681 matches
-
Începând din dimineața aceea, automobilul transporta în portbagaj o frumoasă damigeană. Pe lângă noi se aciuase și o fată, o jurnalistă din Sighet. Când am ajuns, după vreo două zile, în satul lui Groșan, am golit ce mai rămăsese în damigeană, înfulecând în același timp tot felul de bunătăți, printre care și nemaipomenitele plăcinte cu varză, apoi m-am culcat și am dormit neîntors 24 de ore. Asta zic și eu documentare! Cotidianul, 8 septembrie 2001 Tineri și bătrâni Mai mult logic
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
tot atîtea campionate interne, a jucat semifinala cu Middlesbrough, a pătruns în Ligă și a făcut instrucție cu Dinamo Kiev. În sus-amintitul răstimp, patronul și-a eliminat dușmanii, a făcut case la Vadu Roșca, a investit masiv în echipă, a înfulecat brînză cu ceapă la Maglavit, a întreprins călătorii confesionale la Muntele Athos, și-a mai trecut niște zerouri la avere și a cumpărat un palat somptuos în zonă rezidențială. Un palmares impresionant, obținut în timp record. Filantrop, enoriaș smerit, ctitor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai prejos. Imagini cu un Puskas încă în putere, revenit în Ungaria undeva în anii ’80. Unul dintre primele drumuri, după 25 de ani de absență din țară, l a făcut la un restaurant budapestan de pe malul Dunării, unde a înfulecat cu poftă gulaș, găluști cu prune și a dat peste cap mai multe pahare rubinii de Tokay. „Am ce mînca, am ce îmbrăca, am unde locui“, spunea Puskas, burta apreciabilă trădîndu-i talentele de viveur. în fine, o întîmplare petrecută acum
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
implozie a imaginarului, în regim oniric: „Trenul urcă ușor, în timp ce noi/ contestăm metafizica. În compartiment intră-un bătrân,/ scoate pălăria de paie, lasă în jur/ un cerc de umbră, desface/ un pui întreg din hârtia ca pergamentul,/ ne îndeamnă să-nfulecăm./ Un timp e tăcere. Doar când/ învelește oasele toate la loc,/ grijuliu, cu o minerală răbdare,/ se-aude un foșnet. Și-n vreme ce toți/ adormim, în noaptea difuză,/ oasele păsării se încheagă la loc, prind contur,/ printre pleoapele-ntredeschise
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
orice. Un stomac nesigur îți reduce aria de manifestări și te face să pari mai puțin sociabil. Din cauza lui am devenit un sedentar și (aproape) un solitar. E un handicap greu de mascat în public. Cînd cel de lîngă tine înfulecă satisfăcut și tu abia legumești din bucate, contrastul e prea izbitor ca să treacă neobservat. Ajungi astfel la acel gen de „situații delicate”, chiar penibile, în care ești întrebat ca la doctor și trebuie să-ți etalezi intimitatea. Există, dacă vrei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așa de mult? am întrebat ușor stânjenit. — Da, răspunse ea calmă. — Și nu te-ngrași deloc? — Am stomacul dilatat. Nu pun pe mine indiferent cât de mult mănânc. — Cred că te costă cam mult mâncarea, nu? Adevărul e că îmi înfulecase și ce-mi pregătisem pentru a doua zi. — Enorm! Aproape tot salariul se duce pe mâncare. I-am oferit iar de băut și de data asta a acceptat o bere. O dată cu berea, am mai scos din frigider și niște cârnăciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la un punct, la Ion Manolescu). Cred, Însă, că efectele crizei economice a reprezentării sînt În general exagerate și că, În mod periculos, descrierii acesteia i se asociază o retorică ultimativă greu de strunit, Într-un discurs insațiabil, gata să Înfulece dintr-o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și măsoare vorbele, nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru o eventuală revelație care se nimeri a fi Fio. Pentru ca decorul să nu pară, totuși, prea puțin straniu, autorul mai adaugă, pe post de animal de casă, un cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați Înfulecat mai multe clătite cu Fio, să vă mai spun că modul ăsta de convivialitate se nuumește "serată toxică" și subvertește o altă marotă de-a societății de consum, obsesia ecologicului. Dar tot n-ați aflat de ce, la o adică, atîta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cer, din iad sau din mormânt, să ne arunce resturi ca la fiare. În bezna nopții ne visăm strigoi cum ne-nfruptăm din hoit fierbinte. În bezna nopții ne visăm strigoi și numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfulecă morminte". Iată un aspect al foamei, cum a văzut înfometatul Radu Gyr acest fenomen al foamei cu care ne-au pedepsit. Cine? Tot oamenii acestui neam, domnule! Este admisibil oare să existe în rândul unor oameni fiare ca acestea care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
