689 matches
-
excitat, pe taică-su: „Vom vedea un vierme ?” Astfel de Întrebări memorabile vor mai fi, deoarece viermii apără mirodenia. Cu toate că nu-i sigur. Și pînă să ne lămurim, se ivește unul, enorm, Își deschide gura În formă de lalea și-nfulecă toată platforma de extracție a mirodeniei, cu macarale, tulumbe, mirodenie și maiștri nisipari cu tot. Vine Însă legendara maică Bene Geserit, care-i pitică. Paul se Întreabă-n vis: „Mirodenia ! Ce-mi face ? Eu sînt alesul ?” Jessica e mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cît despre regat nu merită să pomenim decît faptul că oamenii erau Îmbrăcați În piei de oaie și mîncau cu mîna, ca pe vremuri. Ceea ce creează senzația că templele grecești miroseau a coriandru și a oaie. Nobilii scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu-i trecuse prin minte să facă podoabe ori comerț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doamnă germană Îmbrăcată-n negru, În vîrstă, care a rezistat nu știu de ce numai pînă la apariția unui castravecior, după care s-a ridicat brusc, ne-a urat bun venit sau drum bun sau altceva, nu s-a Înțeles, noi Înfulecam plescăind cu ochii umezi, și a plecat din restaurant, poate și din vagon, dacă nu cumva s-o fi aruncat din tren. După două zile de mers am ajuns În sfîrșit În Belgia, sîmbătă, 23 decembrie, la unsprezece noaptea. Grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Să fie într.un ceas bun? Să fie semn că ne vedem de Crăciun?" N-a fost să fie nici atunci. Amînam. Mă uitam în oglindă la umerii prea rotunzi. Nu mănînc mult, dar îmi place numai mîncarea care îngrașă. Înfulec bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt atât de drăguțe. Tu ești foarte drăguță, a zis el cu un accent pronunțat, dar greu de identificat, privindu-mă În oglinda retrovizoare. I-am zâmbit, cuprinsă brusc de neliniște. Dar momentul a trecut și am continuat să ne Înfulecăm amândoi sandviciurile cu file de curcan În timp ce așteptam blocați În trafic și ascultam CD-ul lui preferat, pe care mie mi se părea că nu e Înregistrat aproape nimic altceva decât glasul unei femei țipând Încontinuu unul și același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefonul În buzunar și mi-am dat seama că eram deja la restaurant; am Împins ușile masive din lemn și am intrat În Încăperea cufundată În semiântuneric și tăcere. Deși toate mesele erau ocupate de bancheri și avocați care Își Înfulecau fiecare friptana preferată, abia dacă se auzea vreun zgomot, ai fi zis că mocheta groasă și „decorul“ masculin absorbiseră orice sunet. — Andrea! l-am auzit pe Sebastian strigându-mă de la recepție. S-a repezit spre mine ca și când aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dacă exista vreo regulă nescrisă, dar nesmintită, aceea spunea că personalul de la Runway nu mănâncă În fața Mirandei Priestly. Scurt. Ceasul meu zicea că e ora două și un sfert. Stomacul Îmi zicea că e seara târziu. Trecuseră șapte ore de când Înfulecasem un croissant cu ciocolată, În drum de la Starbucks spre birou, și mi-era așa foame, că-mi venea să mușc din friptura Mirandei. — Em, mă ia cu leșin de foame. Cred că mă reped până jos să cumpăr ceva. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scrie un roman astăzi? A sta cu detașare Într-un colț al peisajului și a descrie tot ce vezi; să nu te preocupe nimic, să nu-ți faci nici o problemă de perspectivă, de scriitură, de construcție, pur și simplu să Înfuleci realul cu furie, să nu te lași dominat de acesta. Importantă e, va spune Însă un romancier adevărat, nu descrierea, ci viziunea; să ai clară o concepție a vederii din care să decurgă descrierea, să te introduci În interstițiile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Îneacă, fuge În baie și se Întoarce cu ochii În lacrimi. „De ce?“, Întreabă mut. „Nu se mușcă din felia vieții prin imitație, cara mia“, Îi spun eu ritos, „nu trebuie să-ți vină poftă văzându-i pe alții cum Înfulecă. Nu poți să Înfuleci decât din porția ta. Nu poți să mănânci decât, cât te țin fălcile și lărgimea intestinelor tale. Dacă bagi mai mult, atunci trebuie să dai afară surplusul. De aceea vomită cei care se lăcomesc. Tu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
baie și se Întoarce cu ochii În lacrimi. „De ce?“, Întreabă mut. „Nu se mușcă din felia vieții prin imitație, cara mia“, Îi spun eu ritos, „nu trebuie să-ți vină poftă văzându-i pe alții cum Înfulecă. Nu poți să Înfuleci decât din porția ta. Nu poți să mănânci decât, cât te țin fălcile și lărgimea intestinelor tale. Dacă bagi mai mult, atunci trebuie să dai afară surplusul. De aceea vomită cei care se lăcomesc. Tu prea vrei să fii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea să te înfigi administrator la moșia lui măcar vreun an, doi, știu că ți-ar pune Dumnezeu mîna-n cap și te-ai face om! observă Gavrilaș, mai târziu, gânditor și cu o privire de admirație invidioasă spre Titu, care înfuleca zdravăn din tocana ardelenească păstrată caldă. Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa, avea niște mustăți groase și prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte încrețită și o roșeață pe toată fața, parc-ar fi fost vopsit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la gură, apoi îi scutură, de pe bărbie, firimiturile. — Eu am relații principiale cu clienții, i-o reteză Panselia. Haida-de ! se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
