382, în idem, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988; Pascu, Contribuțiuni documentare; Radu Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice“, București, seria II, tom 27, 1904-1905; I. Sabău, O nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
und in Kumanien (1211-1225), în „Ungarn-Jahrbuch“, München, 3, 1971; Kurt Horedt, Unele aspecte ale colonizării germane din Transilvania în prima jumătate a secolului al XIII-lea, în Sub semnul lui Clio. Omagiu acad. prof. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1974; Șerban Papacostea, Înfruntări politice și spirituale în sud-estul Europei: 1204-1241, I, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 26/1, 1989, p. 227-228; Maria Holban, Din cronica relațiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, București, 1981, p. 9-48; C. Andreescu, Așezări franciscane la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Petrescu, judecat în procedură de urgență, condamnat la moarte și executat 54. Unul dintre membrii grupului a fost rănit la cap în timpul lupelor, dar a reușit să se ascundă timp de trei zile într-o scorbură, nu departe de locul înfruntării. Însă de durere, de foame și de sete a fost nevoit să iasă la lumină. A fost prins de trei pădurari, care l-au predat Securității 55. Cu tot cu cei arestați în București, numărul membrilor din grupul „Arnota“ reținuți de Securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
el îmbogățea acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică, iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului, pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebea de alți istoriciști (Croce, Ortega y Gasset) pentru care tensiunile, rupturile și resurecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
copleșitor, mai neliniștitor 140. De exemplu, secolul XIX aducând divizarea foarte clară între cei avuți și cei săraci, „periculoși“141, lupta de clasă din teoria lui Marx n-a fost, deci, rodul hazardului. Într-adevăr, o dialectică a neîncrederii, a înfruntării și a represiunii a sfârșit prin a produce un imaginar grotesc, în care celălalt, adică marea armată a „mizerabililor“, căpăta, în ochii elitelor, imaginea unei omeniri diferite și amenințătoare, degradată, irecuperabilă, potențial criminală 142. Dintre cei doi actori implicați în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de „strania domnișoară” Ruth, al cărei iubit moare în ziua nunții, sau de adolescenta Magdalena, victimă a unui blestem ancestral, din Straniul paradis, fie de bătrânul sculptor Heronim din Salvați sufletele noastre (1980), sunt prizonierele unor situații-limită, în care eterna înfruntare dintre iubire și moarte dezvoltă procese psihologice complexe, explorate de autor cu meticulozitate și subtilitate. Situația caracteristică, revenind obsesiv de la o carte la alta, este războiul, interval de criză existențială, când personalitatea oamenilor, puși cu brutalitate în fața morții, se dezvăluie
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Emil E. Chiffa, Andrei Bârseanu, Ștefan Grecu, Octavian Șireagu, I. Negură. Sporadic, sunt tipărite și poeme de O. Goga (Aceeași poveste) și Ion Pillat (Biserica lui Horia). De remarcat sunt câteva povestiri ale lui Ion Agârbiceanu, Întâia noapte, Convenire colegială, Înfruntare, alături de traduceri, realizate de George Sbârcea, din nuvelistica lui Luigi Pirandello (Răposatul, Ținta). Dramaturgia nu este prezentă în revistă, spectacolele Teatrului Național din Cluj fiind însă analizate prompt, întâi prin anunțuri și cronichete nesemnate, apoi prin texte specializate, aparținând lui
GAZETA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei generatoare de veșnice gâlcevi și al prostiei. Un sunet
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
făcute Puterii, iar entuziasmul în fața construcțiilor gigantice e în mare măsură contrabalansat de realismul relatării vieții muncitorilor de pe șantiere. În Diluviul sau Apele lui Saturn, acțiunile celor cu „responsabilități” pălesc în fața spectacolului grandios și tragic al naturii dezlănțuite și al înfruntării ei de către omul obișnuit. Polemist acerb, F. a combătut sub flamurile gazetelor „Săptămâna” și „Luceafărul”. Puține dintre articolele adunate în Falsificatorii de imagini se situează, cum s-ar crede, pe platforma „protocronismului”. Cel mai adesea polemistul e animat de resentimente
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
dezbaterilor în Congres cu privire la acestea - se salvează și găsește o utilitate și pentru cititorul internațional, neconfruntat în țara sa cu astfel de probleme. „Spion contra spion: activitatea de contrainformații” reprezintă substanța capitolului 5. Pășind în „groapa cu lei”, spațiul de înfruntare dintre servicii de informații concurente/adversare, Shulsky și Schmitt explicitează importanța prevenirii accesului neautorizat la informațiile de importanță pentru stat. Absolut firesc, măsurile pasive enunțate includ clasificarea informațiilor care trebuie protejate, exemplificând efectele dezvăluirii acestora unor persoane neautorizate, ca și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Caete de dor” alături de inedite, iar sub îngrijirea lui Ion Pop, la Oradea, apare în 1995 o selecție din scrierile sale. Centrată pe motivul luptei ,,cromozomice” dintre inspirație (emoție și intelect) și realitate (trup), reluare în alte dimensiuni a pateticei înfruntări romantice dintre idealitate și terestru, dar și figură a neliniștilor modernității - așa cum le conturează Cânturile lui Maldoror sau, la Nichita Stănescu, Lupta inimii cu sângele -, poeziei lui M. îi este caracteristică revărsarea unei spuneri aluvionare ce nu ținea seama de
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
veșnicia vieții”) și se situează pe același plan cu ,,Dumnezeul prebiblic” - Dumnezeul plămădirii nediferențiate de dinaintea Creației - într-un preambul al ,,Știrilor”, căruia i se dă înțelesul de mot de passe inițiatic: ,,fără acest tichet călătoria prin mine însumi strict oprită”. Înfruntarea din adânc între inconștient, numit prin Celălalt, și Eu face ca, repetitiv, versul să fie expresia unei opresiuni interioare, cu obsesii ale descompunerii și ale înstrăinării de sine - uneori în tiparele prin care ele au fost înrădăcinate în poezia noastră
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a copilăriei este secondată de gestul orgolios al înfruntării destinului vitreg (Mângâierea dezmoștenirii); meditația sumbră asupra morții inexorabile, care urmează capriciilor „norocului” (Destinul, Filosofia morții), se prelungește, vindicativ, în ideea generalizatoare (și egalizatoare) de condiție umană supusă legii supreme a stingerii. Chiar tendința evaziunii în iluzoriu și himeric, deja
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
originea configurației specifice a lirismului macedonskian stau reacțiile unei structuri psihice complexe, scindate interior („sunt și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cântă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea imn din Imnurile zilei compuse de Prudențiu; „bătălia” la care se referă Venantius este înfruntarea dintre Adam și Cristos, dintre păcat și mântuire, dintre lemnul arborelui din Paradis și lemnul crucii. Cel de-al doilea începe cu versul Vexilla regis prodeunt (Iată că se arată însemnele Regelui) și este compus după schema imnului ambrozian: sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]