îl poetizează. Ioana Păun a înțeles exact miza și salturile textului lui García, Agamemnon, flagelul produselor care-ți mânjesc corpul și-ți rod neuronii și „poezia scurtă“ a momentelor când, cu cei mai inocenți ochi, privești un pepene înainte să înfuleci din el ca un nebun. Nevrotica psihologie a consumatorilor îmbuibați de alimente și dependenți de tot felul de pungi, borcane și caserole e exploatată din plin. Isteria e marca unui spectacol care pompează la greu ambalaje și conținuturi. Ioana Păun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ci un rit propițiator cu rezonanțe lucrative. Nu se face altă conversație decât cea despre calitatea alimentelor și activităților prospere. Egisto face figură de "rudă săracă" și ceilalți nu se abțin să n-o spună: "Uitați-vă la Egisto cum înfulecă...ei! Egisto, nu mănânci tu așa curcă în orice zi!" La sfârșitul mesei, acesta își ia revanșa în momentul când trebuie să aducă desertul "panetone". În loc să scoată dintr-o cutie gigantică desertul care trebuie să încoroneze masa, el flutură o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nimic bun, și departe de a le oferi mâncare oaspeților îi devorează cruzi "și-i înșfăcă și, ca pe niște țânci, îi trânti jos, de li se scurse creierul, stropind pământul. Namila îi sfârtecă apoi în bucăți, își pregăti ospățul, înfulecându-i cu lăcomia unui leu crescut în munți. Mâncă de-a valma mațele și carnea și ciolanele" (9.289-293)78*. Această scenă se repetă dimineața și seara următoare. De asemenea oaspetele e cel care oferă vinul și nu invers. Nici
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dintre ei. Este vorba despre un sacrilegiu viclean. În fața acestei impunități proclamate (nepoinon) Ulise va măcelări "fără contra-partidă" pretendenții, refuzând compensarea oferită de Eurimah; nici vorbă de despăgubiri ulterioare. Acest masacru este comparat cu un ospăț: "ei tot râdeau și înfulecau, căci tăiaseră multe vite, dar nici o cină nu le putea fi mai cumplită decât cina ce avea să le gătească zeița cu viteazul nostru, pentru că ei cei dintâi se porniseră la fărădelegi" (20.390-394)91*. În această răsturnare de situație
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de a repeta fără încetare aceeeși experiență legată de piele, de a hăcui animalul pentru a înțelege misterul pielii, linie de unire între interior și exterior ("îl dobora cu îndemânare și privea mulțumit cum dulăii săi îl sfârtecau și-l înfulecau cu lăcomie, strânși roată în jurul pielii lui fumegânde")410*. Tot astfel e "necăjit că nu poate să-i ia și pielea"411* castorului cu botul negru (încă o figură paternă?) La fel el este frapat de spectacolul pielii albe a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru un cine-carnaval de vacanță, populat de "oameni de cultură și odihnă", și deservit de chelneri, cameriste și bucătari aduși la pachet, de la București (sau de la Brașov). Dincolo de farmecul unei inaugurări în semiîntuneric, la lumina lumînărilor, cu invitații așezați și înfulecînd (pește bun) la mesele răspîndite pe iarbă,dincolo de speech-urile lui Marcel Iureș (președintele festivalului) și al lui Moritz de Hadeln (președintele juriului de lungmetraj), dincolo de cele trei ecrane pe care sînt proiectate imagini, și care (idee regizorală!) se îndepărtează
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
sobele de teracotă duduiau încinse. împărăteasa era mai capricioasă ca niciodată. Punea să fie eliberați ucigași și sperjuri și să fie condamnați la temniță ori exil, nevinovați. Respingea, zile la rînd, cea mai delicioasă carne de prepeliță, ca apoi să înfulece pînă dădea afară tot. Puse să fie biciuiți prezicătorii de vreme. Dar toate acestea nu interesau frigul care se dezlănțuia tot mai tare, în ținut animalele cădeau secerate, păsările înghețau pe crengi, ciurde zgribulite de căprioare se rătăceau, ajungînd pînă
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
nevoie să stîrpească bujorii, care au fost aclimatizați la curte la porunca tatălui împărătesei, dar Ciua să scoată plantele, cu rădăcină cu tot, și să le transporte de îndată în Lo Yang, unde cîinii sînt uneori atît de sălbăticiți, încît înfulecă pînă și petalele florilor. - Să nu rămînă nici măcar un singur butaș, Ciua! - îi spuse băiatului. Alaiul trecu mai departe. Și, conform poruncii, carele se aliniară în curte iar Ciua le încărcă, umplîndu-le cu peonii. A doua zi, împărăteasa se plimba