severe sau exces de exerciții fizic și, în general, nu mănâncă exagerat pentru ca apoi să vomite. Cei care suferă de tipul bulimic recurg la eliminare (mănâncă în exces, iar apoi își provoacă vărsături sau iau laxative). Unii dintre ei nu „înfulecă” în adevăratul sens al cuvântului, dar, chiar și dacă consumă o cantitate redusă de hrană, se străduiesc să o elimine din corp. De obicei, activitățile de hiperfagie și eliminare se desfășoară regulat (săptămânal). De reținut Ciclul anorexic pornește de la teama
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
postura de penitenți mărturisindu-și în gura mare păcatele, tratîndu-se drept fii ai lui Belial și, scufundați în mizerie, lăudîndu-l pe supraomul (Stalin) sub ale cărui picioare erau făcuți pulbere"563. Pe măsură ce ei devin tot mai mici, iar el le înfulecă biografiile, ca un canibal, peste tot se aprinde, ca beculețele pe o hartă de stat major, numele lui Stalin, în locul celui al lui Troțki, Buharin, Zinoviev. Acesta capătă anvergură. Proțăpindu-se în poziția de singur mare om al revoluției el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Jenița. Ambii, în subzistența , neoficială, a directorului teatrului. Acesta, de două ori pe zi, le ducea de mîncare: ambii îl așteptau cu înfrigurare și-și demonstrau bucuria revederii. Paznicul mai bea și o bere, cîinele dădea din coadă și-și înfuleca rația de mîncare pentru cîini, cumpărată de director. Am asistat de zeci de ori la întîlnirile celor trei, realmente emoționante. Chiar răscolitoare!... Din păcate, un teatru fără activitate nu are nevoie de personal: ultimul a fost pensionat directorul lui. Catastrofă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o groapă, în loc de broscoi, se iviră vipere și șerpi ce se înfulecau între ei. Acel spectacol îngrozitor îi făcură pe copii să încremenească. Încăierarea era serioasă, chiar dacă învălmășeala nu te lăsa să deslușești părțile: nu se înțelegea dacă bătălia se dă între vipere și șerpi sau între un grup de vipere și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Acu și tu! Ce tot bîigui și tu! Alex:... o fripturi că... un vinișor... și se împacă toate întrebările... și toate răspunsurile... Maria: Na, acum te-ai apucat și tu de filosofie... Alex: Nu-ți fă griji, că-mi trece. Înfulec o friptură și totul se liniștește... totul e blînd... frumos colorat... de parcă aș mînca cotlete cu morfină... Maria: (oricît s-ar preface că nu înțelege) Vax! Hachițe de odrasle bine hrănite și bine-mbrăcate. Hachițe și nimic mai mult. Mihai: (exprimînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. unu: Așa... (citind)...mai întîi, să nu uitați să vă luați pastilele...; apoi nu vă lăcomiți la pîrjoluțe..., nici la vinișor... Gh. P. doi și Gh. P. unu: (simultan) Vezi, ți-am spus eu! Gh. P. doi: Tu înfuleci ca hămesitu'! Gh. P. unu: Eu?! Gh. P. doi: Gata, să vedem ce zice mai departe... Gh. P. unu:...și nu vă mai chinuiți unul pe altul; e inutil; în orice caz, e prea tîrziu..., sau, poate, prea devreme... (Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la un punct, la Ion Manolescu). Cred, Însă, că efectele crizei economice a reprezentării sînt În general exagerate și că, În mod periculos, descrierii acesteia i se asociază o retorică ultimativă greu de strunit, Într-un discurs insațiabil, gata să Înfulece dintr-o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și măsoare vorbele, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru o eventuală revelație care se nimeri a fi Fio. Pentru ca decorul să nu pară, totuși, prea puțin straniu, autorul mai adaugă, pe post de animal de casă, un cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați Înfulecat mai multe clătite cu Fio, să vă mai spun că modul ăsta de convivialitate se nuumește "serată toxică" și subvertește o altă marotă de-a societății de consum, obsesia ecologicului. Dar tot n-ați aflat de ce, la o adică, atîta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la restaurant, dar la ședințe dădeam iama ca disperata prin platourile cu fursecuri, alune și covrigei, iar în hipermarket - mă apucă și râsul când îmi amintesc - devenisem spaima promoterilor de produse food: îi pândeam când veneau cu mostrele și le înfulecam toată oferta până nu apăreau și alți clienți. Forța interioară a fost însă cea care m-a ajutat să nu capitulez în fața foamei și totodată să nu mai apelez la surse alternative de hrană, să mănânc doar ce gătesc. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
el e de vină: n-a aruncat tocana la ghenă, a pus-o în strachina din casa scării, unde vecinii hrăneau cățeaua blocului; aceasta nu era prin zonă, dar cei șase pui ai ei, abia înțărcați, lacomi și durdulii, au înfulecat totul. A doua zi dimineață erau țepeni, dar încă respirau, însă inimuțele lor mici n-au rezistat decât până la prânz... Cățeaua nu m-a iertat. I-a urat numărul șapte condoleanțe pentru căței, i-a cerut scuze în numele meu, degeaba
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai decupezi o fâșie originală. Ștefan Amariței apelează, de altfel, la o simbolistică ușor de recunoscut: Dumnezeu este văzut ca un "porumbel sau ca puiul de cerb, peste munți și peste văi", păcătosul este ca "oaia cu lâna de aur, înfulecată pe nerăsuflate de lupul veșnic flămând", glasul lui Dumnezeu este "clopotul ce răsună peste munți și peste ape" etc. Construit, la fel, previzibil, pe o serie de antinomii comune unei asemenea literaturi spirit/ materie, lumină/ întuneric, slavă/ urgie, protectori/ dușmani
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]