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
care implică, orișicâtuși, un dram de abstracțiune: platforme politice, programe de guvernare, ideologii. În aceste condiții, e un miracol că nu ne năpustim cu toții, precum peștii într-o celebră povestire a lui Salinger, în gaura plină de banane, să le înfulecăm până crăpăm. Partea proastă e că majoritatea, o majoritate din ce în ce mai consistentă, a optat pentru sinuciderea prin banane adică prin iluzie. Am avut curiozitatea să cumulez audiențele programelor de televiziune dintr-o seară de duminică și am fost șocat să constat
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
agăț în zbor, cînd bîzîie, și le prind, le curăț, le spăl, mă pregătesc în fața farfuriei, le simt cristaline, vibrante, fildeșii, vegetale, uleioase, ca fructele, ca algele, ca agatele, ca măslinele... Și atunci le amestec, le agit, le beau, le înfulec, le triturez, le împopoțonez, le izbăvesc... Le las asemeni stalactitelor, în poemul meu, precum bucatele de lemn înnegrite, ca și cărbunele, ca resturile unui naufragiu, cadouri ale valului... Totul se află în cuvînt... O idee întreagă se schimbă pentru că un
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
o înfățișare de teribilă poveste, de narațiune a unei nenorociri cosmice ("Curînd sminteli s-or depana, curînd/ Ghemul de sînge ne va țese/ Cu patimă celui preadulce./ Vom fi covor adînc plîngînd/ Sub copita curvei crăiese./ Va ieși Scaraoțchi să-nfulece/ Din miezul soarelui, flămînd./ Vînt păgînesc cu grindini dese/ Mulți împărați are să culce/ În glod de beznă și putoare./ Ci mai apoi, ca bine să se-nsoare/ Largul pustiu cu pustia din gînd,/ S-o năpusti pe scîrnavul orînd/ Un
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
pielița ochiului și polipul gurii care-a gustat și coralul și apa și iată cum uiți totul în chinurile fără istov ale setei ce se întoarce în sine ca scorpionul sinucigaș paltonul constrictor și doamne cu câtă poftă aș fi înfulecat cartofiorii fierbinți puși de bunica în buzunarele paltonului meu constrictor mâinile mele calde stomacul meu plin cu ceai tălpile mele înghesuite-n ghetele cu șiret aș aș aș doamne câte lucruri aș fi vrut să nu mi se-ntâmple să
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/15369_a_16694]
-
să-l ucidă pe împărat, și așa grav bolnav, pentru a-i asigura tronul fiului ei, Nero, și a contactat-o pe Locustă, expertă în otrăvuri. Halostus, degustătorul bucatelor împărătești, a picurat otravă pe o ciupercă, iar gurmandul Claudius a înfulecat-o. A început să aibă diaree, iar Agrippina , că să se asigure, l-a pus pe medic să-i administreze o a două doză de otravă, cu ajutorul unei pene pe care i-a introdus-o în gât că să-i
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
știa. Așa se face că Malik Al Kamil l-a primit pe regele Acrei respectând protocolul și, așa în timp ce cei doi conducători discutau condițiile de pace așezați, conform obiceiului, la o masă încărcată cu bucate, nefericiții cruciați stăteau în apă înfulecând fiecare cum putea câte ceva din merindele trimise cu mărinimie de către sultan. Conform înțelegerii încheiată de Malik al Kamil cu jean de Brienne, la 7 septembrie 1221, Damietta era predată foștilor ei stăpâni, iar cruciații primeau dreptul de a reveni la
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
-i cuprindă capul În brațe. Câinele Îi sări la piept bucuros. Intră În casa luminată doar de lumânarea aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele turnat Într-un castron emailat. Mâncă cu grijă și cu teama de a nu fi izgonit, Înfulecând pe nemestecate totul. Îl priviră Îndelung,În tăcere. Ușa se Închise În urma lui, iar el rămase Înlăuntru scheunând ușor de mulțumire. Femeii Îi dădură lacrimile. Domnul Georgescu nu se mai sătura privind umbrele stranii ce desenau alte umbre prin ferestrele
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
vânători la Sankt Petersburg, în special de tulburări digestive, hepatice și gastrice cauzate de un regim alimentar aberant. Începând din 1862, Bismarck părea dominat în întregime de instictul său de conservare. Mânanca și bea. Un invitat privea cu surprindere „porțiile” înfulecate de Bismarck și copiii lui: „un veritabil leu cu puii săi”. Ajunsese la 128 de kg. A sfârșit prin a fi atins de gută, de insomnii și de nevralgii faciale. A fost îngrijit pe vremea aceea de Dr. Schweninger, un
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]